Care este diferenţa între spiritele animalelor şi ale oamenilor ?

Există diferenţe între spiritele şi sufletele oamenilor, şi cele ale animalelor ?
Dacă există, care sunt ele ?
Despre asta este vorba în acest articol, acest subiect fiind incitant, fascinant. 
Cel puţin aşa îmi pare a fi, mie... :) 

Au existat și vor mai exista multe discuții pe tema diferențelor existente între animale și oameni, atât din punct de vederea al speciilor - corporal, cât și din punct de vedere spiritual - la nivel de spirit și suflet.

Acest articol a fost întocmit plecând de la întrebarea cuiva care a primit informaţii prin comunicări telepatice, privind relaţiile existente într oameni şi animalele de companie.

El a primit informaţia cum că soţia sa, decedată, a reîntâlnit "dincolo" spiritul câinelui său, de care a fost foarte legată afectiv, animalul decedând înaintea ei, ceea ce i-a provocat o mare suferinţă în timpul vieţii.

"Dupa acest episod, am mai primit mesaje din care se deducea ca amandoi sunt fericiti impreuna si ca spiritele lor se cunosteau din vieti anterioare.

Acum intrebarea mea legata de paragraful cu care am inceput acest comentariu, este spiritul unui caine la fel ca cel al unui om, pentru ca eu tind sa cred ca DA, nu degeaba, Dumnezeu a creat cainele ca fiind cel mai bun prieten al omului, un caine isi iubeste stapanul mai abitir decat propriul copil. 

Astept contra-argumente, deoarece eu cred ca spiritele unui caine sunt de fapt la fel cele dintr-o persoana umana."

Ai articolul şi comentariul întreg aici:

http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/2015/12/spiritul-si-mediumitatea.html

Din punct de vedere corporal, este util să ne uităm la asemănările existente între specia umană şi alte specii de mamifere.

Conformaţia organică prezintă în mod clar anumite tipare comune privind organizarea fiinţelor: patru membre, un cap, două urechi, o gură, un nas, doi ochi, o coloană vertebrală, o inimă, plămâni, ficat, rinichi, vezică urinară, etc. 

La nivel micro, celular, apar de asemenea tipare comune, şi, foarte important, prezenţa ADN-ului la toate fiinţele ne arată că există un tipar comun tuturor speciilor.

ADN-ul se găsește în fiecare celulă a ființelor vii, și este esențial pentru identitatea oricărui organism, de la Euglena viridis - ființa unicelulară aflată la granița dintre plante și animale, până la Homo sapiens sapiens, omul contemporan.

Structura ADN-ului este unică pentru o specie anume, cât și pentru orice individ al oricărei specii animale sau vegetale.
La om ADN-ul conține circa 3,27 miliarde de perechi de baze (3,27 miliarde de „trepte” în helixul dublu).
Cantitatea de ADN conținută în celule (numită uneori și patrimoniu genetic) nu este corelată cu complexitatea organismului, existând specii mai puțin complexe decât omul, dar cu un patrimoniu genetic mai bogat cantitativ decât al omului.

Ce este de reţinut, deci - faptul că la baza viului stau anumite tipare comune tuturor organismelor vii, din punct de vedere al structurii materiale corporale, a corporalităţii.

Extrapolând, este logic ca şi la baza structuralităţii spirituale să existe ceva comun tuturor fiinţelor, anumite tipare. 

În principiu, esenţa spirituală - spiritul, are o sursă comună, însă există diverse teorii privind existenţa unor "specii" de spirite, diferite, care urmează o evoluţie sau nu.

Părerile privind asemănările şi deosebirile existente între spiritul omenesc şi cel animal, sunt variate, şi unele sunt chiar opuse altora, se bat cap în cap.

Diferitele religii şi curente spirituale adoptă diferite poziţii privind acest subiect.

Dar, la drept vorbind, poziţia celor care nu oferă explicaţii privind ceea ce este fiinţa spirituală, spiritul şi sufletul, în mod clar, nu ne ajută, şi chiar din contra, căci creează confuzie datorită ignoranţei.

Aşa este şi în cazul creştinismului, căci creştinii confundă în mod curent spiritul cu sufletul, şi nu cunosc ce reprezintă aceste noţiuni, fiind pentru ei ceva... metaforic, de neînţeles, şi lipsit de interes.

În plus, în limba română a fost introdus şi termenul "duh", de origine slavonă, în locul celui de "spirit", ceea ce măreşte şi mai mult confuzia.

Traducerile biblice nu au păstrat sensurile originare ale cuvintelor, privind mulţi termeni, ceea ce este, din punctul meu de vedere, ca o tăiere a crengii de sub picioare. 

Vorbesc aici de cuvinte cum sunt: spirit, suflet, rai, iad, grădina Edenului, paradis, drac, înger, etc.

Traducătorii şi-au pus amprenta personală, "pentru ajutorarea credincioşilor", ceea ce, de fapt, nu face decât să dăuneze, de fapt.

Cine a comparat diferite traduceri între ele ştie la ce mă refer.

Pentru exemplificare vezi aici traducerea Cornilescu versus ortodoxă:  http://www.ebible.ro/biblia/paralel/cornilescu-ortodoxa/genesa/1/

Să-ţi spun acum un mic secret: cuvântul "spirit" a fost şters de pe faţa Bibliei, în traducerile româneşti. 
Dacă nu crezi, dă căutare în bibliile online după cuvântul "spirit".

Şi, după cum ştim, în latină Dumnezeu este... Spiritus Sanctus, iar în engleză Holy Spirit...

În Biblia versiunea King James (limba engleză), cuvântul spirit apare de... 523 ori ! 

Genesa (Facerea) 1
1. La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul.
2. Pamantul era pustiu si gol; peste fata adancului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu Se misca pe deasupra apelor.

Genesis 1:2 And the earth was without form, and void; and darkness was upon the face of the deep. And the Spirit of God moved upon the face of the waters.

Cuvântul duh înlocuieşte spirit, peste tot...

În traducerea Cornilescu duh apare de 110 ori, iar în Biblia ortodoxă online de... 637 ori!

Asta spune multe...

De reţinut, privind Biblia, faptul că Geneza 1 se contrazice cu Geneza 2 privind momentul creaţiei omului faţă de cel al animalelor, în 1 omul fiind creat după ce toate plantele şi animalele au fost create, în ziua a şasea la sfârşit, după care în 2 se spune că Dumnezeu l-a făcut întâi pe om, şi apoi a făcut grădina Edenului şi ulterior animalele... 

Cuvântul suflet apare în Cornilescu de 409 ori, iar în traducerea ortodoxă de 696 ori...

Şi vreau să mai atrag atenţia asupra următorului fapt, prezent în Geneza 1: Dumnezeu a spus să se facă ceva, din pământ, şi s-a făcut, după care se spune că Dumnezeu a făcut. 

Dar, mare atenţie ar trebui să ai privind faptul că s-a făcut din pământ, că pământul a a dat plantele şi animalele:

11. Apoi Dumnezeu a zis: "Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă, pomi roditori, care să facă rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ." Şi aşa a fost.
12. Pământul a dat verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei şi pomi care fac rod şi care îşi au sămânţa în ei, după soiul lor.
20. Dumnezeu a zis: "Să mişune apele de vieţuitoare şi să zboare păsări deasupra pământului pe întinderea cerului."
21. Dumnezeu a făcut peştii cei mari şi toate vieţuitoarele care se mişcă şi de care mişună apele, după soiurile lor; a făcut şi orice pasăre înaripată după soiul ei.
24. Dumnezeu a zis: "Să dea pământul vieţuitoare după soiul lor, vite, târâtoare şi fiare pământeşti, după soiul lor." Şi aşa a fost.
25. Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor, vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor.
26. Apoi Dumnezeu a zis: "Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ."
27. Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.

Deci, ceea ce Dumnezeu a proiectat, pământul a dat.

La fel consider a fi şi cu apariţia omului pe pământ, din pământ (lut), adică având elementele corporalităţii sale preluate din cele ale pământului.

Creaţionismul nu contravine evoluţionismului, în perspectiva mea, deoarece zilele creaţiei sunt uriaşe la scara timpului terestru, şi toate au apărut, pe rând unele din altele, începând cu mediul acvatic.

Atâta doar că evoluţionismul trebuie privit dintr-o altă perspectivă, cea spirituală, pentru a putea fi înţeles şi interpretat în mod corect.

În Geneza 1 este clar, doar Geneza 2 pare să... încurce socotelile...

30. Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.

Deci tot ce este viu are o "suflare de viaţă".

Dar este traducerea... corectă?

And to every beast of the earth, and to every fowl of the air, and to every thing that creepeth upon the earth, wherein there is life, I have given every green herb for meat: and it was so.

În sfârşit... Ceea ce am vrut să subliniez este faptul că nu ne putem baza pe acest text, căci nu ne oferă informaţii destule despre natura spirituală a omului şi animalelor, şi în plus nu şi-a păstrat conţinutul originar nealterat, şi... trec acum mai departe, dar nu înainte de a-ţi recomanda să arunci o privire aici:  https://www.jw.org/ro/publicatii/carti/invata-biblia/ce-este-un-suflet-spirit-semnificatie/

Sf. Toma de Aquino (c. 1225-1274), învăţa oamenii că „sufletele” animalelor nu pot, prin natura lor, supravieţui morţii. 

A spus că, spre deosebire de sufletele oamenilor, sunt supuse dispariţiei când se separă de corpurile lor.

Am să prezint mai jos o sinteză a abordării lui Rudolf Steiner, din punct de vederea al clarvederii spirituale.

Această viziune corespunde cu rezultatele noilor cercetări ştiinţifice, şi vei vedea din ce punct de vedere, mai jos.

În ştiinţa spirituală vorbim, în cazul omului, de sufletul individual, iar la animal, despre un suflet-grup, suflet al genului, suflet al speciei sau suflet al tipului. 

Exact acelaşi lucru pe care îl atribuim omului individual, ceea ce e conţinut în omul individual, îl atribuim întregii specii animale, drept suflet. 

Căutăm sufletul omului în om, şi, în calitate de cercetători spirituali, căutăm sufletul animalului în afara animalului.

Deoarece ne adâncim cu exactitate în fenomene, suntem conduşi spre contemplarea unor nivele ale existenţei superioare nivelului fizic. 

Aşa cum de jur împrejurul orbului există lumină, culori, strălucire, în jurul omului care nu are decât percepţii fizice există o lume spirituală, în care există entităţi spirituale. 

În momentul în care sunt deschise organele de percepţie sau de cunoaştere spirituală, omul vede de jur împrejurul lui o nouă lume de fapte şi entităţi, pe care înainte nu le putea percepe, dar existau de jur împrejurul lui.
Sufletul individual al omului a coborât dintr-o lume superioară în trupul fizic. 

El nu e de natură fizică, dar a coborât până în lumea fizică. 

Pătrunde trupul fizic şi îl spiritualizează. 

Sufletul animalului - un fel de suflet al genului, tipului sau speciei, nu poate fi întâlnit ca suflet, în calitate de creatură individuală, în lumea fizică. 

După ce ochii spirituali ai omului sunt deschişi, ei dau de sufletul animal, întâlnesc această creatură rotunjită în sine, la fel cum întâlnesc sufletul uman individual în omul individual, când ajung să-l cunoască un om. 

Lumea care se deschide în mod nemijlocit, când se deschid primele organe de cunoaştere, este numită lume astrală.
Aşa cum în lumea fizică se percep individualităţi umane rotunjite în sine, în lumea astrală se percep entităţi de natură sufletească rotunjite în sine, numai că de aceste suflete-grup ţin întregi grupe de animale - grupe de animale de acelaşi fel. 

Este ca şi cum un om aflat în spatele unui perete îşi introduce degetele prin zece orificii, ca să le vedem, şi vedem doar degetele lui ieşind prin găurile din perete. Într-un raport asemănător se află cercetătorul spiritual faţă de lumea superioară, percepând în lumea fizică nişte individualităţi animalice diferite, dar care au o apartenenţă comună.

Animalele individuale nu ţin de un trup fizic comun, dar aparţin unei fiinţe sufleteşti comune. 

Peretele care acoperă fiinţele sufleteşti este obstacolul care constituie graniţa dintre lumea fizică şi lumea astrală. 

Indiferent unde se află diversele animale individuale ale unei specii, aşa cum liniile de unire de la cele zece degete duc la un om, liniile de unire individuale ale animalelor individuale duc la sufletul-grup. 

Ştiinţa spirituală arată că deosebirea dintre om şi animal constă în faptul că ceea ce pentru animal se mai află încă într-o lume spirituală, într-o lume suprasensibilă, şi care, revelându-se, întinde parcă un braţ în lumea fizică, la om a intrat în trup. 

Evoluţia mai înaltă a omului constă în faptul că el ia în stăpânire, în individualitatea lui, sufletul.

Nu trebuie să ne mirăm din cauză că diferitele animale au manifestări de inteligenţă, căci, aşa cum observatorul poate vedea manifestări de inteligenţă în acţiunile degetelor, sau la două mâini ieşite prin găurile din perete, tot aşa putem vedea cum insectele şi animalele individuale, în general, fac un lucru sau altul ce denotă o anumită inteligenţă. 

Dar factorul activ nu a coborât deloc în lumea fizică, ci îl foloseşte pe animal ca pe un organ, ca pe un instrument, pe care îl "întinde" până în lumea fizică.

Tot mai multe cercetări ştiinţifice au ajuns să demonstreze un anumit lucru: informaţia, în lumea animală, se transmite la distanţă între animalele ce aparţin de aceeaşi specie, chiar dacă ele sunt situate pe continente diferite şi nu au strămoşi comuni.

Cercetările pe care le-am studiat se refereau la comportamentul maimuţelor şi ale cobailor.

De exemplu, un cercetător a testat cobai privind timpul în care ei învaţă să parcurgă un labirint, şi a constatat cu uimire că acest comportament învăţat s-a transmis altor cobai, care au parcurs labirintul apoi în timp comparabil cu cei ce învăţaseră prin exersare. 

Exact acelaşi labirint a fost creat apoi de alţi cercetători, la mii de km distanţă, peste ocean, şi aceştia au constatat faptul că şi cobaii lor au scos timpi asemănători cu cei ce învăţaseră deja, ca şi cum de învăţare benefica acum întreaga specie.

Un comportament inteligent învăţat de nişte cobai în SUA s-a transmis la cobai din Europa, şi invers.

Asemănător, un comportament (modul de rezolvare a unei probleme) învăţat de un grup de maimuţe, a fost ulterior depistat la altă populaţie de maimuţe, din altă zonă geografică îndepărtată, privind aceeaşi sarcină de efectuat.

Aceste cercetări intrigă foarte mult oamenii de ştiinţă, dar ele vin să confirme ceea ce clarvăzătorii au relatat din timpuri străvechi privind factorul activ comun prezentat mai sus. 

Ştiinţa vine să confirme şi valideze teoriile corecte existente în religie şi spiritualitate. Pe cele incorecte, le va infirma, invalida, desigur.

La majoritatea oamenilor din epoca prezentă, ochii spirituali, organele de cunoaştere superioare, încă nu s-au deschis, deci ei nu se pot convinge de faptul că în lumea spirituală există suflete animale rotunjite în sine, care îşi trimit, în diferitele animale, organele lor foarte fine. 

Acolo unde se află sufletul-grup, domneşte înţelepciunea. 

În instanţa centrală, în sufletul-grup, există inteligenţă, iar aceasta, în fiecare caz concret, nu e lăsată în seama animalului individual, de aceea este posibil ca înţelepciunea să domnească în întregul regn animal. 

Unde trebuie să apară modificări în raport cu condiţiile exterioare, sufletul-grup chiar intervine. 

Spiritualul animalului corespunde intenţiilor speciei, iar animalul se află ca într-o masă globală. 

În cazul concret-individual, există acţiuni incorecte, greşite, care pot duce chiar la moartea individuală, dar în mare, şi acestea folosesc speciei.

Asupra animalelor sunt răspândite facultăţi şi însuşiri, instincte, comportamente instinctuale şi învăţate, înţelepciune şi inteligenţă. 

La baza fiinţei umane se află înţelepciune, dar şi animalul o are. 

Referitor la memorie: omul o are, dar în cazul animalului trebuie să inversezi situaţia şi să spui că memoria “are” animalul, puterea de reprezentare “are” animalul, căci animalul e posedat de către puterea de reprezentare, şi de către memorie. Animalul este ca un organ al unei fiinţe superioare, care posedă memorie şi putere de reprezentare. Animalul este "împins" de către sufletul-grup, mai înţelept, care nu se află în interiorul animalului individual. 

Să examinăm un pic domesticirea animalelor.

Omul exersează o mână drept mână individuală, şi pentru asta trebuie să aducă în scenă anumite activităţi ale organului său central. 

Dacă mâna este exersată, atunci exerciţiul va rămâne, ca deprindere, legat de mână. 

Astfel, dacă îngrijim şi educăm un animal, acest animal concret-individual progresează, într-un anumit fel, ca şi membrul individual, iar el îşi trimite reacţia de răspuns spre instanţa centrală. 

Aceste influenţe pătrund atât de adânc în sufletul-grup, încât însuşirile devenite deprinderi reapar de la sine la urmaşi. 

La om nu se întâmplă aşa, căci asemenea lucruri izolate nu se transmit de la sine prin ereditate, deoarece la om ceea ce ţine de specie este pus în lumină de însuşirile individualităţii.

Deci evoluţia omului şi a animalelor decurg în mod diferit.

De aceea teoria evoluţionistă ştiinţifică despre originea speciilor are lacunele ei, şi a ajuns în pragul falimentului. 

Cercetătorii serioşi pun din nou sub semnul întrebării ceea ce se afirma înainte - că omul individual se situează cam pe aceeaşi treaptă cu mamiferele cele mai evoluate. 

Ştiinţa spirituală nu doar îşi reprezintă descendenţa, ci ştie să o cerceteze raportând-o la sufletele-tip sau sufletele-grup ale animalelor şi la sufletele umane individuale. 

Dacă ne întoarcem în trecut dincolo de mamiferele superioare actuale şi de om, ajungem la un strămoş originar comun. 

Dar acesta nu era un animal în sensul de astăzi al cuvântului, ci se situa mult mai aproape de om decât de un animal. 

Strămoşii reali pe care trebuie să-i căutăm sunt, într-un anumit sens, pentru om şi pentru animale, suflete-grup sau suflete ale tipurilor.

Întoarceţi-vă în trecut, mai departe şi tot mai departe în evoluţia omului, sau cercetaţi chiar şi în ziua de astăzi anumiţi oameni, aşa-numiţii sălbatici, care au rămas pe o treaptă inferioară a evoluţiei. 

Nu trebuie să vedem la ei mai multe elemente tipice ale speciei, decât la omul evoluat din regiunile civilizate? 

Cu cât ne întoarcem mai departe în timp, cu atât mai puţin este omul o fiinţă individuală. 

Partea individuală s-a dezvoltat în om cu timpul, şi noi ne îndreptăm spre nişte epoci viitoare în care omul va avea nişte trăsături şi mai individuale. 

Omul este pe drumul ce duce de la o fiinţă ca exemplar al speciei sau al tipului, spre o fiinţă din ce în ce mai individuală. 

Acum, el se află la mijlocul drumului. Dacă ne întoarcem spre perioada originară a neamului omenesc, vom găsi întregi grupări de oameni ai căror membri nu au un sentiment al Eului pronunţat, la care sentimentul tribului, sentimentul familiei, era cu mult mai puternic decât sentimentul de a fi un individ separat de ceilalţi, iar individul era sacrificat cu uşurinţă pentru interesele tribului sau ale seminţiei. Deci ajungem, şi în cazul omului, dacă ne întoarcem tot mai mult şi mai mult în trecut, să-i recunoaştem un suflet-grup, astfel că în vremuri foarte vechi, recunoaştem şi sufletul uman drept suflet-grup, la fel cum e sufletul actual al animalelor.

Sufletul uman a găsit această altă posibilitate, pe care sufletul animalelor nu o are. 

Sufletul animal şi-a fixat, densificat, mai devreme decât cel uman, diferitele caracteristici particulare, de aceea, ulterior fixării, animalele n-au mai fost capabile să evolueze, şi s-au oprit pe vechea treaptă.

De exemplu, la baza speciei maimuţelor se află un suflet-grup care şi-a turnat prea devreme însuşirile în forma solidă, de aceea n-a mai putut să dezvolte în continuare însuşirile turnate în forma fizică. 

Omul era încă, în ceea ce priveşte trupul fizic, o fiinţă mai fin modelată, moale, capabilă încă să se transforme. 

Sufletul-grup al omului şi-a păstrat ceea ce mai putea face în sensul capacităţii de modelare, de transformare, nu a luat-o atât de devreme în jos, cu intenţia de a-şi forma un trup fizic, cum au făcut sufletele-grup ale animalelor de astăzi. 

Sufletul uman a aşteptat până când pe Pământ a devenit posibilă pentru el o viaţă mai cuprinzătoare. Astfel, sufletele-grup ale animalelor n-au putut folosi corpurile animalelor, pentru a intra în ele aşa cum a intrat suflet uman în trupul fizic al omului. 

Trupului uman i-a fost păstrată facultatea de a deveni mai desăvârşit, în el există posibilitatea de a deveni o locuinţă, un templu, pentru individualitatea superioară, în care poate trăi şi inteligenţa suprasensibilă.

De aceea, facultăţi cum sunt memoria suprasensibilă, puterea de reprezentare şi inteligenţa suprasensibilă, se întâlnesc deasupra animalelor, nu în animale. 

Dar spiritualul îl găsim transpus în om, căci el a intrat în om. 

Urmărind geologic evoluţia lumii în sens invers, dăm de un moment în care deja de mult umblau animale pe suprafaţa Pământului, în timp ce pe om îl putem urmări înapoi pe firul vremii numai până în terţiar sau în vechiul diluvian. 

Sufletul uman a aşteptat cu încarnarea, după ce animalele luaseră deja formă fizică. 

Corpul uman s-a cristalizat din spiritual. 

Corpurile animale s-au densificat mai devreme decât s-au densificat corpurile umane, din sufletul lor de grup. 

În vremurile vechi, în care s-au densificat deja sufletele-grup ale animalelor, aceste suflete erau încă imperfecte, de aceea, nu puteau să plăsmuiască decât nişte trepte inferioare. 

Abia mai târziu a fost individualizat sufletul-grup uman, şi pe urmă s-au născut pe Pământul nostru aceşti indivizi. 

În felul acesta înţelegem de ce regnul animal ne apare ca un om descompus în părţile sale. 

În vremurile vechi, sufletul-grup, care era chemat să se dezvolte, a plăsmuit anumite suflete-grup, a construit forme animale, şi aici n-a mai putut merge mai departe. 

Alte entităţi i-au plăsmuit însuşirile. 

De aceea, fiinţa care a aşteptat cel mai mult, care a coborât cel mai târziu, prezintă cea mai mare complexitate, dar şi cea mai mare armonie, reunind în sine ceea ce e răspândit în întreg regnul animal. 

În om, regnul animal s-a individualizat, însuşirile lumii animale fiind reunite într-o unitate. 

Vedem astfel spiritul divin în succesiunea formelor animale, fiecare formă animală fiind o redare unilaterală a spiritului divin, iar o expresie armonioasă, multilaterală, a acestuia, e omul. Paracelsus a spus că, dacă privim la lumea animală, fiecare animal este pentru noi ca o literă, iar omul este cuvântul compus din literele izolate - o comparaţie ce exprimă raportul dintre animal şi om. 

În sânul naturii, animalul e creat perfect, conformaţia sa se ordonează conform unor legi veşnice, forma respectivă păstrând în taină imaginea originară. 

Iar imaginea originară, care fusese creată deja în fiinţa cea mai imperfectă, care reprezintă sufletul în animalul cel mai imperfect, dobândeşte în om, în purtătorul sufletului individual, forma cea mai perfectă. 

De aceea, omului nu i s-a dat doar forma, ca animalelor, ci omul face ca această imagine originară să devină vie, prin gândul creator, în el însuşi. 

În el, gândul se oglindeşte, nu numai după formă şi înfăţişare, ci aşa cum este, iar noi vedem înfăţişat în faţa noastră acest gând însuşi.

Omul, ca supremă creatură a naturii terestre, poate cuprinde în lăuntricul său, marele gând după care s-a plăsmuit şirul fiinţelor vii, până sus, la el.

Cunoscând aceste aspecte referitoare la sufletul-grup al animalelor, poți înțelege mai bine acum ce reprezintă în șamanism contactarea "animalelor de putere", care este de fapt un contact cu aceste suflete-grup ale speciilor de animale, entităţi inteligente din lumea astrală. 

Am prezentat sumar problematica asemănărilor şi diferenţelor existente între om şi animal, căci există multe alte detalii care trebuiesc cunoscute pentru o mai bună înţelegere.

Detalii poţi găsi aici, în conferinţele lui Rudolf Steiner, iar sinteze poţi găsi aici, în Cuprinsul articolelor mele publicate până acum:  http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html la categoria "Spiritualitate".

Recomand în special aceste articole:
- Trup, Suflet, Spirit în viziunea lui Rudolf Steiner
- Spirit, spirite. Ce este Spiritul 

- Entitățile elementale (după Rudolf Steiner)

Cîteva cuvinte, acum, şi despre metempsihoză, reîncarnare şi transmigraţie.
"Metempsihoză (din greacă μετεμψύχωσις) este un termen filosofic care se referă la transmigrația sufletului, în special la reîncarnarea acestuia după moarte.
Este o doctrină populară în numeroase religii orientale precum hinduismul, budismul, jainismul și druzismul, a cărei concept este reprezentat de faptul că un individ se încarnează dintr-un corp în altul, fie că acesta este de natură umană, animală sau vegetală. 

În general, termenul este utilizat exclusiv în contextul filosofiei grecești, dar a fost întrebuințat și de filosofi moderni, precum Schopenhauer și Kurt Gödel; folosit în alt sens, capătă alte conotații, fiind de preferat folosirea termenului „transmigrație”. 

Cuvântul joacă, de asemenea, un important rol în „Ulise” al lui James Joyce și este asociat cu Nietzsche. 

Reîncarnarea sau reîntruparea este o credință filosofico-religioasă conform căreia spiritul supraviețuiește morții trupului, pentru a reveni după un interval într-un nou trup. 

În unele cazuri se face distincția între reîncarnare, prin care pot trece doar ființele umane, și metempsihoză, termen ce presupune transmigrația sufletului între toate formele de viață. 

Conform credinței reîncarnării, o nouă personalitate este dezvoltată la fiecare viață nouă în lumea fizică, dar o parte a ființei rămâne permanent prezentă pe parcursul acestor vieți succesive." Wikipedia
Privind această idee: "un individ se încarnează dintr-un corp în altul, fie că acesta este de natură umană, animală sau vegetală.", conform celor descrise mai sus, nu este posibilă reîncarnarea spiritului unui om decedat, într-un animal sau o plantă, dar este posibil ca un om să dezvolte o "empatie" atât de puternică încât să-i permită a percepe ceea ce percepe un animal sau o plantă, ca şi cum ar "locui" corpul lor, vieţuind ceea ce ele vieţuiesc. 
Aceasta este cauza greşitei identificări ce poate conduce la credinţa sau chiar convingerea că cel ce a avut o asemenea trăire a trăit în realitate o viaţă în corpul unui animal sau al unei plante.
Dacă privim din prisma evoluţiei, în ideea că ai trăit în urmă cu mult timp, ca spirit, în cursul evoluţiei tale, în corpuri de plante şi animale, asta este o altă temă, foarte complexă, care trebuie dezbătută separat.
Omul rămâne om, iar spiritul său nu regresează, nu are nici o necesitate de a se reîncorpora în trupuri de animale sau plante.
Aceste "experienţe de viaţă" corporale, sunt ca nişte jucării pentru copii, şi aşa cum copiii trec cu creşterea în vârstă la jucării tot mai complexe, abandonând pe cele devenite prea simple pentru ei, şi spiritul abandonează formele mai simple de învăţare, căutând a evolua prin forme tot mai complexe... 

Voi mai completa acest articol şi cu alte viziuni, ale altor autori şi curente spirituale, pe viitor.
Când voi regăsi materialele video în care sunt prezentate cercetările ştiinţifice amintite mai sus, le voi posta şi pe ele în cadrul acestui articol, spre vizionare.





APARATE pentru Relaxare, Protecție Eenergetică, Energizare, pentru starea ta de bine
Vezi și cărțile, sunt interesante:  http://www.aimgroup.ro/116.html

CĂRŢI SPIRITUALITATE, EZOTERISM, PARANORMAL, PARAPSIHOLOGIE (şi nu numai) recomandate de Kato : 
http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

De AICI sau AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde.

Dacă ţi-a plăcut:
- dă un Like şi o Distribuire ( pe PC latura din stânga a monitorului şi sub fiecare articol, pe dispozitivele mobile în partea de jos a ecranului - 2 săgeţi de apăsat pt Urmărire (Follow) şi Partajare / Distribuire, şi sub fiecare articol )

- pe PC apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks). 

- abonează-te prin email, prin serviciul FeedBurner la acest blog aici : http://feeds.feedburner.com/Kato-ParapsihologieExtrasenzorial  

Abonează-te la postările noi ale blogurilor mele prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : 
Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Subscribe to Spirit by Email

-DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato :

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen în căsuţa de "Căutare", sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :  http://youtube.com/user/katonanico

Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Mulţumesc !

Aici ai linkul către Cuprinsul tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Loveblog4all" la un click distanţă - peste 500 articole ! : http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...

  

Powered by JVZoo.com 

Evenimente generale Cluj Allevents.in:

Ce sunt Farmecele şi cum te poţi proteja de ele ?

Devino Patronul meu :)
Aici poti da o cafea :)

Farmecele
(Articol creat pe baza textului publicat de mine pe forumul meu Universul Spiritual la data de 30 Noiembrie 2011)

  În primul rând, este necesară înţelegerea originii magiei, vrăjitoriei, farmecelor, deoarece acestea nu reprezintă ceva rău şi malefic, ci doar un INSTRUMENT aflat la îndemâna omului, aşa cum este şi banalul... cuţit.
 Aşa cum cuţitul nu este un instrument malefic, dar poate fi folosit în SCOP benefic sau malefic, şi magia, vrăjitoria, farmecele, pot fi folosite instrumental în scop benefic sau malefic.
 De aceea există denumirile duale : magie albă - magie neagră, vrăjitori albi - vrăjitori negri, etc.
 Tehnicile şi procedeele magice şi vrăjitoreşti sunt însă specifice, aşa cum cuţitul de pâine nu este la fel cu cel de peşte, existând o mare varietate de cuţite, cu formă şi structură adaptate scopului pentru care au fost fabricate.
 Astfel, aşa cum un bun cunoscător poate recunoaşte destul de uşor scopul unui cuţit după aspectul său exterior, cunoscătorul poate identifica scopul unui act magic sau vrăjitoresc după aspectul său exterior.  

  Să convenim, de la bun început, asupra sensurilor şi semnificaţiilor exprimate în dicţionarele limbii române : 
 farmec, farmece. Cel primar este :
1. (În basme şi în superstiţii) Acţiunea de a vrăji şi rezultatul ei. 
 Transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji). 
 Mijloace magice întrebuinţate pentru o asemenea transformare : vrajă, vrăjitorie. 
 Procedeu magic căruia i se atribuie însuşiri supranaturale; vrajă. 
 A face cuiva vrăji, a lega, a transforma, etc. pe cineva, prin vrăji. 
 A face farmece = a recurge la procedee magice; a vrăji.  
 Totalitatea mijloacelor şi formulelor magice folosite pentru transformarea miraculoasă a lucrurilor, a fiinţelor, pentru lecuire, etc.; vrăjitorie. 
 Practică ocultă de invocare a unor forţe supranaturale (malefice), cu scopul de a influenţa soarta cuiva; consecințele utilizării acestor practici; vrajă, magie.
Ca prin farmec = ca prin miracol. 

2. Sensul secundar : 
Ansamblu de calităţi (frumuseţe, graţie etc.) care încântă, atrag, trezesc admiraţia. 
 Desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în faţa unui lucru extraordinar, fermecător. 
 Din latină -pharmacum.

 Sinonime : vrajă, fascinaţie, încântare, magie, şarm, (fig.) poezie (farmecul miraculos al nopţii.), desfătare, drăgălăşenie, atracţie, haz, (fam.) chichirez, (fig.)
savoare.
Var. ( înv.) farmăc. Mr. fărmác „venin”. Gr. φάρμαϰον „venin”, direct sau prin intermediul lat. pharmacum. 
 Mr., direct din ngr., cf. alb., bg. farmak „venin”. 
 Der. fermeca, vb. (a vrăji; a încînta; a seduce, a fascina); fermecător, adj. (încîntător, seducător); fermecător, s. m. (vrăjitor, vraci); fermecătoreasă, s. f. (vrăjitoare); fermecătoresc, adj. (ca vrăjitorii); fermecătorie, s. f. (vrajă, farmece); fermecătură, s. f. (vrajă, magie). 
 Der. neol. farmacie, s. f., din fr.; farmacist, s. m., din fr.

 După cum se observă din definiţii, în sensul primar fermecarea reprezintă o operaţiune ocultă magică, vrăjitorească, ceea ce creează confuzie, căci magia şi vrăjitoria nu sunt acelaşi lucru.
 Magul şi vrăjitorul se deosebesc între ei din mai multe privinţe, lucru necunoscut majorităţii oamenilor.
 Magul controlează energiile şi spiritele naturii, dar vrăjitorul se pune în slujba spiritelor.
 Iar în cazul farmecelor, de exemplu al farmecelor cu argint viu, elementele spirituale implicate nu au conştienţă de sine, de acea sunt comandate de omul operant, şi omul nu se poate pune în slujba lor. 
 Deci ar fi mai corect să spunem că acest tip de farmece reprezintă magie, nu vrăjitorie, din acest punct de vedere.
 Problema principală constă în faptul că în limba română este o mare confuzie în sensurile corecte ale termenilor folosiţi în acest domeniu ocult, în special din cauza unei mari ignoranţe în care poporul român a fost ţinut de biserică şi comunism în ultimii zeci de ani. 
 Românii au fost ţinuţi în teamă şi frică faţă de domeniul spiritual, fiind manipulaţi puternic de Biserică. 
 Din această cauză au dobândit un tipar de reacţie negativă chiar şi numai la auzul unor cuvinte cum sunt : magie, farmece, vrăjitorie, ocultism, spirit, spiritism...
 Este vorba aici de manipulare, persuasiune, necunoaştere şi ignoranţă, acestea fiind sursele şi originea confuziei, cât şi a fricilor ascunse.
 În toate ţările mai mult sau mai puţin civilizate, în care Biblia a ajuns să fie considerată principala carte sfântă a oamenilor, Biserica a creat o mare confuzie în rândul populaţiei şi al membrilor ei, căci ea a blamat şi interzis orice fel de practici spirituale... păgâne. 
(Păgân = necredincios, nume dat de creștini celor care sunt de altă religie, persoanelor care nu au nicio religie, care nu cred în Dumnezeu sau care nu au primit botezul; ateu. Persoană care se abate de la dogmele religiei (creștine); eretic.)
 Interzicându-le cu desăvârşire, din teamă şi dorinţa de a elimina orice concurenţă, pentru deţinerea controlului total asupra vieţii spirituale, atât preoţimea cât şi credincioşii de rând şi-au tăiat o creangă de sub picioare, căci nemaiavând contact direct cu practicile spirituale, magia şi vrăjitoria, au ajuns să nu mai înţeleagă nimic din ceea ce reprezintă aceste practici, necunoscătorii putând fi manipulaţi extrem de uşor de către cunoscătorii răuvoitori, practicanţi oculţi ai magiei negre şi vrăjitoriei. 
 "Ţine-ţi prietenii aproape, iar pe duşmani şi mai aproape"...  
 Membrii Bisericii au acţionat cu violenţă şi ură împotriva tuturor curentelor spirituale care au practicat comunicarea cu spiritele, numită spiritism, au ucis şi au pornit războaie "sfinte" de subjugare a altor popoare, au impus credinţa cu forţa armelor, prin crimă şi pedeaspă, şi, ca urmare, s-au... divizat, fărâmiţat, au luptat unii împotriva celorlalţi, şi se luptă şi se atacă încontinuu, şi în ziua de azi, în numele...  credinţei...
 Oamenii nu au fost în stare să instaureze o religie a păcii şi iubirii, prin iubire şi pace... 
 Ei au încercat, şi încă mai încearcă şi azi, să o impună cu forţa, prin manipulare, constrângeri... 
 Din păcate, chiar magia albă, singura forţă reală pe care se poate baza o astfel de religie a armoniei, a fost condamnată de Biserică, deşi Biserica a păstrat anumite ritualuri şi practici... magice, aplicate în cadrul tuturor slujbelor ei, pe care le-a numit... "Sfintele Taine" ! 
(conform sensului Biserică = "comunitate întemeiată de Isus Hristos, alcătuită din totalitatea celor care cred în acesta; semn al comuniunii oamenilor cu Dumnezeu.  
 Ansamblul credincioșilor reuniți într-o comuniune creștină locală.")
 De ce sunt magice : deoarece magia reprezintă totalitatea procedeelor, tehnicilor, formulelor, riturilor, ritualurilor, etc. prin care se invocă forțe supranaturale spre a produce efecte asupra realităţii înconjurătoare, inclusiv asupra oamenilor. 
 Practica procedeelor, formulelor, riturilor, ritualurilor, este numită magie (diferenţiată în albă sau neagră).
 Problematică, aici, este expresia "forţe supranaturale", căci ea creează de fapt o mare confuzie.
 Este Harul sfânt o forţă supranaturală sau este ea naturală ?
 Este harul sfinţilor o forţă supranaturală sau este naturală ?
 Este "puterea credinţei" o forţă supranaturală sau este naturală ?
 Spiritele naturii sunt ela supranaturale sau sunt naturale ? 
 Puterile spirituale omeneşti sunt supranaturale sau naturale ?...
 Ce este, de fapt, supranaturalul şi forţele supranaturale ?
  SUPRANATURÁL, -Ă, supranaturali, -e, adj. Care pare mai presus de forțele și legile naturii sau în contradicție cu acestea; care pare în afara naturii, a lumii percepute prin simțuri; care este atribuit unor forțe miraculoase; miraculos, fantastic. 
 (Substantivat, n.) Ceea ce se pretinde a fi mai presus de legile naturii. 
 Fără seamăn, extraordinar, excepțional. – Supra¹- + natural (după fr. surnaturel).
Sursa: DEX '09 (2009) 
 În trecut, oamenii credeau că fulgerele şi trăznetele sunt forţe supranaturale...
 În prezent, supranaturalul devine tot mai... natural, prin prisma cercetărilor de fizică cuantică, deoarece avem ipoteze şi explicaţii ştiinţifice privind multidimensionalitatea universală.
 Cu alte cuvinte, oamenii de ştiinţă mută, încet, încet, supranaturalul în dimensiuni paralele, coexistente cu realitatea fizică perceptibilă prin simţurile corporale.
 Altfel spus, totul devine tot mai... natural, pe zi ce trece... chiar şi... magia, vrăjitoria, farmecele...
 Şi asta nu este deloc pe placul... religiei, bine-nţeles...
 Tu ştii care sunt cele 7 Sfinte Taine ?
1. Sfânta Taină a Botezului, 
2. Taina Mirungerii, 
3. Taina Pocăinţei, Taina Spovedaniei (a Mărturisirii)
4. Taina Sfintei Împărtăşanii (Euharistia)
5. Taina Preoţiei (Hirotonia),
6. Taina Cununiei,
7. Sfântul Maslu
-http://www.crestinortodox.ro/credinta/sfintele-taine-bisericii-ortodoxe-69802.html-http://www.sfantulambrozie.ro/site-vechi/taine.html
-http://www.sfaturiortodoxe.ro/invatatura-crestina-ortodoxa/catehism-invatatura-credinta-crestina-ortodoxa-sfantele-taine.htm
- https://ro.wikipedia.org/wiki/Tain%C4%83_%28sacrament%29

 " “Nu este om drept pe pământ care să facă binele şi să nu păcătuiască" (Ecclesiast 7,20).
(...) Pentru ca aceste semne ale iubirii şi atotputerniciei lui Dumnezeu să se perpetueze, Isus le-a încredinţat Bisericii.  
 Aceste semne sunt Sfintele Taine.
 Prin Sfintele Taine Biserica primeşte în continuare haruri pentru mântuirea oamenilor.
Definiţie : Sfintele Taine sunt semne văzute, lăsate de Isus Hristos, prin care dobândim harul sfinţitor spre sfinţirea vieţilor noastre.
 Se numesc semne văzute, pentru că fiecare Sfântă Taină are un element vizibil, care exprimă şi produce un efect nevăzut - harul sfinţitor.
 Fiecare Sfântă Taină are două elemente: 
- un semn material, vizibil, 
- un semn spiritual, invizibil. 
 Elementul vizibil poate fi : 
- un gest, ca punerea mâinilor, sau 
- un element material precum apa, pâinea, untdelemnul, vinul, însoţit de diferite formule verbale.
 Prin Sfintele Taine membri Bisericii se unesc în mod tainic cu Isus Hristos.
Celebrare:
Sfintele Taine se celebrează în Biserică, dar în situaţii speciale se pot celebra şi în casele creştinilor, sau chiar în spitale.
Celebranţii Sfintelor Taine sunt preoţii, iar primitorii lor sunt credincioşii.
 Celebrarea este însoţită de ceremonii (ritualuri na) rânduite de Biserică şi anume : cântări, tămâieri (cădelniţări), citiri.
 Isus Hristos a încredinţat Bisericii Sale şapte Sfinte Taine şi anume: Botezul, Mirul, Euharistia, Spovada, Maslul, Preoţia şi Căsătoria. 
 Ele sunt legate de toate etapele vieţii creştine.
 După efectul pe care îl produc şi rolul pe care îl au, deosebim:
1 - Taine de iniţiere – de intrare în viaţa creştină. Acestea sunt: Botezul, Mirul şi Euharistia.
2 - Taine de vindecare – prin care Isus vindecă sufletele şi trupurile rănite de păcat şi boală. Acestea sunt: Pocăinţa şi Maslul.
3 - Taine de slujire – Preoţia si Căsătoria.
 Unele Sfinte Taine imprimă o pecete de neşters, şi de aceea pot fi primite o singură dată în viaţă. 
 Acestea sunt: Botezul, Mirul şi Preoţia.
 Sfintele Taine sunt razele prin care Dumnezeu revarsă harul Său asupra celui care le primeşte cu credinţă.
 Chiar şi Isus, înainte de a înfăptui o minune, de a vindeca pe cineva, verifica credinţa celui care îi cerea ajutorul întrebând: “crezi tu că pot să fac lucrul acesta?" 
 Verificarea credinţei devenea astfel un mijloc de pregătire în vederea binelui pe care acesta urma să îl primească.
 Pentru primirea Sfintelor Taine aşa cum se cuvine, Biserica face o pregătire a oamenilor numită cateheză. 
 Prin Sfintele Taine, creştinii îşi sfinţesc vieţile şi se pregătesc pentru Împărăţia lui Dumnezeu.
 De reţinut!
 Pentru primirea Sfintelor Taine se cere credinţă !
 Sfintele Taine sunt mijloace prin care Biserica obţine harurile necesare mântuirii oamenilor.
 Sfintele Taine exprimă modul specific al lui Dumnezeu de a se apropia de oameni.
 Semnele, simbolurile sunt lucruri care se văd, pentru a ne face să înţelegem lucruri care nu se văd.
 Isus însuşi este semnul iubirii lui Dumnezeu, prezent în Biserică prin Sfintele Taine.
 În celebrarea Sfintelor Taine este prezent însuşi Isus." 
Sursa : http://www.credinta-catolica.ro/manual-gc-sacramente/sfintele-taine/

"1. Termenul de „taină”
 Cuvântul românesc taină, provine de la slavonescul тайна – таинство, care la rândul său traduce grecescul μυστήριον.  
 Limba latină are doi termeni diferiţi pentru ceea ce numim noi „taină” şi anume: misterium şi sacramentum, făcându-se cumva o distincţie între taina sub aspect dogmatic şi taina sub aspect liturgic-sacramental – distincţie care în Ortodoxie nu există (cel puţin în acest înţeles).
 În Sfânta Scriptură cuvântul taină are doar un înţeles general şi niciodată nu desemnează ceea ce numim noi astăzi „Sfântă Taină”, ci se referă la tainele lui Dumnezeu pe care El ni le descoperă (vezi: Înţelepciunea lui Solomon 2:22; Daniel 2:27-30; Marcu 4:11; I Corintheni 4:1; Efeseni 3:8-9; 5:30-32, Coloseni 2:2-3 ş.a.).   
 În general, Scriptura şi Tradiţia numeşte „taine a lui Dumnezeu” – tainele mântuirii, adică întreaga iconomie divină.
  În sec. II, Sf. Irineu de Lyon numeşte „taine” – „lucrările Sfântului Duh în Biserică”, iar Sf. Leon cel Mare, spune: „Tot ceea ce a fost văzut în Mântuitorul nostru, a trecut acum în Taine”. 
 Într-un sens mai larg, Sf. Ioan Gură de Aur spunea că Taină este însăşi Biserica şi lucrările ei cele mai importante – Botezul şi Euharistia, dar şi toate rugăciunile ei prin care se împărtăşeşte harul dumnezeiesc.
 Deci, ca o primă concluzie, prin Sfintele Taine Biserica Ortodoxă are în vedere toate lucrările sfinţitoare ale Bisericii, prin care se împărtăşeşte harul lui Dumnezeu celor ce îl doresc şi conlucrează cu el, sau, aşa cum spunea Sf. Nicolae Cabasila: „Tainele sunt viaţa în Hristos”.

2. Numărul şi clasificarea Sfintelor Taine
 Cel puţin în primul mileniu creştin, Biserica nu a vorbit niciodată de un număr exact de „Sfinte Taine” şi nici nu le clasifica în vreun fel. 
 Până nu demult, nu exista nici distincţia dintre „Taine” şi „Ierurgii”, pentru că aceasta e pur şi simplu absurdă. Termenul μυστήριον, desemna tot ce de referea la o viaţă în har.
 Este adevărat că în ultimele trei secole, în „dogmatica ortodoxă” s-au impus nişte denumiri şi clasificări cu referire al „taine”, dar e şi mai adevărat că acestea nu au existat anterior.
 În general, Sfinţii Părinţi şi Sfintele Sinoade nu s-au preocupat de numărul şi definirea Sfintelor Taine şi, prin urmare, Biserica Ortodoxă nu are nici până astăzi o învăţătură pe care am putea să o numim „oficială” şi „sobornicească” cu privire la acest subiect. 
 Deşi acest lucru poate părea straniu, de fapt totul e absolut normal. 
 Tainele nu pot fi definite, numărate, împărţite, despărţite, explicate sau analizate, pentru că în acest caz nu ar mai fi „taine”. 
 Mai mult decât atât, aceasta nu trebuie considerat ca un agnosticism, ci mai degrabă ca o adevărată gnoseologie teologică, care nu poate fi decât apofatică. 
 Şi totuşi, pentru că natura studiului o cere, noi vom încerca să vorbim despre înţelesul şi numărul Tainelor, ţinând totuşi seama de faptul că este imposibil de a număra (sau enumera) darurile pe care Biserica, răspândită în timp şi spaţiu, le-a primit de la Dumnezeu în numele lui Iisus Hristos şi le împărtăşeşte credincioșilor." Sursa : http://www.teologie.net/2009/10/18/sfintele-taine-si-numarul-lor-in-traditia-ortodoxa/  

Cred că este clar că, atunci când vorbim de Tainele Sfinte, este vorba, în esenţa acestei practici, de ritualuri de... magie albă = teurgie. 
Cui nu-i este clar, să studieze definiţiile magiei şi să le compare cu ritualurile bisericeşti :
MAGÍE, magii, s. f. 1. Totalitatea procedeelor, formulelor, riturilor etc. prin care se invocă forțe supranaturale spre a produce miracole; practica acestor procedee, formule etc.
Sursa: DEX '09 (2009) 
MAGÍE s. 1. v. vrajă. 2. magie albă = teurgie. 3. v. farmec.
Sursa: Sinonime (2002)
MAGÍE ~i f. 1) Ansamblu de procedee oculte prin care se crede că se pot produce fenomene miraculoase.
Sursa: NODEX (2002) 
MAGÍE s. f. 1. complex de practici prin care se consideră posibilă acționarea asupra realității înconjurătoare cu ajutorul forțelor supranaturale; vrăjitorie. 
  ~ neagră = magie propriu-zisă care apelează la puterea demonilor;
  ~ albă = arta de a produce fenomene naturale care par miraculoase.
Sursa: MDN '00 (2000)
 MAGÍE (‹ fr., lat.) s. f. 1. Ansamblu de procedee, formule sau rituri, mai mult sau mai puțin secrete, prin care se utilizează forțe misterioase pentru obținerea unor rezultate contrare celor posibile prin tehnici obișnuite. 
M. implică o credință într-o continuitate confuză între cosmos și psihismul uman, ca și cum ar fi traversate de același curent de forțe. 
Etnologii disting: m. albă = m. bună, obișnuită, care manevrează realitatea prin procedee precum forța sonoră a rostirii, forța creatoare a imaginii etc., servind interesului comunității sau persoanei pentru alungarea spiritelor rele, vindecarea victimelor vrăjilor etc.; 
m. neagră = m. rea, care invocă demonii spre a cauza moartea sau nenorocirea unei persoane. 
Tradițional, evoluția gândirii omenești este înfățișată în ordinea: m.-religie-știință, m. fiind interpretată ca o formă primitivă de religie și ca o pseudoștiință. 
Magia a jucat un rol important în religiile primitive, dar nu este cu totul exclusă în timpurile moderne; anumite fenomene atribuite m. sunt de netăgăduit; încă neexplicate de știință, ele țin de competența cunoașterii esoterice.
Sursa: DE (1993-2009) 

TEURGÍE s. f. (Livr.) Magie albă. [Pr.: te-ur-] – Din fr. théurgie, lat. theurgia.
Sursa: DEX '09 (2009) 
TEURGÍE s.f. (Ant.) Operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea a stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare, efectuând astfel miracole; magie albă. 
[Pron. te-ur-, gen. -iei. / cf. fr. théurgie, lat. theurgia, gr. theourgia < theos – zeu, ergon – operă].
Sursa: DN (1986)  
 (în fil. neoplatoniciană) arta de a face ca Dumnezeu să coboare în suflet, creând astfel o stare extatică. 
2. gen de magie prin care se pretinde punerea în contact cu divinitatea binefăcătoare; magie albă. 
3. știința miracolelor; pretinsă artă de a face minuni. 
(< fr. théurgie) Sursa: MDN '00 (2000)

 Deşi Biserica nu le mai înţelege rostul, scopul, şi importanţa reală, doar aceste energii şi forţe magice au permis bisericii să dăinuie până în ziua de azi. 
 Dar aplicarea mecanicistă a ritualurilor a condus în mod normal la fărâmiţarea şi divizarea Bisericii, şi la atenuarea tot mai mare a credinţei în rândul populaţiei...
 Biserica pierde teren zilnic... 
 Cred că a venit însă timpul să instaurăm pacea şi iubirea pe pământ, să demonstrăm că suntem fiinţe civilizate, şi că putem trăi civilizat, înainte de a fi... raşi cu o nouă... apocalipsă. :)
 Şi acest lucru se poate realiza doar prin instaurarea unei noi forme de educaţie şi învăţământ, prin care toţi oamenii să dobândească o cunoaştere spirituală mai apropiată de realitate. 
 Adevărata faţă a realităţii este una... magică, sublimă, fermecătoare, aşa cum fizica cuantică a început să ne-o descrie... 
 De aceea nu trebuie să ne ferim, cu teamă şi frică, de ceea ce numim magie şi vrăjitorie, ci trebuie să avem curajul de a studia în mod ştiinţific aceste domenii, pentru a le înţelege, şi a le putea controla, din punct de vedere al legilor determinismului cauzal. 
 Doar cel ce cunoaşte şi înţelege ce este şi ce reprezintă un proces magic poate controla astfel de procese, în mod conştient. 
 Încearcă să înţelegi faptul că biserica şi preoţii folosesc magia şi procesele magice, în toate slujbele efectuate, începând cu tămîierea, până la slujbele ţinute pentru cei ce se află pe... lumea cealaltă, în stare de... spirite decorporate...  
 Ştiu că preoţii se află într-o mare... dilemă... 
 Biserica, ori îşi va transforma şi adapta învăţătura, ori va... dispărea, în curând, ca orice sistem şi fiinţă ce nu se poate adapta la condiţiile în permanentă schimbare ale vieţii...  
 Curentele spirituale care până nu demult au fost blamate şi interzise de Biserică, au revenit, în forţă, o dată cu instaurarea... democraţiei, adică a voinţei... poporului. 
 Biserica nu mai poate impune nimănui nimic, cu forţa.  
 Vocile care se impun în prezent şi cele care se vor impune, în continuare, în viitor, pe plan spiritual, sunt şi vor fi din afara Bisericii, căci ea se înăbuşe în dogmatismul ei conservator limitat, cu fiecare zi.
 Sfinţii Părinţi nu mai sunt la modă, căci moda aceasta a creat-o şi impus-o Biserica, iar acum poporul demonstrează că are nevoie de o altă modă, moda interzisă de Biserică, cea a... Maeştrilor (Învăţătorilor) spirituali, a Iluminaţilor, care vorbesc în mod liber despre Divinitate, om, lume, Univers, Creaţie, viaţă, moarte, esenţa spirituală a omului...
 Aceşti oameni nu mai sunt supuşi nici unei Ierarhii care să le impună CE şi CUM să se adreseze populaţiei, şi oamenii simt asta, şi apreciază pozitiv libertatea cuvântului... 
 Cine nu se poate adapta, este supus pieirii. 
 Asta este o lege eternă a evoluţiei...

 Farmecele cu "argint viu"
 "Argintul viu" reprezintă o energie densă, condensată, manifestată de anumite entităţi spirituale (spirite) ale naturii, care se găseşte din punct de vedere spiritual în mijlocul Pământului, în corespondenţă corporală cu elementul fizic numit mercur.
 Fiind o energie foarte grea, condensată, se acumulează de obicei în bazinul mic, dar când cantitatea acumulată este foarte mare, poate umple tot corpul spiritual, inclusiv capul, producând tulburări mentale.
 Farmecele cu argint viu au o anumită legătură cu prezenţa mercurului fizic în organism sau în imediata apropiere a acestuia, dar se bazează pe anumite proprietăţi energetice legate de ceea ce întreţine şi manifestează în plan fizic elementul material numit mercur. 
 În esenţă este vorba deci despre anumite entităţi spirituale ale elementelor, a căror corp fizic este constituit de ceea ce percepem a fi materia elementului chimic numit mercur. 
 Ele, neavând o conştienţă de sine evoluată, şi discernământul binelui şi al răului, pot fi manipulate de persoanele pe care le numim vrăjitori, care le pot implementa programe inforenergetice de acţiune în planul terestru material, ce pot conduce la iniţierea şi desfăşurarea unui proces ce vizează dezorganizarea ţesuturilor umane în care pătrunde.
 Argintul viu o dată pătruns în câmpul unui om, se localizează întâi în micul bazin, ca pe fundul unui vas, şi de acolo exercită o influenţă perturbatoare asupra proceselor fizice şi psihice organice, prin influenţa perturbatoare exercitată asupra entităţilor spirituale care coordonează procesele interne ale organismului uman. 
 La bărbaţi se „depune" la nivelul testiculelor, producând impotenţă sau „împietrirea" lor. 
 Simptome: dureri de cap, insomnii, gânduri stranii, necesitatea de a urina imediat după fiecare ingerare de lichide, greţuri, vărsături, scaune moi, probleme digestive, meteorism abdominal (balonare).
 Are şi capacitatea de a trece de la o persoană la alta, prin simpla apropiere. 
 Dacă la o masă o persoană este intoxicată de argint viu, după un timp toate persoanele vor fi infestate cu cantităţi mai mici sau mai mari de argint viu, în funcţie de protecţia spirituală personală.
 Medicii nu înţeleg fenomenul prin care un om poate fi fermecat cu argint viu, crezând că în realitate este o vorba de o intoxicaţie cu mercur. 
 Din aceasta cauză, datorită faptului că nu este depistată prezenţa unor valori ridicate a mercurului fizic în organism, nu ştiu şi nu pot să trateze tulburările prezente la persoanele fermecate, analizele relevând indici normali, apropiaţi de media normalităţii.  
 Încă nu există aparatura adecvată care să măsoare valorile de câmp ale corpurilor energetice ale fiinţei umane, şi să depisteze prezenţa factorilor nocivi, destabilizatori, ai câmpului auric.
 Studiază puţin, din următoarele rânduri, punctul de vedere medical, şi încearcă să-ţi formezi o părere proprie, citind în continuare.
 Medicii susţin că intoxicaţiile cu mercur, sau absorbţia crescută a acestuia, se produc îndeosebi la persoanele care lucrează sau au lucrat într-un mediu cu noxe. 
 Atât preoţii, cât şi medicii însă, apreciază că eliminarea mercurului nu trebuie facută prin intermediul vrăjitoarelor, care administrează, în astfel de cazuri ''apa argintului'', sau alte modalităţi de pătrundere a mercurului în organism.  
 Descărcarea de mercur se face foarte uşor.
 La Secţia de Boli Profesionale a Spitalului "Sfântul Pantelimon" sunt înregistrate foarte puţine intoxicaţii cu mercur. 
 După cum afirma dr. Viorel Lacrima, şeful secţiei, doar 160 de persoane, care au lucrat la "Electroliza", în Combinat, sânt luate în evidenţa Clinicii de boli profesionale Colentina. 
 În realitate însă, numărul celor care au valori crescute de mercur în urină este mult mai mare.
 "Mai există intoxicaţii cu mercur la unităţile unde se lucrează cu mercur la presă, la forjă, unde mercurul se ia cu mâna, dar multe persoane nu declară că au intoxicaţia cu mercur, de frică să nu-şi piardă locul de muncă. 
 Dacă înainte de '89 au existat trei cazuri de deces prin intoxicaţie cu mercur, după '90 nu a mai fost raportată nici o intoxicaţie la Clinica de Boli Profesionale. 
 Absorbţii crescute de mercur au fost, dar între acestea şi intoxicaţiile cu mercur este o foarte mare diferenţă", a precizat dr. Lacrima.
 Prima cale de absorbţie a mercurului în organism este cea respiratorie, ştiindu-se că, la 18 grade C mercurul începe să se evapore, şi poate fi absorbit pe cale respiratorie. 
 În plus, mercurul poate pătrunde în organism şi prin tegumentele intacte, cutanat, calea digestivă fiind mai puţin probabilă, dar nu imposibilă, dupa opinia specialiştilor.  
 Depinde însă cât stă mercurul în stomac, dar în legatură cu mecanismul de acţiune a acestuia asupra organismului, se poate spune că leziunile primare, care să explice intoxicaţiile cu mercur, nu sunt încă determinate, şi nu se ştie aproape nimic despre perturbările biochimice pe care le produce mercurul în organism.
 Aproape zilnic, din ce în ce mai multe persoane care nu lucrează în mediu cu mercur, se prezintă la medic, cu absorbţie crescută de mercur. 
 După examenul clinic efectuat la Secţia de Boli Profesionale, sunt îndrumate către laboratoarele de toxicologie, pentru determinarea de mercur.
 Descărcarea de mercur se face foarte uşor, cu o internare de până la zece zile, dar acesta se poate elimina şi pe cale naturală, urmând un regim cu ceaiuri. 
 Există însă multe persoane care apelează la tot felul de babe, care dau mercurul sub diferite pomezi : cu mercur introdus în margarină sau în seu de oaie, ung bolnavii pe picioare, împotriva durerilor reumatice, şi în aceste condiţii, mercurul se absoarbe prin tegumentele intacte. 
 De reţinut este faptul că, după absorbţia mercurului în sânge, el este imediat oxidat, ceea ce este foarte periculos. 
 Sub formă de albuminat de mercur, se dizolvă în grăsimile sângelui, care reprezintă cea mai frecventă cale de depozitare şi de acumulare a mercurului în creier, de unde se elimină foarte încet !
 Acumularea şi depunerea mercurului în creier produce o simptomatologie foarte asemănătoare cu cea a bolilor psihice ! 
 Bolnavul are stări de instabilitate, dureri de cap, oboseală permanentă, ameţeli, tulburări de somn. 
 Se poate produce chiar o inversare a timpului de somn, bolnavul prezentând somnolenţă diurnă si insomnie noaptea. 
 Când valorile absorbţiei de mercur sânt crescute, apar semnele caracteristice ale intoxicaţiei cu mercur, manifestate prin : tulburare psihică, de la tremurul ploapelor şi mîinilor pâna la stări de anxietate, frică, timiditate, nesiguranţă sau iritabilitate, aspecte care îl fac pe omul bolnav să aibă o atitudine inexplicabilă, de neînţeles de către cei apropiaţi lui. 
 Foarte rar, dupa cum susţin specialiştii, apar şi erupţii pe piele, şi bolnavii sunt îndrumaţi către medicii dermatologi. 
 Mulţi însă merg la babe, care îi ung cu aşa-zisa apă a argintului, sau le dau seminţe de varză, care au metil mercur, o substanţă foarte toxică. 
 Ei merg practic pentru o erupţie cutanată, dar se ajunge la o creştere a valorilor de mercur, datorită manevrelor nemedicale utilizate. 
 De cele mai multe ori, după astfel de "tratamente" aplicate de diverse persoane care utilizează magia neagră pentru eliminarea argintului-viu, bolnavii ajung la cabinetul de toxicologie pentru determinarea de mercur, analiză care le certifică existenţa sau lipsa unei absorbţii crescute de mercur în sânge.
 Zilnic, 1- 2 persoane se adresează laboratorului, afirmând că au argintul viu. 
 Uneori, oamenii spun că au apelat la ghicitori, la magia neagră, şi atunci este foarte greu să-i convingi că nu poate fi vorba despre aşa ceva, şi că o cantitate infimă de mercur
se poate ingera din alimente, din apă, din aer. 
 De regulă, îi redirecţionează la specialişti, la internişti, la dermatologi, sau către alte specialităţi, dar este foarte greu să colaborezi cu astfel de oameni, care susţin că li s-a făcut ceva, şi au argintul viu. 
 Uneori spun că simt cum merge argintul prin corp, dar în realitate aşa ceva nu este posibil, spun cadrele medicale.
 Când unele persoane iau mercurul dat de diferite vrăjitoare, sau beau "apa argintului", abia atunci se pot intoxica, iar simptoamele sunt foarte variate, de la cele dermatologice până la cele neurologice...
 Gustul metalic în gură este primul semn de intoxicare efectivă cu mercur. 
 Ajuns în organism, acesta produce breşe pe unde se scurge energia, iar omul se simte devitalizat, pierdut în timp şi spaţiu. 
 Mercurul are afinitate cu rinichii, afectează sistemul imunitar, memoria, iar manifestările fizice pot fi sub formă de infecţii. 
 La nivel cutanat pot apărea bubiţe sau eczeme, iar în cavitatea bucală se observă tot felul de leziuni, depozite albicioase la nivelul tegumentului, care nu-şi găsesc rezolvare pe calea medicinei alopate. 
 De asemenea, la nivel digestiv apar tulburări gastro-intestinale, iar la nivelul esofagului pot apărea arsuri. 
 În corp, argintul viu se depune pe celule, se lipeşte ca o pilitură de fier şi, fiind o energie grea, atacă mai întâi organele genitale.
 Se spune, chiar de către vrăjitoare, că atunci când argintul viu este trimis cu adresă precisă, orice tratament pe calea medicinei alopate devine inutil, dar există persoane care susţin că o descântătoare pricepută poate rezolva problema în câteva minute... 
 În această privinţă există, desigur, multă manipulare psihică din partea celor care te sugestionează că eşti fermecat cu argint viu, şi că ei pot rezolva problema ta, pentru a putea, de fapt, să te... "rezolve" de ceva... bani sau obiecte preţioase...   
 Conform teoriei "Universului viu", entităţile energetice care stau la baza manifestării elementului mercur în natură nu au voinţă proprie, conştienţă, nu pot să discearnă între bine şi rău, şi primesc o "comandă" programată pe care o execută în mod automat, cu precizie. 
 Odată ajunse la destinaţie, încep prin a crea în biocâmpul victimei "spărturi" prin care organele din jur încep să piardă energie, de aici starea de oboseală accentuată, de sfârşeală. 
 Mai mult, "mănâncă" efectiv din biocâmpul uman, creând breşe care permit energiilor străine să intre. 
 Elementul are şi capacitatea de transmutare, adică trece din stare materială în stare energetică sau invers !
 Dacă unei persoane i s-a trimis doar partea energetică a mercurului, analizele vor ieşi bine, deoarece materia nu este infestată, ci doar câmpul energetic al fiinţei.

 De ce organismul nu intră în alertă şi nu activează mecansimele sale de protecţie, și farmecele cu mercur nu-i ocolesc nici pe cei mai buni credincioşi : 
 De îndată ce a ajuns în câmpul unei persoane, agentul se localizează în zona bazinului, iar de acolo afectează atât fizicul, cât şi psihicul. 
 Medicina tradiţională chineză afirmă că unele câmpuri energetice ale omului sunt "de cinabru" (sulfură de mercur), având deci ceva de natură energetică în comun cu energia care întreţine existenţa (manifestarea în plan fizic) acestei substanţe. 
 Este posibil, deci, ca aceste "câmpuri de cinabru" care există în structurile energetice umane, să permită energiei argintului viu să pătrundă fără a-i opune rezistenţă, pe baza principiului rezonanței, a acceptării similarului, familiarului. 
 Astfel, energia distructivă poate "păcăli" mecanismele de protecţie naturale ale fiinţei.
 După ce se descoperă prezenţa mercurului în organism, se poate aplica şi un tratament bioenergetic asupra persoanei afectate, indiferent dacă intoxicaţia este în corpul fizic, în câmpul energetic sau în amândouă. 
 Pentru partea materială, sunt recomandate anumite suplimente nutritive alimentare (de exemplu anumite ceaiuri) care pot să cureţe corpul de metale grele la nivel celular. 
 Tratamentul holistic permite acţiunea pe toate nivelele structurale, curăţind mercurul cu energia lui cu tot.
 Se spune că o tehnică "băbească" eficientă de eliminare din organism este "tehnica celor trei ouă", ţinute la nivelul creştetului victimei, deoarece albuşul are capacitatea de a "prinde" energia mercurului. 
 Când ouăle sunt sparte într-un borcan cu apă, albuşurile se ridică, lăsând să se vadă nişte bule argintii (acestea reprezintă forma energetică a argintului viu), mai mari sau mai mici. 
 Dacă gălbenuşul de ou se sparge, este semn că avem de-a face cu un atac psihic. 
 Un remediu de primă urgenţă recomandat poate fi preparat din 10 albuşuri de ouă amestecate cu lapte dulce, compoziţia realizând o absorbţie la nivelul stomacului, împiedicând răspândirea metalului în organism.
 Radiestezic, prezenţa argintului viu se poate constata în mod simplu cu un pendul, căci acesta este atras puternic de mercur, şi va rămâne nemişcat, fixat deasupra zonei infestate. 
  Folosind un pendul, se poate determina care chakre sunt închise, pendulul rămânând fixat deasupra chakrei blocate, nemişcat, ca şi cum ar fi atras de un magnet.
 Se poate afla dacă este argint viu sau nu, prin întrebări simple, cu răspuns „da" sau „nu", coresponzând mişcărilor dreapta-stânga ale pendulului.
 Câteva şedinţe de terapie cu lumină, şi terapia chakrelor, pot face ca pacientul să se simtă mai bine. 
 Lumina, terapia cu lumină, obligă argintul viu să se scurgă în pământ.
 Folosirea tehnicilor energetice, tip Yoga, Reiki, etc., pot face ca argintul viu să se scurgă în pământ, subiectul simţind efectiv acest proces de scurgere. 
 Se mai pot folosi rugăciunea Sfântului Ciprian şi Molitfele de dezlegare de farmece şi vrăji ale bisericii ortodoxe, care au efect mai puternic dacă se face şi stropirea cu apă sfinţită la sfârşitul slujbei. 
 Unii credincioşi afirmă că rugăciunea Tatăl Nostru, spusă cu credinţă, poate face ca toate chakrele să se deschidă şi să permită argintului viu să se scurgă în pământ.
 Psihoterapia, psihanaliza, nu prezintă valoare în aceste cazuri, pentru că specialiştii nu cunosc şi nici nu cred în existenţa farmecelor, şi de aceea nu au nici un control conştient asupra efectelor lor. 
 În plus, dacă nu este preluată energia malignă din câmpul pacientului, ea rămâne stocată la nivelul profund al subconştientului.  
 Descântecul are efect, dacă descântătorul ştie formula prin care entităţile spirituale pot fi "deprogramate", şi reprogramate în scopul de a părăsi organismul infestat, în mod definitiv.
 Victimele pot prezenta chakre închise, acestea putând fi redeschise prin mai multe tehnici spirituale, de tip yoga, Reiki, medicină tradiţională chineză, presopunctură, polaritate, acupunctură, etc.
 Victima infestată prezintă diminuarea voinţei proprii, nu mai poate gândi coerent, nu mai este capabilă să ia decizii şi să acţioneze în mod corect. 
 O astfel de situaţie, prelungită în timp, destabilizează şi dezactivează omul, pentru că el nu mai poate relaţiona cu exteriorul, întâi din punct de vedere energetic, şi apoi la propriu în mod fizic. 
 Victima începe să perceapă lumea înceţoşat, ca printr-o ceaţă...
 
 Există un tip de farmece care se înnoiesc singure, periodic, urmând o anumită programare iniţială în acest sens.  
 Ca metodă de contracarare, cel mai bine este ca pacientul să înveţe să se vindece singur (de exemplu întâiul grad de Reiki este de multe ori suficient).
 Cauza se poate descoperi prin mai multe metode, de exemplu prin masaj osteopat, la deblocarea articulaţiilor pacientului, el putând să primească în câmpul conştienţei informaţii stocate în memorie, referitoare la persoana sau persoanele implicate în influenţarea stării sale de sănătate.
 De reţinut faptul că nu entităţile spirituale implicate în proces reprezintă cauza şi sursa răului, ci intenţia şi voinţa celui ce comandă realizarea lui, precum şi a celui ce transpune intenţia în faptă ! 
 Omul face rău omului, nefiind implicaţi nici un fel de diavoli, demoni, draci, sau alte entităţi malefice. 
 Dar... dacă mergem mai în esenţă, spre sursa şi originea reală a intenţiei diabolice, atunci vei putea constata că ea întotdeauna îi este indusă omului, telepatic... dinafară...
 În general, cine a avut de-a face o dată cu farmecele şi magia, are mari şanse să se reîntâlnească cu ea, fiind adesea vorba de un context de natură karmică...
 Informaţiile de mai sus despre intoxicaţiile cu mercur le-am sintetizat de pe siteuri medicale de specialitate.
 Restul informaţiilor sunt sintetizate de pe alte numeroase siteuri pe care am căutat informaţii în domeniu.
 Toate informaţiile au strict caracter informativ şi nu reprezintă tehnici de diagnostic sau de vindecare recomandate de mine.
 Pentru problemele tale de sănătate este necesar să consulţi un specialist!
 Nu îmi asum nici o răspundere pentru persoanele care vor aplica în practică vreo procedură descrisă pe blogul meu, în acest articol sau altele, acestea făcând-o pe propria lor răspundere! 

 
CĂRŢI SPIRITUALITATE, EZOTERISM, PARANORMAL, PARAPSIHOLOGIE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

Poți susține activitatea mea prin sponsorizare pe platforma Patreon sau Buy Me A Coffe, și vei beneficia de bonusuri importante pentru dezvoltarea ta personală (articole și materiale video destinate sponsorilor - memebership):

https://www.patreon.com/KatoKatonaNicolae

https://www.buymeacoffee.com/7a4dFhE

-DONEAZĂ, dacă ți-a plăcut, susține ceea ce-ți place :) 

Donează prin PayPal, în contul reprezentat de acest mail: katonanico@gmail.com

Link https://www.paypal.me/KatonaNicolae

Mulțumesc!

Dacă ţi-a plăcut:
- dă un Like şi o Distribuire ( pe PC latura din stânga a monitorului şi sub fiecare articol, pe dispozitivele mobile în partea de jos a ecranului - 2 săgeţi de apăsat pt Urmărire (Follow) şi Partajare / Distribuire, şi sub fiecare articol )
- pe PC apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks). 
- abonează-te prin email, prin serviciul FeedBurner la acest blog aici : http://feeds.feedburner.com/Kato-ParapsihologieExtrasenzorial  
Abonează-te la postările noi ale blogurilor mele prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Subscribe to Spirit by Email
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen în căsuţa de "Căutare", sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :  http://youtube.com/user/katonanico

Aici ai linkul lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Loveblog4all" la un click distanţă - peste 500 articole ! : 
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html


De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde 
(Pt audiţie, dacă nu se deschide fişierul, selectează deschiderea fişierului cu "Music player for Google drive" - de la "Deschideţi" aflat pe mijlocul paginii sus, după ce dai click pe pătratul cu săgeată spre dreapta din dreapta sus, sau accesează al doilea link) :
1. https://drive.google.com/folderview?id=0B6aZWulFbbTCfl82UVVjeFVybzg4U2E1SlF0TV9rSnRvMlVnUEhxMVE0T0w1Y1VZOEhWS3c&usp=sharing ;
2. Playlist audiţie - http://www.driveplayer.com/#playlistId=0B6aZWulFbbTCQThsemtyaUotclU&userId=107210686182850199192