Video embed

Xara 3d

miercuri, 23 decembrie 2015

Spiritul, Mediumul şi Mediumitatea - Spiritismul - Telepatia - Transa - Hipnoza

Atlantis - Învață să stăpânești arta materializării dorințelor


(Articol conceput pe baza textelor proprii publicate pe forumul meu "Universul Spiritual", în anii 2010 - 2011)

În general, din punct de vedere evolutiv, capacitatea mediumică nu reprezintă un indice care cuantifică măsura dezvoltării spirituale. 

 Un om care manifestă capacităţi mediumice nu este, prin asta, mai evoluat decât cei care nu au această capacitate, după cum un mediu mai bun nu este, doar prin asta, mai evoluat spiritual decât alt medium mai slab. 
 Nu înseamnă, deci, că în acel medium se află încorporat un Spirit mai superior.
 Mediumii pot avea grade diferite de evoluţie, capacităţile lor mediumice reprezentând mai mult un efect al unei conformaţii organice favorabile, a organizării fizico-chimice a organismului lor, ce prezintă anumite condiţii speciale necesare manifestării mediumităţii. 

 Unii oameni pot avea un organism mediumic, ce prezintă condiţiile necesare, dar un mental rebel, în acelaşi timp, şi din această cauză vor trăi şi vor muri fără să-şi cunoască şi să-şi manifeste în mod conştient puterile latente. 
 Dar această calitate specială a organismului uman este destul de uşor percepută de spiritele neîncorporate (neîntrupate, fără trup organic fizic), şi care, în cazul celor inferioare, încearcă să se manifeste întotdeauna. 
 Însă, Spiritele Călăuzitoare fac întotdeauna ordine printre cele inferioare, exceptând cazurile în care anumite manifestări ar putea avea o valoare probativă.
 Ele controlează, deci acţiunea şi influenţele negative ale celor inferioare
 Evoluţia spirituală, deci, nu condiţionează manifestarea capacităţii mediumice, nu este direct proporţională cu evoluţia acestei "puteri", "facultăţi", cum, în mod greşit, mulţi oameni cred. 
Însă această capacitate poate fi dezvoltată prin antrenament susţinut, prin exerciţii specifice, prin efort personal.
Un medium bun poate fi înzestrat cu calitatea de a pătrunde gândirea, şi de a înţelege cuvintele persoanei cu care este în contact.

 Datorită acestui proces, sunt posibile două versiuni de interpretare a gândirii care se exteriorizează prin cuvinte : 
 1. Gândirea intrinsecă,
 2. Traducerea discursivă a gândirii.
 Specificare : cu cât un spirit este mai evoluat, cu atât el va avea o empatie mai dezvoltată. 
 Am putea deci spune că un spirit foarte evoluat va comunica, în mod natural, mai uşor, cu alţi oameni şi alte spirite, decât un spirit inferior, care prezintă tot felul de blocaje, tipare negative ce îngreunează libera comunicare şi înţelegere a naturii umane.
 Altfel spus, cu cât un spirit este mai evoluat, cu atât el este mai deschis comunicării, inclusiv comunicării telepatice. 
 Dar evoluţia acestor spirite se manifestează la nivel MORAL, nu doar intelectual, existând oameni inteligenţi dar care au o moralitate... slabă. 
 Deci am putea afirma, în principiu, faptul că dezvoltarea morală poate constitui o condiţie favorizantă comunicării telepatice, care este, în esenţă, una... empatică, bazată pe empatie, simpatie, deschidere spirituală...
 Există mai multe condiţii favorizante, aşadar, iar unele condiţii PAR a fi în contradicţie cu altele. 
 Din această cauză există multă confuzie legată de această tematică, a telepatiei, a comunicării spirituale - între spirite, efectuată "de la minte la minte"...

 Pentru a înţelege mecanismul mediumităţii, sunt necesare anumite cunoştinţe privind energetica proceselor implicate.
 Clarvăzătorii percep aceste energii ca pe nişte "fluide", deoarece energia subtilă are un aspect asemănător cu al fluidelor.
 "Panta rei", "Totul curge", exprimă această aparenţă de curgere a tuturor energiilor universale, inclusiv a timpului.
 Mai jos va fi descris în mod sumar modul în care mediumii intră în transă şi accesează informaţiile, în stări modificate (alterate) de conştiinţă. 
 Este bine de înţeles faptul faptul că TOATE fenomenele parapsihice, extrasenzorilae, paranormale, etc, au la bază transa, mai precis accesarea stărilor modificate de conştiinţă în stări de transă de diferite profunzimi, "adâncimi".
 Mecanismul uzual folosit de mediumi pentru a intra în transa necesară manifestării capacităţii mediumice se bazează pe AUTOHIPNOZĂ, autoinducţia stării de transă.
 Cei care intră foarte uşor în transă o fac deoarece li s-a creat un act reflex, prin învăţare, o "cale bătătorită", dar unii mediumi au şi anumite conformaţii organice mai speciale, care favorizează manifestarea mediumităţii.
 Efectul de intrare în transa mediumică poate fi realizat pe diferite căi, procedee, şi metode, pe care fiecare şi le adaptează, cu timpul, în mod personal, empiric, pe baza observaţiilor proprii privind decurgerea fenomenului în fiecare caz specific, individual.


 Ce este de fapt mediumitatea : un RAPORT TELEPATIC, care are telepatia la baza sa. 
 Comunicările mediumice spiritiste, ÎNTRE SPIRITE, sunt de fapt comunicări telepatice, de aceea este necesar de studiat fenomenul telepatie pentru înţelegerea mediumităţii.  
Telepatia se poate manifesta între :
- oameni - spirite încorporate, 
- între spirite acorporale - fără trup organic fizic, 
- între spirite încorporate (de exemplu fiinţele umane,oameni) şi neîncorporate (necorporale)
Intrarea în transa mediumică este de acelaşi gen cu transa hipnotică, deci studierea hipnozei poate fi foarte utilă înţelegerii mediumităţii.
 Majoritatea marilor experţi în hipnoză au susţinut faptul că hipnoza este în fapt o AUTOHIPNOZĂ, deci este de înţeles faptul că un medium îşi poate produce relativ uşor lui însuşi starea de transă necesară accesării comunicării telepatice cu entităţile inteligente lipsite de corpuri fizice.  

Energetica fiinţei umane :
Fiinţa omenească cuprinde trei lucruri (corpuri, învelişuri) principale : 
 1. spiritul (numit de mulţi în mod greşit "suflet" sau "suflet încorporat) - conţine principiul inteligent şi simţul moral,
 2. corpul fizic, învelişul grosier, material, pe care spiritul "îl îmbracă" temporar pe perioada unei vieţi omeneşti - mai corect, îl coordonează ca pe un avatar,
 3. perispiritul, înveliş fluidic, subtil, dar totuşi material, ce serveşte drept liant şi instrument de legătură între spirit şi corpul fizic omenesc.
În principiu toate părţile componentă au o natură energetică-informaţională, atâta doar că natura exterioară manifestată diferă. 
Mai corect spus, TOTUL este un fel de "emanaţie" a Spiritului, şi, deci are o natură... spirituală.
 "Totul este Spirit, Universul este Mental"
  Moartea fizică înseamnă distrugerea, dezagregarea învelişului grosolan, cel pe care spiritul îl părăseşte.

Perispiritul se desprinde de el şi urmează spiritul, care îşi păstrează un înveliş în lumile materiale. 
 Deşi perispiritul este fluidic, eterat, vaporos, invizibil pentru om în starea sa normală, este totuşi format din materie.
 Perispiritul există, aşadar, în cursul vieţii corporale, este intermediarul tuturor senzaţiilor percepute de spirit, instrumentul prin care spiritul îşi transmite voinţa în exterior şi acţionează asupra organelor. 
 Este ca un fir electric conducător ce serveşte la receptarea şi transmiterea gândirii, un agent misterios, insesizabil numit fluid nervos.  
 Deoarece medicina ia în considerare doar elementul material ponderabil, se privează, în aprecierea faptelor, de o cauză permanentă de acţiune. 
 Cunoaşterea perispiritului este cheia multor probleme inexplicabile încă în mod ştiinţific.
 Existenţa perispiritului a fost dezvăluită de spirite, în comunicările lor, dar este şi rezultatul unor multiple observaţii efectuate de mulţi clarvăzători.
 Spiritul a fost asemuit de-a lungul timpului cu o flacără mică, o scânteie luminoasă. 

 Indiferent de gradul de dezvoltare al spiritului, are întotdeauna un înveliş sau perispirit, a cărui natură se eterizează pe măsură ce se purifică şi se ridică în ierarhie.
 Perispiritul face, deci, parte integrantă din spirit, ca o emanaţie a sa, dar perispiritul nu are facultăţile spiritului, perispiritul nu gândeşte, el fiind pentru spirit ceea ce corpul omenesc este pentru om : un instrument al acţiunii sale în plan fizic, un avatar... 
 Pentru interacţiunile cu oamenii, forma perispiritului ia o aparenţă umană, şi, atunci când apare unui om, se manifestează, în general, sub înfăţişarea corpului omenesc sub care a fost cunoscut spiritul încorporat în timpul vieţii sale omeneşti.

 În principiu, perispiritul poate lua multiple forme, conform VOINŢEI şi INTENŢIEI spiritului care îl coordonează.
 Perispiritul, desprins de corpul omenesc, îşi poate păstra "amprenta" trupească, un timp, dar o va pierde cu timpul, pe măsura evoluţiei sale sau când schimbă mediul.
 Forma sa ţine cont de modificările organice impuse de mediul în care trăieşte fiinţa trupească, şi se regăseşte la toţi locuitorii de pe toate astrele - asta ne spun spiritele.
 Forma umană este forma tip a tuturor fiinţelor omeneşti, indiferent de grad. 
 Materia subtilă a perispiritului nu are rigiditatea materiei compacte a corpului fizic, ci este flexibilă şi expandabilă. 
 De aceea, forma pe care o ia, deşi copiată după cea a corpului, nu este absolută, ci ascultă de voinţa spiritului, care poate să-i confere o anumită aparenţă, după dorinţă.
 Perispiritul se poate întinde, expanda, sau se strânge, se transformă, adică se pretează la toate metamorfozele, în funcţie de voinţa care acţionează asupra lui.
 Datorită acestei proprietăţi a învelişului său fluidic, spiritul care vrea să se facă recunoscut poate să dea perispiritului aparenţa exactă pe care o avea corpul în cursul vieţii sale, chiar și cea a semnelor accidentelor corporale care pot să fie semne distinctive de recunoaştere. 
 Perispiritul poate să devină vizibil, tangibil şi să se comporte ca un corp solid.

 Spiritele necorporalizate sunt același fel de spirite ca cele întrupate în corpuri omenești, formând în jurul oamenilor o populaţie invizibilă simțului vederii, dar care interacționează cu cea omenească, frații lor întrupați. 
 Materia subtilă a perispiritului se comportă ca unele substanţe care pot să treacă, dintr-o stare solidă la starea fluidică și gazoasă, şi invers, prin diferite stări de agregare.
 Trupul omenesc și perispiritul trebuie privite, deci, ca manifestări (emanații) ale aceleaşi esenţe spirituale, asemănător cu stările de agregare diferite ale aceleiaşi materiei substanţiale fizice.
  Natura intimă a spiritului, a entităţii ce are facultatea intelectuală de a gândi, raţiona, este total necunoscută oamenilor.
  Ea nu se revelează oamenilor decât prin actele sale de gândire şi comportament, intenţii şi voinţă, iar acestea nu pot fi percepute de simţurile noastre materiale decât printr-un intermediar material.
  Deci Spiritul are nevoie de instrumente materiale pe care să le poată vehicula pentru a putea acţiona asupra materiei.
  De aici rezultă asemănarea cu ideea corporală de avatar atribuită organismului omenesc, pe durata unei vieţi terestre.
 
Instrumentul direct este perispiritul, care este materie, adică energie mai puţin condensată decât cea a trupului.
 Are drept agent intermediar fluidul universal, un fel de vehicul asupra căruia acţionează asemănător modului în care oamenii acţionează asupra aerului, pentru a produce unele efecte cu ajutorul dilataţiei, compresiei, propulsiei, vibraţiilor...


 Mecanismul transei : corpul fluidic (energetic) depăşeşte conturul trupului cu câţiva cm, formând o aură.
 În producerea transei, corpul se răceşte, deoarece energia iese din el ! 
 La intrare se încălzeşte.
 Deci, un mic secret : răcirea corpului favorizează instalarea transei ! 
 Corpul mediumului aflat în transa mediumică este mai rece decât în mod normal.
 Cu cât ţi-e mai cald, cu atât intri mai greu în transă.
 Pentru a aduce subiectul (S) în transă şi a-i răci corpul, hipnotizatorul (H) trebuie să facă să-i iasă corpul fluidic din cel fizic, starea hipnotică devenind cu atât mai profundă cu cât degajarea corpului fluidic este mai completă.
 H trebuie să-i magnetizeze braţele, burta, picioarele, trimiţând spre exterior substanţa fluidică ce se va uni cu masa fluidică degajată deja. 
 Pe măsură ce subiectul se goleşte, fluidul personal al H învăluie S-ul, ajutând cu energia sa puterea lui S. 
 Încet, aura lui H se "topeşte" în S, apoi se topeşte chiar o parte din substanţa interioară a lui H. 
 Substanţa fluidică iese de peste tot, din locuri infinitezimale care învăluie ca un abur întreg corpul, reunindu-se într-un nor, o formaţiune noroasă, la o oarecare distanţă. 
 Nu există un loc special pe unde corpul fluidic iese, există doar o poartă deschisă. 
 Corpul fluidic reintră pe unde a ieşit, prin toată suprafaţa corpului. 
 Automagnetizarea este posibilă, prin antrenament.
Fazele transei de medium :
1. Somnul morţii - începutul stării cataleptice, în care subiectul nu are nici conştienţă, nici sensibilitate,
2. Somnul conştient, în care mentalul poate vedea, se poate mişca,
3. O stare în care nu este lucid în privinţa zonei de Dincolo, dar poate comunica cu hipnotizatorul şi cu Spiritul călăuzitor.

 Un Spirit decorporat al unui om, poate fi perceput ca o formaţiune, ca nişte vapori gri, având forma unui corp, licărind într-o strălucire uşoară, ca o formă noroasă, din care emană un corp. 

 Forma poate deveni tot mai clară, condensându-se, luând înfăţişarea şi consistenţa unui om. 
 O stare de torpoare, de transă, somn profund, meditaţie profundă, etc., poate da spiritului posibilitatea să iasă din corp, şi să se deplaseze în plan terestru, fiind perceput în această formă de un medium, un om în transă, meditaţie, etc.
  Un Spirit alb (spirit foarte evoluat) nu se poate manifesta în mod direct oamenilor, prin corpul unui medium slab, deoarece ar fi necesară o prea mare pierdere de forţă a mediumului, ca să poată să îi ia în posesie corpul, Spiritul nemaiavând corp. 

Ar putea să se manifesteze direct, doar dacă mediumul ar ajunge la o asemenea dezvoltare, încât ar putea să-şi abandoneze, nu doar corpul fizic, ci şi pe cel fluidic, căci la gradul său de evoluţie, Spiritul alb nu mai are un corp fluidic !
După un timp petrecut în Astral, când un Spirit atinge un grad înalt de evoluţie, ne mai revenind pe pământ, îşi pierde corpul fluidic, care nu este decât un intermediar între organism şi spirit ! 

 Această substanţă fluidică revine la materia terestră, şi Spiritul nu mai păstrează decât un înveliş eteral, de o densitate atât de subtilă, încât nu mai este perceptibilă nici de oameni, nici de spiritele mijlocii şi inferioare !
 Ca să se poată manifesta prin organismul unui medium, trebuie ca trupul fizic să fie în catalepsie totală, complet golit de corpul fluidic ! 

 Sub influenţa magnetizării prelungite, spiritul mediumului se degajă de corpul fluidic, şi, astfel golit, poate primi Spiritul alb în trup. 
 Spiritul alb, posedând astfel stadiul intermediar necesar, este capabil să-i folosească organismul, pentru a comunica, prin el, cu oamenii !
 Există însă riscul deposedării trupului, în această stare, de către un Spirit Roşiatic (spiritele inferioare sunt percepute ca roşii, roşiatice - culoarea de bază a spectrului, cea inferioară, cele intermediare ca dezvoltare cuprind culorile spectrului luminos - curcubeul culorilor, de la roşu spre violet), ce poate provoca ruptura !



Spiritele superioare se intuiesc, empatizează, şi se recunosc instinctiv între ele, datorită rezonanţei, formând medii, comunităţi, societăţi, animate de aceleaşi idealuri spirituale.
 În Astral, Spiritul poate alege o altă reîncarnare, sau poate să se purifice, chiar brusc, prin anumite probe, care îi permit să ajungă la o spiritualitate elevată, rupând toate legăturile, şi detaşându-se complet de planul terestru.  

 Această stare este percepută ca o eliberare, o rupere a legăturilor cu oamenii, spiritele încorporate în stratul roşiatic al pământului.
 Conştiinţa individuală primeşte putere pe măsură ce Spiritul evoluează, Spiritele albastre fiind mai individualizate decât cele gri, iar cele albe decât cele albastre.
 Un Spirit evoluat, albastru pur, se află într-un Astral superior, din această cauză poate să nu perceapă invocarea unui om, care se poate pierde, stinge, până să ajungă la el.  

 În plus, Spiritele care preferă să evolueze în viaţa astrală, şi să nu să se reîncarneze în plan terestru, pierd corpul fluidic astral terestru, cu timpul, şi nu pot coborâ în atmosfera terestră, decât cu preţul unei anumite suferinţe. 
 Fiind obligaţi să se coboare la nivel uman, ei se vor "încărca" de o materie grea, grosieră, care îi va "jena" la revenirea în Astral.
 

De reţinut si faptul deosebit de important, că în Astral nu contează legăturile de rudenie avute pe pământ, ci afinităţile de spirit, rezonanţa vibratorie armonioasă, dată de asemănarea lor ca nivel de dezvoltare.
 De aceea, când "coboară" în plan terestru, fiind evocat, un Spirit evoluat trebuie să aibă o compensaţie în reacţia celor care îi evocă prezenţa.
 Un spirit mai puţin evoluat are idei confuze, şi chiar dacă vrea să înţeleagă, nu poate, chiar dacă vrea să evolueze, nu ştie care este calea. 

 Nici un Spirit nu poate evolua, dacă nu este ajutat de către cele mai evoluate decât el, să evolueze ! 
 La fel este şi în plan terestru : nici un om nu poate evolua, complet singur, decât dacă este ajutat de alţi oameni, mai evoluaţi decât el, prin influenţele educative transmise, comunicate.
 Un Spirit Superior alb poate fi "găsit" fluidic, fiind perceput doar ca un fel de nor alb cu puncte strălucitoare.  

 El nu poate "să se arate" oamenilor, deoarece s-a eliberat de el însuşi, şi a depăşit lumea muritorilor, nu mai poate fi printre oameni, deoarece ar fi necesară o prea mare pierdere de forţă a mediumului, ca să poată să îi ia în posesie corpul, el ne mai având corp. 
 Ar putea, însă, să ajute anumiţi oameni, prin intermediul spiritelor mai inferioare, albastre, mai apropiate de planul terestru.

Despre percepţia vizuală : anumite metode de antrenament dezvoltă anumite capacităţi perceptive, modalităţi de a percepe în imagini Astralul. 
 Datorită evoluţiei, un om poate avea o putere mediumică elevată, putând vedea Spiritele în eter, şi intra în relaţie cu ele, primind învăţătura lor. 
 Evitându-se etapele inferioare ale dezvoltării mediumice, se câştigă timp, dar Spiritul mediumului poate pierde capacitatea de a vedea în lumea materială, planul fizic terestru.
De asemenea, anumite mediumuri văd perfect în plan fizic, aşa cum văd somnambulii, dar nu ajung Niciodată să vadă Spirite !
Dezvoltarea percepţiei planului terestru material, în stare de decorporare, este o primă etapă, oarecum primară şi inferioară, a dezvoltării clarvederii.  

 Percepţia planurilor superioare astrale, reprezintă dezvoltări şi evoluţii succesive, superioare. 
 Pentru cel ce nu mai poate reveni la percepţia planului terestru, din cauza evoluţiei spirituale proprii, fiind detaşat de material, pentru a putea călători în lumea materială ar trebui să fie ajutat de Spirite inferioare, care, fie se află într-o stare de torpoare sau comă, fie au o vitalitate pe care o folosesc doar pentru a face rău sau pentru a se amuza. 
 Ar fi, deci, necesar ca un Spirit evoluat să consimtă să coboare în spaţiile joase, pentru a-l ajuta, dar el ar putea face asta doar de câteva ori. 
 Spiritele evoluate coboară rar în atmosfera terestră, deoarece este ca şi cum substanţele eterate ale planului inferior le-ar otrăvi substanţa lor eterată. 
 Spiritele superioare simt un chin şi o suferinţă atunci când se află în sferele inferioare pentru a ajuta, pentru a călăuzi.  
 Ele nu pot rămâne mult timp aici. 
 Spiritele care "coboară" mai uşor au afinităţi mai mari cu cei care îi invocă.

 Unii savanţi renumiţi, chiar şi dintre cei care au încercat să clarifice problema existenţei după moarte, nu ajung în Astral ca Spirite evoluate. 

 Aceasta deoarece, în plan terestru, au fost nişte mediumuri superioare, datorită culturii, spiritului de cercetare, şi activităţii cerebral-organice, de care mari Spirite au profitat. 
Evoluţia lor în Astral nu a fost necesară pentru realizarea acestui scop. 
 Însă, după momentul morţii, Spiritul lor desprins de organism, este dezorientat, ei pomenindu-se într-o lume în care nu înţeleg prea bine ce se întâmplă.  
 Spiritele evoluate care s-au folosit de ei, le dau indicii, dar fiecare trebuie să-şi găsească propria cale, în funcţie de convingerile sale.

Fotografia ideilor - ideile şi gândirea produc radiaţii şi unde, dar nu produc imagini. 
 Imaginile sunt, fie create de medium, inconştient, fie de un Spirit care asistă mediumul.
 Când imaginea este simplă, ea este creată prin combinaţii fluidice. 

 Când este complexă, imaginea este creată prin munca unor Spirite inferioare, care materializează imaginea. 
 În acest ultim caz imaginea poate fi fotografiată, sau percepută în starea de veghe !
  Uneori, însă, Spiritele inferioare se amuză, folosindu-se de medium pentru a crea tot felul de imagini şi materializări... caraghioase, sau hidoase... :)

 Spiritele evoluate nu pot opri aceste manifestări, decât în cazuri extreme, căci în Astral există libertate chiar şi pentru spiritele inferioare.
 Oamenii trebuie să descopere singuri calea cunoaşterii, căci dacă li s-ar prezenta Adevărul de la început, ei nu ar mai depune Eforturi, şi nu ar mai Evolua...


Influenţa mediului uman asupra naturii comunicărilor
În jurul tău există spirite de diferite naturi, privind din perspectiva nivelului de evoluţie spiritual, fiecare urmărindu-şi interesele sale. 
 Există spirite "binevoitoare", în jurul tău, care tind să se implice ajutându-te în realizarea tuturor acţiunilor tale, indiferent de scopul lor, de natura intenţiilor pe care le urmăreşti. 
 Este ca şi cum ele nu ar putea discerne binele de rău, şi tind să te ajute în orice condiţii şi circumstanţe.
 Totul se bazează pe fenomenul rezonanţei, diferite entităţi spirituale rezonând / disonând la gândurile pe care le emiţi, şi la încărcătura lor afectivă. 

 Tu atragi şi respingi entităţi spirituale, prin natura ideilor pe care le emiţi, şi a emoţiilor şi sentimentelor tale.  
 Spiritele care pot discerne binele de rău, vor manifesta o anumită selectivitate în privinţa "ajutorului" acordat, conform nivelului lor de înţegere, de discernământ. 
 Ele, aşadar, se vor implica în mod selectiv, conform cu natura ideilor cu care ele rezonează.
 În cadrul unor şedinţe de comunicări spiritiste, spiritele atrase în jurul mediumului îl ajută, atât în bine cât şi în rău.  

 Spiritele superioare pot să învingă anumite tendinţe negative, de exemplu reaua-voinţă a omului (care este un spirit încorporat) care le serveşte drept interpret, şi a celor din jur, când consideră util, şi în funcţie de intenţia celui care s-a adresat lor. 
 Spirite foarte elevate pot să comunice uneori, printr-o favoare specială, în pofida imperfecţiunii mediumului şi a mediului (oamenii care formează asistenţa), dar atunci rămân complet străini.
 Spiritele superioare nu vin la reuniuni în care prezenţa lor este inutilă, în mediile formate din oameni neinstruiţi, ironici, dar merg unde văd că există sinceritate, chiar dacă acolo există doar instrumente de comunicare (mediumi) mediocre. 

 De asemenea nu merg în mediile instruite unde domină ironia, deoarece aaceşti oameni ironici au nevoie doar de manifestări materiale, adresate ochilor şi urechilor lor, manifestări ce ţin de rolul şi competenţa spiritelor mai inferioare, care se manifestă prin bătăi în lemn, şi al celor zeflemitoare. 
 Oamenii care se grozăvesc cu ştiinţa lor sunt astfel umiliţi de spiritele cel mai puţin învăţate.
 Spiritelor inferioare nu li se interzice accesul la reuniunile serioase, ele rămânând uneori, ca să profite de învăţăturile transmise oamenilor, însă nu se implică, doar observă, ca nişte oameni simpli care ar asista la o adunare a unor înţelepţi.

 Nu trebuie să fii neapărat medium pentru a putea atrage spre tine fiinţe din lumea invizibilă. 
 Tot spaţiul este populat cu fiinţe pe care le ai permanent în jurul tău, care te aud, te observă, iau parte la reuniuni, se ţin după tine sau te evită, după cum le atragi sau le respingi, pe moment sau în general. 
 Eşti înconjurat de spiritele care au o afinitate pentru propriul tău spirit. 
 Capacitatea mediumică reprezintă doar un mijloc de comunicare.
 Luând în considerare starea morală globală existentă în prezent, la nivel mondial, vei înţelege care e genul de spirit care domină în rândul spiritelor rătăcitoare. 

 Fiecare popor, fiecare naţiune, prin caracterul dominant, preocupările şi sentimentele morale, reprezintă un focar ce atrage spirite de o anumită natură.
 De fiecare dată când un grup de oameni se adună într-un loc, vor atrage o adunare ocultă care simpatizează cu defectele şi calităţile lor, făcând abstracţie de orice intenţie de evocare. 

 Dacă în adunare există un interpret, un medium, spiritele care se află acolo, pregătite, cautând o ocazie de a comunica, vor răspunde imediat la un apel. 
 Dacă, într-o adunare frivolă, este chemat un spirit superior, probabil va veni şi va transmite câteva idei, dar, din momentul în care vede că nu este înţeles, nici ascultat, va pleca, lăsând cale liberă intervenţiei spiritelor frivole.
 Nu este de ajuns uneori ca o adunare să fie serioasă, pentru a realiza comunicări de un ordin elevat, căci există oameni care nu râd deloc, dar care nu au sufletul curat, iar spiritele bune sunt atrase de suflete bune. 
 Nici o condiţie morală nu exclude comunicările spiritiste, dar tu comunici cu cei asemenea ţie, care te pot înşela fără scrupule, şi îţi măgulesc prejudecăţile.
 Când comunicările concordă cu opinia asistenţilor, această opinie nu reprezintă reflectarea opiniilor asistenţilor în spiritul mediumului, ca într-o oglindă, ci reprezintă opiniile spiritelor care sunt simpatice în bine sau în rău cu oamenii din asistenţă, şi care îi susţin. 

 Dovada o reprezintă faptul că, schimbând atmosfera şi atitudinea,pentru a atrage (sau evocând) alte spirite decât cele care te înconjoară în mod normal, acelaşi medium va vorbi cu totul altfel, şi va expune idei neconforme cu gândirea şi convingerile asistenţei.
 Pentru a primi comunicări elevate, idei superioare, soluţii inteligente, este necesară o atitudine pozitivă, deschisă, respectuoasă, sentimente curate, şi o dorinţă sinceră de a te instrui, renunţând la prejudecăţi şi idei preconcepute...


 Luând în considerare informaţiile prezentate mai sus, cât şi altele, prezentate în cadrul altor subiecte expuse, se pot trage anumite concluzii utile : 

 Mediul social în cadrul căruia îţi desfăşori activităţile zilnice are o influenţă deosebită asupra ta, atât prin influenţele percepute în mod conştient, cât şi prin influenţe neconştientizate, ascunse, oculte. 
 Părerile celor din jurul tău te pot influenţa într-o anumită măsură, măsura în care le acorzi atenţie şi importanţă.  
 Faptele de comportament ale celorlalţi te influenţează, de asemenea, în mod evident. 
 Ceea ce nu este evident, din punct de vedere cauzal, ci doar din punct de vedere al efectelor, este reprezentat de starea afectivă (sufletească) pe care o simţi în preajma altor oameni, şi ideile care "îţi vin" când eşti în apropierea lor.  
 Aceste influenţe reprezintă sugestii telepatice şi reacţii inconştiente, oarecum instinctive, la aceste sugestii. 
 Aceasta este baza reacţiilor afective pe care le simţi în prezenţa unei anumite persoane, a ceea ce numeşti "simpatie" şi "antipatie". 
 Ea este mai concludentă în prezenţa unor persoane necunoscute, cu care nu ai mai avut nici un contact anterior. 
 Tu simţi "atmosfera spirituală" creată în jurul acelei persoane, de către spiritele care o înconjoară şi însoţesc, prin reacţiile tale sufleteşti declanşate în mod spontan. 
 Pe lângă această influenţă, mai simţi, bineînţeles, şi reacţia corpurilor tale energetice la emisiile energetice proprii persoanei în cauză. 
 Tu simţi starea sa sufletească, calmul sau agitaţia ei, dispoziţia sa veselă sau nervozitatea, etc. 
 Dar ideile care încep să curgă prin mintea ta, sunt de altă natură. 
 Neştiind şi neînţelegând de unde provin, crezi că sunt ale tale, proprii, şi te miri deseori de natura lor... 

 Se spune că "omul sfinţeşte locul". 

 Oare ce ar trebui înţeles prin această afirmaţie, în mod concret ? 
 Din punct de vedere religios, a sfinţi un anumit spaţiu sau anumite obiecte, înseamnă a le face să devină sacre, a le purifica, curăţa, prin săvârșirea unui ritual religios (rugăciuni, stropire cu agheasmă, tămîiere). 
 Ce anume este îndepărtat prin curăţare şi purificare, din spaţii şi obiecte ? 
 O anumită influenţă nevăzută, ocultă. 
Sunt alungate spiritele rele şi influenţa lor, cât şi anumite influenţe energetice nocive remanente, amprentate în obiectele din spaţiul în care s-au manifestat emisii energetice rele, nocive.  
 Emisiile câmpurilor energetice ale oricărei fiinţe rămân un timp amprentate în substanţa obiectelor pe lîngă care a trecut sau staţionat. 
 Gândurile reprezintă şi ele emisii energetice, care amprentează materia. 
 În concluzie, omul are capacitatea de a sfinţi locul, în două moduri principale :
1. în mod direct, prin simpla lui prezenţă într-un anumit spaţiu,
2. indirect, prin tehnici şi metode oarecum magice :

2.1. prin rugăciune - evocarea intervenţiei unor entităţi superioare, pure, curate, care au puterea de a alunga entităţile malefice, şi de a şterge, anula energiile nocive amprentate
2.2. prin anumite substanţe care, prin acţiunea lor fizico-chimică, determină curăţarea şi purificarea obiectelor şi atmosferei - tămîierea (acţiunea purificatoare a fumului rezultat din arderea tămîiei) ; apa sfinţită - ; agheasma se face cu ajutorul busuiocului, şi tot cu un buchet de busuioc se împrăştie apa sfântă, pentru alungarea Necuratului şi pentru sfinţirea locurilor. 

Busuiocul conţine substanţe care distrug viruşii şi bacteriile, fiind folosit în tratarea multor şi diverse boli ; 
Smirna -este o substanţă răşinoasă, obţinută prin aceeaşi metodă ca şi tămîia: crestarea unor arbuşti exotici din Familia Stryaccea, numiţi "Styrax Benzoin", "Styrax macrothyrsus", "Styrax paralleloneurus", "Styrax tokinozis". 
Prin ardere, smirna degaja un minunat miros, acesta conţinând mulţi vapori de acid benzoic, component cu acţiune farmaceutică. 
Smirna este antiinflamatoare a căilor respiratorii.
Mai este folosită şi ca produs cu proprietăţi antioxidante, antiseptice, astringente, sedative şi expectorante.

 Mediumul si Natura Comunicărilor
"Toţi oamenii sunt mediumi; toţi au un spirit care îi conduce spre bine, când ştiu să-l asculte. 
 Acum, când unii comunică direct cu el printr-o mediumitate deosebită, pe care alţii nu o percep decât pe calea inimii sau a inteligenţei, nu are importanţă, tot spiritul familiar îi sfătuieşte. 
 Numiţi-l spirit, raţiune, inteligenţă, el este întotdeauna o voce care răspunde sufletului vostru şi vă dictează cuvinte bune; doar că nu le înţelegeţi întotdeauna. 
 Nu toţi ştiu să acţioneze după sfaturile raţiunii, nu ale acelei raţiuni care mai curând se târăşte decât merge, acea raţiune care se pierde în mijlocul intereselor materiale şi grosolane, ci acea raţiune care îl ridică pe om deasupra lui însuşi, care îl poartă spre regiuni necunoscute; flacăra sacră care inspiră artistul şi poetul, gândirea divină care determină elevaţia filozofului, elanul care antrenează indivizii şi popoarele, raţiunea pe care vulgul nu o poate înţelege, care înalţă omul şi îl apropie de Dumnezeu, mai mult ca oricare altă creatură, înţelegere care ştie să-l conducă de la cunoscut la necunoscut şi să-l facă să săvârşească lucrurile cele mai sublime. 
 Ascultaţi, aşadar, această voce interioară, acest geniu bun care vă vorbeşte fără încetare şi veţi reuşi treptat să vă auziţi îngerul păzitor care vă întinde mâna din înaltul cerului. Repet, vocea intimă care vorbeşte inimii este cea a spiritelor bune şi din acest punct de vedere toţi oamenii sunt mediumi. CHANNIN " (Din Cartea Mediumilor - Allan Kardec)

GC : Să fie asta o cale de a intra în legătură cu Divinitatea? 
Să asculţi din ce în ce mai mult acea voce interioară ?
Mereu am simtit că e ceva ce îmi scapă, ceva pe cât de simplu pe atât de complicat. 

Asta să fie ?

Kato : Când frică şi teamă nu-ţi va mai fi deloc, de nimeni şi nimic, nici de oameni, nici de natură, nici de Diavol, şi nici de Divinitate, când vei înţelege că, comunicarea cu izvorul de Iubire nu este posibilă în prezenţa fricii, şi că empatia şi simpatia produc rezonanţa, că elevarea vine din purificarea morală, că starea ta morală de moment îţi determină trăirile sufleteşti şi te pune automat în contact şi posibilitate de comunicare cu diversele planuri, atunci vei putea comunica cu Divinitatea, liber, fără teamă...  

Mediumul si Spirit-controlul
În ţările anglo-saxone, în secolul al 19-lea, a avut loc o efervescenţă a şedinţelor mediumice, toată lumea povestind detoate. 

 Mişcarea spiritistă, spiritualistă, a conferit o deschidere a cunoaşterii, dar excesele au fost criticate în Anglia şi în Statele Unite, avînd ca efect neîncrederea cercurilor spiritualiste superioare în privinţa mediilor care lucrează cu o entitate de control.
Nu ar fi logic să respingem toate experienţele şi rezultatele tuturor, din cauza câtorva. 

 Mediumi importanţi, precum reverendul Arthur Ford, au avut rezultate remarcabile cu ajutorul controalelor sau partenerilor lor, datorită faptului că erau în legătură cu entităţi pe care ei le cunoşteau bine. 
 Arthur Ford lucra cu Fletcher, un prieten din copilărie, decedat.
 În Franţa, în ocupaţia de medium, nu se pune problema de a fi jucăria unui spirit-control, libertatea mediumului rămînând teoretic neatinsă, cu atît mai mult cu cît adesea acesta rămîne treaz.
Mediumul Edgar Cayce adormea, fiind întotdeauna angoasat de faptul că nu avea nici un control asupra a ceea ce spunea în transă, "lecturile" sale fiind redate uneori cu un accent straniu. 

 Întotdeauna a negat existenţa spiritului-control, în cazul său. 
 Alt medium foarte renumit, englezoaica Eileen Garrett, l-a întîlnit la New York, propunându-i să schimbe consultaţii între ei. 
 Eleen afirma că are drept control o entitate persană numită Uvani. 
 Intrând în transă profundă, ea a fost întrebată dacă puterile mediumice ale lui Edgar Cayce provin din încarnări trecute. 
 Răspunsul a fost că el foloseşte resursele propriului spirit pentru a vedea, auzi şi înţelege, reuşind aceasta deoarece a dobîndit în vieţile anterioare înţelegerea multor lucruri. 
 În aceeaşi consultaţie, Uvani, prin Eileen Garrett, l-a sfătuit pe Cayce să se lase ajutat de spirite, dar Cayce nu a urmat sfatul, şi în lectura pe care şi-a dat-o lui însuşi asupra acestui punct, căci se îndoia întotdeauna de puterile lui, a fost auzit spunînd : "Oare Uvani pretinde că ştie mai mult decît Învăţătorul care l-a creat? "(Lectura 254-71).
"Învăţătorul" fiind termenul folosit de Cayce pentru a desemna entitatea Christică. 

 Termenul "Christos" nefiind luat în sensul strict al personalităţii istorice a lui Iisus, fiind vorba de entitatea Cristică, spiritul etern al lui Christos, Christ consciousness, a doua persoană a Trinităţii prezentă în toate epocile.  
 Filozofia lui Cayce este caracterizată de absenţa sectarismului, fiind o viziune mai universală decît cele ale majorităţii bisericilor şi sectele actuale.
 Privitor la activitatea mediumică a lui E. Cayce, acesta şi-a dat, în transă, următorul răspuns : 

" - Avem corpul aici. L-am avut şi înainte (este vorba de o serie de lecturi pe care le-a făcut pentru el însuşi). 
 În această stare, inteligenţa conştientă este supusă inconştientului sau spiritului sufletului. 
 Informaţiile date de acest corp fizic sînt obţinute prin puterea minţii asupra minţii (mind over mind) - adică puterile spiritului asupra materiei fizice, datorită sugestiei care este dată părţii active a subconştientului. 
 Acesta îşi ia informaţiile din ceea ce a acumulat altădată, sau din ceea ce-i dau alte spirite, trecute Dincolo, care îşi lasă impresiile, fiind aduse în contact prin forţa sugestiei.  
 Căci ceea ce ştie inconştientul sau sufletul cuiva este cunoscut şi altora, fie că ei sunt conştienţi sau nu de aceasta. 
 Estomparea spiritului conştient, lăsînd să acţioneze subconştientul în maniera descrisă mai sus, permite acestui corp să obţină informaţiile cînd se află în stare inconştientă." (Lectura 294, 19 martie 1919). 

Problema medianimităţii animalelor - Ce este un medium ?
"Această comunicare a fost transmisă în urma unei discuţii care a avut loc, pe această temă, în cadrul Societăţii Pariziene de Studii Spiritiste.
„Abordez astăzi problema medianimităţii animalelor, ridicată şi susţinută de unul dintre adepţii voştri cei mai fervenţi. 

 El pretinde că, în virtutea axiomei "Cine poate mai mult poate şi mai puţin", putem medianimiza păsările şi celelalte animale, şi să ne folosim de ele în comunicările cu specia umană. 
 Acesta este ceea ce numiţi în filozofie sau, mai curând, în logică, pur şi simplu, un sofism, însufleţiţi, spune el, materia inertă, adică o masă, un scaun, un pian; cu atât mai mult ar trebui să însufleţiţi materia deja însufleţită şi mai ales păsările. 
 Ei bine, în starea normală a spiritismului, acest lucru nu există, nu poate să existe.
 Mai întâi, să stabilim clar câteva lucruri. 

 Ce este un medium ? 
 Este fiinţa, este individul care serveşte drept legătură spiritelor pentru ca acestea să poată comunica cu uşurinţă cu oamenii: spirite încarnate. 
 În consecinţă, fără medium, nu există comunicări tangibile, mentale, scriptice, fizice sau de oricare alt fel.
 Există un principiu care, sunt sigur, este admis de toţi spiritiştii: cei asemenea lor acţionează cu cei asemenea lor.   

 Or, care sunt cei asemenea spiritelor, dacă nu spiritele încarnate sau nu. 
 Trebuie s-o repetăm mereu? 
 Ei bine, repet: perispiritul vostru şi al nostru provine din acelaşi mediu, au o natură identică, sunt asemănătoare; ele au o proprietate de asimilare mai mult sau mai puţin dezvoltată, de animaţie mai mult sau mai puţin viguroasă, care ne permite, spiritelor şi încarnaţilor, să intrăm în legătură foarte prompt şi foarte uşor. 
 În sfârşit, ceea ce este propriu mediumilor, ceea ce ţine de esenţa însăşi a individualităţii lor este o afinitate specială şi, în acelaşi timp, o forţă de expansiune deosebită care înlătură orice tendinţă refractară şi stabileşte între ei şi noi un fel de curent, un fel de fuziune care facilitează comunicările. 
 De fapt, această tendinţă refractară a materiei se opune dezvoltării medianimităţii la cei mai mulţi dintre cei care nu sunt mediumi.
 Oamenii sunt întotdeauna înclinaţi să exagereze totul. 

 Unii - nu mă refer aici la materialişti - refuză să creadă că animalele au suflet, iar alţii vor ca acestea să aibă unul, ca să zic aşa, asemenea sufletului nostru. 
 De ce să doreşti să confunzi astfel perfectibilitatea cu imperfectibilitatea? 
 Nu, nu, fiţi convinşi de asta, ceea ce însufleţeşte animalele, sufletul care le face să acţioneze, să se mişte şi să vorbească în limbajul lor nu are, în prezent, nici o aptitudine să se amestece, să se unească, să se contopească cu sufletul divin, sufletul eterat, spiritul care însufleţeşte fiinţa esenţialmente perfectibilă: omul, acest rege al creaţiei. 
 Or, oare nu această condiţie esenţială de perfectibilitate constituie superioritatea speciei umane faţă de celelalte specii terestre? 
 Ei bine, recunoaşteţi că omul nu poate fi asimilat, singurul perfectibil în el însuşi şi în operele sale, cu nici un individ din celelalte rase vii de pe pământ.
Câinele, pe care inteligenţa superioară printre animale l-a făcut prietenul omului, este perfectibil el însuşi şi în iniţiativa personală? 

 Nimeni nu ar îndrăzni să susţină acest lucru; deoarece câinele nu face câinele să progreseze; iar acela dintre ei care este mai bine dresat este întotdeauna dresat de stăpânul lui.
(...) Având în vedere acest progres constant, invincibil, imposibil de tăgăduit al speciei umane şi staţionarea nedefinită a celorlalte specii însufleţite, se poate trage concluzia că există principii comune celor care trăiesc şi se mişcă pe pământ: sufletul şi materia. 

 Dar nu este mai puţin adevărat că numai voi, spiritele încarnate, sunteţi supuse acestei legi inevitabile a progresului care vă împinge fatalmente înainte şi tot înainte.  
 Dumnezeu le-a aşezat pe animale alături de voi ca să vă hrănească, să vă îmbrace, să vă fie de ajutor. 
 Le-a înzestrat cu o anumită doză de inteligenţă, întrucât, ca să vă ajute, trebuie să înţeleagă, şi le-a proporţionat inteligenţa după serviciile pe care trebuie să le aducă. 
 Dar, în înţelepciunea sa, nu a vrut să fie supuse aceleiaşi legi a progresului; aşa au fost create, aşa au rămas şi vor rămâne până la dispariţia rasei lor.
 S-a spus că spiritele medianimizează şi fac materia inertă să se mişte (scaune, mese, piane). Este adevărat, le fac să se mişte, dar nu le medianimizează! 

 Pentru că, încă o dată, fără medium, nici unul dintre aceste fenomene nu se poate produce.
 Ce este atât de extraordinar în faptul că, prin intermediul unuia sau al mai multor mediumi, facem să se mişte materia inertă, pasivă, care tocmai în virtutea pasivităţii sale, a inerţiei sale, este potrivită să suporte mişcările şi impulsurile pe care dorim să i le imprimăm ? 

 Pentru aceasta, avem nevoie de mediumi, e clar ! 
 Dar nu este necesar ca mediumul să fie prezent sau conştient, deoarece putem acţiona cu elementele pe care ni le furnizează, fără să ştie şi în afara prezenţei sale, mai ales în cazurile de tangibilitate şi de aport, învelişul nostru fluidic, mai imponderabil şi mai subtil decât cel mai subtil şi mai imponderabil dintre gazele voastre, se uneşte, se îmbină, se combină cu învelişul fluidic, dar animalizat al mediumului, şi a cărui proprietate de expansiune şi de penetrabilitate, este insesizabilă pentru simţurile voastre grosolane şi aproape inexplicabilă pentru voi, permiţîndu-ne să mişcăm mobilele şi chiar să le rupem în încăperile nelocuite.
 Desigur, spiritele pot să se facă vizibile şi tangibile pentru animale şi, deseori, spaima subită care le cuprinde şi care nu vi se pare motivată este cauzată de vederea unuia sau mai multora dintre acele spirite rău intenţionate pentru indivizii prezenţi sau pentru stăpânii animalelor. 

 Nu medianimizăm direct animalele şi nici materia inertă; întotdeauna avem nevoie de concursul conştient sau inconştient al unui medium uman, pentru că avem nevoie de unirea unor fluide similare. 
 Ceea ce nu găsim nici la animale, nici la materia inertă. 
 Dumnezeu, care nu face nimic incomplet, a dăruit animalelor, însoţitoare sau servitoare ale omului, calităţi de sociabilitate care lipsesc complet animalelor sălbatice care sălăşluiesc în singurătăţi. 
 Dar de aici la a putea servi drept intermediari pentru transmiterea gândurilor spiritelor este o adevărată prăpastie: naturi diferite.
Ştiţi că luăm din creierul mediumilor elementele necesare ca să dăm gândurilor noastre o formă sensibilă şi sesizabilă pentru voi. 

 Cu ajutorul materialului pe care îl are mediumul ne exprimăm gândurile în limbaj vulgar. 
 Ei bine, ce elemente găsim în creierul unui animal? 
 Există acolo cuvinte, numere, litere, semne oarecum similare cu cele care există la om, chiar la unul mai puţin inteligent? 
Totuşi, spuneţi voi, animalele înţeleg gândurile omului; chiar le ghicesc; da, animalele dresate înţeleg unele gânduri, dar le-aţi văzut vreodată reproducându-le? Nu.  
 Concluzia este că animalele nu ne pot servi drept interpreţi.
 Pe scurt: faptele medianimice nu se pot manifesta fără concursul conştient sau inconştient al mediumilor; şi doar printre încarnaţi, spirite ca noi, putem întâlni pe cei care pot să ne servească drept mediumi.
Cât priveşte dresarea câinilor, păsărilor sau altor animale, ca să facă anumite exerciţii, aceasta este treaba voastră, nu a noastră.” (ERAST) Din Allan Kardec - Cartea Spiritelor



 Inconvenientele şi pericolele mediumităţii- OBSESIA
 Dintre obstacolele pe care le prezintă practicarea spiritismului, obsesia se situează pe primul loc, adică dominaţia pe care câteva spirite ştiu să o dobândească asupra unor persoane. 

 Acest lucru aparţine exclusiv spiritelor inferioare, pentru că ele încearcă să domine; spiritele bune nu exercită nici un fel de constrângere. 
 Acestea dau sfaturi, combat influenţa celor rele şi, dacă nu le ascultăm, se retrag. 
 Cele rele, însă, se ataşează de cei la care au priză; dacă reuşesc să domine pe cineva, se identifică cu propriul lor spirit şi îl conduc ca pe un copil.
 Obsesia prezintă caractere diverse pe care e foarte necesar să le cunoaştem şi care rezultă din gradul de constrângere şi natura efectelor pe care le produce. 

 Cuvântul obsesie este, într-un fel, un termen generic prin care se desemnează acest gen de fenomen, ale cărui principale varietăţi sunt:  
- obsesia simplă, 
- fascinaţia şi 
- subjugarea.
 
Obsesia simplă- are loc atunci când spiritul răufăcător se impune mediumului, intervine în comunicările pe care le primeşte, îl împiedică să comunice cu alte spirite şi se substituie celor care au fost evocate.
Dacă eşti înşelat de un spirit mincinos, nu înseamnă că eşti obsedat; cel mai bun medium este expus unei astfel de primejdii, mai ales la început, când încă este lipsit de experienţa necesară, aşa cum cei mai cinstiţi oameni pot să fie înşelaţi de escroci. 

 Aşadar, putem fi înşelaţi fără să fim obsedaţi. 
 Obsesia constă în tenacitatea spiritului de care nu mai putem scăpa.
În cazul obsesiei simple, mediumul ştie foarte bine că are de-a face cu un spirit înşelător şi acesta nici nu se fereşte; el nu-şi ascunde deloc intenţiile rele şi dorinţa de a deranja. 

 Mediumul recunoaşte fără greutate viclenia şi, fiind pus în gardă, rareori este înşelat. 
 Acest gen de obsesie este doar neplăcută şi singurul inconvenient este acela că devine un obstacol pentru comunicările pe care am dori să le avem cu spiritele serioase sau cu cele dragi nouă.
 Putem aminti în această categorie cazurile de obsesie fizică, adică cea care constă în manifestările zgomotoase şi încăpăţânate ale unor spirite, care fac să se audă brusc lovituri în masă sau alte zgomote.


 Fascinaţia - are consecinţe mult mai grave. 

 Este o legătură produsă prin acţiunea directă a spiritului asupra gândurilor mediumului, paralizându-i într-un fel judecata faţă de comunicări. 
 Mediumul, fascinat, nu crede că e înşelat.
 Spiritul are abilitatea de a-i inspira o încredere oarbă, care îl împiedică să vadă înşelătoria şi să înţeleagă absurditatea a ceea ce scrie, deşi ea este pentru toţi mai mult decât evidentă.
 Iluzia poate să ajungă atât de departe, încât să-l facă să vadă sublimul în limbajul cel mai ridicol. 
 Am greşi dacă am crede că acest gen de obsesie nu poate afecta decât persoanele simple, ignorante şi lipsite de judecată. 
 Oamenii cei mai spirituali, cei mai instruiţi şi cei mai inteligenţi în alte privinţe nu sunt scutiţi, ceea ce dovedeşte că această aberaţie este efectul unei cauze străine sub influenţa căreia se află.
 În virtutea acestei iluzii care este consecinţa ei, spiritul îl conduce pe cel pe care a reuşit să-l domine aşa cum ar proceda cu un orb şi poate să-l facă să accepte doctrinele cele mai bizare, teoriile cele mai false ca fiind unica expresie a adevărului; mai mult, îl poate îndemna la demersuri ridicole, compromiţătoare şi chiar periculoase.
 E usor de înţeles diferenţa care există între obsesia simplă şi fascinaţie, şi faptul că spiritele care produc aceste două efecte au caractere diferite. 

 În primul caz, spiritul care se ataşează este doar o fiinţă inoportună prin tenacitatea sa şi de care sunteţi nerăbdători să vă debarasaţi, în al doilea caz, este cu totul altceva. 
 Ca să atingă astfel de scopuri, e nevoie de un spirit abil, viclean şi profund ipocrit, pentru că nu poate să înşele şi să se facă acceptat decât cu ajutorul măştii pe care ştie să o ia şi al unei aparenţe de virtute. 
 Cuvintele mari caritate, smerenie şi iubire faţă de Dumnezeu sunt pentru el ca nişte scrisori de acreditare.
  Cu toate acestea, răzbat unele semne de inferioritate, şi trebuie să fii fascinat ca să nu le zăreşti. 
 Astfel, se teme mai mult ca orice de oamenii care văd prea clar.
 De aceea, tactica lui este aproape întotdeauna de a inspira interpretului său îndepărtarea de oricine ar putea să-i deschidă ochii.
 Prin acest mijloc, evitând orice contrazicere, e sigur că are întotdeauna dreptate.
 
 Subjugarea - este o constrângere care paralizează voinţa celui care o suportă şi îl face să acţioneze fără voia lui.
 Subjugarea poate să fie morală sau corporală :

- subjugatul este solicitat să ia hotărâri deseori absurde şi compromiţătoare pe care, printr-un fel de iluzie, le crede chibzuite - este un fel de fascinaţie, 
- spiritul acţionează asupra organelor materiale şi provoacă mişcări involuntare. 
 Ea se manifestă la mediumul scriitor printr-o nevoie permanentă de a scrie, chiar şi în momentele cele mai inoportune. 
 Unii, în lipsa tocului sau a creionului, par că scriu cu degetul, peste tot unde se afla, chiar şi pe stradă, pe uşi şi pe ziduri.
 Subjugarea corporală merge uneori şi mai departe; ea poate să ducă la cele mai ridicole fapte.
 Pe vremuri, numele de posedare era dat dominaţiei exercitate de spiritele rele, când influenţa lor mergea până la rătăcirea facultăţilor mintale. 

 Posedarea ar fi, pentru noi, sinonimă cu subjugarea. 
 Dar nu adoptăm acest termen din două motive : primul, pentru că implică credinţa în fiinţe create de Rău şi veşnic hărăzite Răului, în timp ce nu există decât fiinţe mai mult sau mai puţin imperfecte, pe care toţi le pot ameliora. 
 Al doilea, pentru că implică şi ideea de luare în posesie a corpului de către un spirit străin, a unui fel de coabitare, deşi e vorba doar de o constrângere. 
 Cuvântul subjugare reflectă perfect situaţia. 
 Nu există posedaţi, în sensul vulgar al termenului, ci doar obsedaţi, subjugaţi şi fascinaţi.

 Cauzele obsesiei - obsesia este unul dintre cele mai mari obstacole ale mediumităţii, precum şi unul dintre cele mai frecvente. 

 De aceea, niciodată nu poţi spune că ai combătut-o îndeajuns, pentru că, în afara inconvenientelor personale care pot să rezulte de aici, constituie şi un obstacol absolut în calea veridicităţii comunicărilor. 
 Obsesia, indiferent la ce grad, este întotdeauna efectul unei constrângeri care nu poate niciodată să fie exercitată de un spirit bun, rezultă că orice comunicare făcută de un medium obsedat este de origine suspectă şi nu merită nici o încredere. 
 Dacă, uneori, se află în ea şi ceva bun, trebuie acceptat şi respins tot ce este îndoielnic.
 
 Recunoaştem obsesia după următoarele caracteristici:
1. Persistenţa unui spirit în a comunica - vrând, nevrând - prin scris, audiţie, tiptologie etc., opunându-se la ceea ce pot să facă alte spirite.
2. Iluzia care, în pofida inteligenţei mediumului, îl împiedică pe acesta să recunoască falsitatea şi ridicolul comunicărilor pe care le primeşte.
3. Credinţa în infailibilitatea şi identitatea absolută a spiritelor care comunică şi care, sub nume respectabile şi venerate, spun lucruri false şi absurde.
4. Încrederea mediumului în elogiile făcute lui de către spiritele care comunică cu el.
5. Înclinaţia de a se îndepărta de persoanele care pot să dea sfaturi utile.
6. Enervarea provocată de critica legată de comunicările primite.
7. Nevoia permanentă şi inoportună de a scrie.
8. Constrângere fizică dominând voinţa şi forţând mediumul să acţioneze sau să vorbească fără voia lui.
9. Existenţa unor zgomote şi bulversări persistente în jurul său, el fiind cauza şi ţinta.

    
 Nici mediumii şi nici spiritiştii nu au creat spiritele, ci spiritele au făcut să existe spiritişti şi mediumi. 
 Spiritele sunt sufletele oamenilor şi, în consecinţă, există spirite de când există oamenii, astfel că şi-au exercitat din toate timpurile influenţa salutară sau nefastă asupra omenirii. 
 Capacitatea medianimică este pentru ele doar un mijloc de manifestare; în lipsa acestei capacităţi, o fac în o mie de alte feluri mai mult sau mai puţin oculte. 
 Aşadar, ar fi o eroare să credem că spiritele nu-şi exercită influenţa decât prin comunicări scrise sau verbale. 
 Această influenţă este permanentă, iar cei care nu se ocupă de spirite sau nici măcar nu cred în ele sunt expuşi şi ei ca şi ceilalţi, ba chiar mai mult, deoarece nu au alternativă.  
 Mediumitatea este pentru spirit un mijloc de a se face cunoscut.
 Dacă e rău, se trădează întotdeauna, indiferent cât ar fi de ipocrit. 
 Prin urmare, putem spune că mediumitatea îţi permite să-ţi vezi inamicul în faţă, dacă ne putem exprima astfel, şi să-l combaţi cu propriile lui arme.
 Fără această capacitate, el acţionează în umbră şi, în virtutea invizibilităţii sale, poate să facă şi chiar face mult rău. 
 Prin urmare, cunoaşterea spiritismului, departe de a duce la dominaţia spiritelor rele, trebuie să aibă drept rezultat, într-un timp mai lung sau mai scurt şi după ce va fi propagată, distrugerea acestei dominaţii, oferind fiecăruia mijloacele de a se apăra contra sugestiilor lor, iar cel care va ceda nu va putea să dea vina decât pe el însuşi.
 Regulă generală: oricine are comunicări spiritiste rele, scrise sau verbale, se află sub o influenţă proastă. 

 Această influenţă se exercită asupra lui, fie că scrie sau nu, adică fie că este sau nu medium, chiar dacă el crede sau nu.  
 Scrierea conferă un mijloc prin care se poate asigura de natura spiritelor care acţionează asupra lui şi de a le combate dacă sunt rele, ceea ce se poate face cu şi mai mare succes când reuşim să cunoaştem motivul care le face să acţioneze. 
 Dacă este destul de orb ca să nu le înţeleagă, alţii îi pot deschide ochii.
 Pericolul nu constă în spiritismul însuşi, deoarece poate să servească drept mijloc de control şi de apărare. 

 Unii mediumi, în orgoliul lor nemăsurat, se cred instrumentele exclusive ale unor spirite superioare şi sunt dominaţi de o fascinaţie care nu le permite să înţeleagă prostiile pe care le transmit. 
 Chiar şi cei care nu sunt mediumi pot cădea în capcană.  
 Spiritismul ne oferă posibilitatea de a cunoaşte spiritele şi de a le putea dejuca planurile.
 
 Motivele obsesiei - variază în funcţie de caracterul spiritului. 

 Uneori este vorba de o răzbunare exercitată asupra unui individ, de care a avut a se plânge în timpul vieţii sau în altă existenţă.
 Alteori, nu are alt motiv decât acela de a face rău.  
 Deoarece suferă, vrea să-i facă şi pe alţii să sufere, şi încearcă un fel de mare plăcere în a-i chinui, a-i jigni. 
 De aceea, nerăbdarea noastră îl întărâtă, pentru că acesta este scopul lui, dar se lipseşte dacă suntem răbdători.
  Enervându-ne, arătându-ne înciudaţi, facem exact ceea ce vrea el. 
 Aceste spirite acţionează uneori din ură şi invidie faţă de bine, de aceea îşi aleg drept ţintă oamenii cei mai cinstiţi. 
 Unele spirite sunt ghidate de un sentiment de laşitate care le împinge să profite de slăbiciunea morală a unor indivizi pe care îi ştiu incapabili să opună rezistenţă. 
 Un astfel de spirit, care subjuga un tânăr cu o inteligenţă foarte limitată, întrebat despre motivul alegerii sale, a răspuns: 
 "-Simt o nevoie intensă de a chinui pe cineva. 
 O persoană cu judecată m-ar fi respins, aşa că mă ataşez de un idiot care nu-mi poate rezista cu nici o virtute".

 Există şi spirite care exercită obsesia fără răutate, care chiar au ceva bun, dar sunt stăpânite de vanitatea falsei cunoaşteri. 
 Acestea au ideile lor, sistemele lor despre ştiinţe, economie socială, morală, religie, filozofie, şi vor să-şi impună opinia proprie şi, în acest scop, caută mediumi destul de creduli ca să-i accepte cu ochii închişi, fascinându-i ca să-i împiedice să deosebească adevărul de fals. 
 Aceştia sunt cei mai periculoşi, deoarece sofismele nu-i costă nimic şi îşi pot acredita utopiile cele mai ridicole.    
 Nu se dau o înapoi nici în faţa sacrilegiului de a se pretinde lisus, Fecioara Maria sau alt sfânt venerat, încearcă să înşele printr-un limbaj pompos, mai mult bombastic decât profund, plin de termeni tehnici şi însoţit cu vorbe mari despre castitate şi morală. 
 Au mare grijă să nu dea vreun sfat rău, deoarece ştiu că vor fi repede respinşi, de aceea, cei înşelaţi de ei îi apără cu tenacitate spunând: „Vedeţi bine că nu spun nimic rău”. 
 Dar morala este pentru ei doar un paşaport, nu le pasă de ea şi vor înainte de orice să domine şi să-şi impună ideile, indiferent cât de nesăbuite ar fi.
 Spiritele care au un sistem scriu în general prost. 

 De aceea caută mediumi care scriu cu uşurinţă şi din care încearcă să-şi facă instrumente docile şi mai ales entuziaste, fascinându-i. 
 Sunt aproape întotdeauna foarte prolicşi, încercând să compenseze calitatea prin cantitate. 
 Se complac să le dicteze interpreţilor lor ample texte indigeste şi deseori puţin inteligibile, care, din fericire, au drept antidot imposibilitatea materială de a fi citite de marea masă. 

 Spiritele cu adevărat superioare sunt : 
- sobre în exprimare,
- spun multe lucruri în puţine cuvinte,
 De aceea, fecunditatea prodigioasă trebuie întotdeauna să pară suspectă.
Utopiile şi excentricităţile de care abundă textele lor deseori, şi care şochează bunul-simţ, produc o impresie foarte supărătoare asupra persoanelor novice, oferindu-le o idee falsă despre spiritism, fără a se avea în vedere că acestea sunt armele de care duşmanii lui se folosesc ca să-l ridiculizeze. 

 Printre aceste publicaţii, există unele care, fără a fi rele şi fără să provină de la o obsesie, pot să fie privite drept imprudente, intempestive sau stângace.
 Se întâmplă destul de des ca un medium să nu poată să comunice decât cu un singur spirit, care se ataşează de el şi răspunde pentru cei care l-au chemat prin intermediul lui.  

 Nu este vorba întotdeauna de o obsesie, deoarece poate să ţină de lipsa de flexibilitate a mediumului şi de o afinitate specială pentru un anumit spirit. 
 Obsesie propriu-zisă este doar atunci când spiritul se impune şi îi îndepărtează pe ceilalţi prin voinţa sa, ceea ce nu face niciodată un spirit bun. 
 În general, spiritul care pune stăpânire pe medium ca să-l domine nu suportă examenul critic al comunicărilor sale.
 Când vede că nu sunt acceptate şi sunt discutate, nu se retrage, ci inspiră mediumului gândul de a se izola şi uneori chiar îi comandă acest lucru. 
 Orice medium care este ofensat de critica comunicărilor pe care le obţine se face ecoul spiritului care îl domină, iar acest spirit nu poate fi bun din moment ce îi inspiră un gând ilogic, acela de a refuza examinarea. 
 Izolarea mediumului este întotdeauna un lucru supărător pentru el, deoarece nu mai are nici un control pentru comunicările lui. 
 El trebuie nu numai să se lase luminat de părerea celorlalţi, ci trebuie să privească drept o necesitate şi studierea tuturor genurilor de comunicări ca să le compare. 
 Limitându-se doar la cele pe care le obţine, şi care i se par bune, există pericolul să se iluzioneze în privinţa valorii lor, fără a mai pune la socoteală că nu poate să cunoască totul şi că se învârte aproape întotdeauna în acelaşi cerc.
 Mijloace de combatere a obsesiei variază în funcţie de caracterul pe care îl ia. 

 Pericolul nu există în mod real pentru orice medium convins că are de-a face cu un spirit mincinos, după cum se întâmplă în cazul obsesiei simple; nu este pentru el decât un lucru neplăcut. 
 Dar faptul că îi este neplăcut constituie pentru spirit un motiv în plus să se încăpăţâneze în demersul lui. 
 În acest caz, există două lucruri esenţiale ce trebuie făcute : 
 1 - Să dovedim spiritului că nu ne-am lăsat păcăliţi şi că îi este imposibil să ne înşele şi să-i punem răbdarea la încercare arătându-ne mai răbdători decât el.
  Dacă se convinge că-şi pierde timpul, se va retrage în cele din urmă, aşa cum fac inoportunii când nu-i ascultăm.
 Dar aceasta nu este de ajuns întotdeauna şi ar putea să dureze cam mult, deoarece unele spirite sunt tenace şi pentru ele lunile şi anii nu înseamnă mare lucru. 

 2 - Mediumul poate, în plus, să facă un apel fervent la îngerul lui păzitor, precum şi la spiritele bune care simpatizează cu el şi să le roage să-l ajute. 
 Spiritul care urmăreşte obsesia, oricât de rău ar fi, trebuie tratat cu severitate, dar cu bunăvoinţă, învingându-l prin procedee bune, rugându-ne pentru el. 
 Dacă este cu adevărat pervers, la început ne va lua în râs; dar, făcându-i morală cu perseverenţă, va recunoaşte în cele din urmă că a greşit: e o convertire pe care trebuie s-o facem.
  Sarcină este uneori dificilă, ingrată, chiar respingătoare, dar al cărei merit constă în greutatea ei şi care, dacă este bine făcută, ne va da întotdeauna satisfacţia de a fi făcut un lucru caritabil şi, deseori, de a aduce pe calea cea bună un suflet pierdut.
 De asemenea, trebuie să întrerupem orice comunicare scrisă imediat ce ne dăm seama că vine de la un spirit rău, care nu e de înţeles, ca să nu-i facem plăcerea de a fi ascultat, în unele cazuri, chiar ar putea să fie utilă pentru un timp încetarea practicării scrierii - ne adaptăm după împrejurări. 

 Dar, dacă mediumul scriitor poate să evite aceste discuţii abţinându-se de la scris, nu la fel stau lucrurile cu mediumul auditiv, pe care spiritul ce urmăreşte obsesia îl asaltează uneori permanent cu vorbele lui grosolane şi obscene şi care nu poate nici măcar să-şi astupe urechile.
 Unele persoane se distrează de limbajul trivial al acestor spirtie, pe care le încurajează şi le provoacă, râzând de prostiile lor, în loc să le impună tăcerea şi să le facă morală.
Prin urmare, se poate vorbi doar de neplăcere şi nu de pericol în cazul oricărui medium care nu se lasă înşelat, pentru că nu poate fi înşelat.


  Altfel stau lucrurile în cazul fascinaţiei, deoarece dominaţia dobândită de spirit asupra celuilalt este fără limite. 
 Singurul lucru ce poate fi făcut este să încercăm să-l convingem că este tras pe sfoară şi să-i aducem obsesia la obsesia simplă, dar nu este întotdeauna uşor, iar uneori e chiar imposibil. 
 Ascendentul spiritului poate să fie atât de mare, încât să facă fascinatul surd la orice fel de raţionamente şi poate să ajungă chiar să-l facă să creadă, când spiritul e dominat de o mare erezie ştiinţifică, de patul că ştiinţa se înşeală.  
 Primeşte în general foarte prost sfaturile, critica îl ofensează, îl enervează şi îi fac nesuferiţi pe cei care nu împărtăşesc admiraţia lui. 
 A-i suspecta spiritul este aproape o profanare în ochii lui şi asta vrea şi spiritul. 
 Pentru că vrea să te aşezi în genunchi în faţa spuselor sale.
 Unul dintre cele care exercita o fascinaţie extraordinară, a fost evocat şi, după câteva lăudăroşenii, văzând că nu putea înşela asistenta în privinţa identităţii sale, a mărturisit că nu era cel căruia îi luase numele. 

 Fiind întrebat de ce se folosea astfel de acea persoană pe care o fascina, a răspuns cu aceste cuvinte care zugrăvesc cât se poate de bine caracterul acestui fel de spirite: "- Căutam un om pe care să-l pot duce de nas. L-am găsit şi nu mai plec".
  „Dar, daca îi vom deschide ochii, te va alunga.” 
 La care el a răspuns: "-Vom vedea!". 
 Cum nu există un mai mare orb decât cel care nu vrea să vadă, când îşi dau seama de inutilitatea oricărei tentative de a deschide ochii fascinatului, cel mai bine este să-l laşi pradă iluziilor sale. 
 Nu poţi vindeca un bolnav care se încăpăţânează să-şi menţină boala şi care se complace cu ea.
 
 Subjugarea corporală îl văduveşte deseori pe obsedat de energia necesară pentru a domina spiritul rău, de aceea este nevoie de intervenţia unei alte persoane, care să acţioneze fie prin magnetism, fie prin puterea voinţei. 

 Deoarece nu există concursul obsedatului, această persoană trebuie să capete ascendent asupra spiritului. 
 Dar, cum acest ascendent nu poate fi decât moral, nu poate fi exercitat decât de o fiinţă superioară moral spiritului şi puterea sa va fi cu atât mai mare cu cât superioritatea morală va fi mai mare, deoarece se impune spiritului, care este forţat să se încline în faţa lui.
  De aceea lisus avea o putere atât de mare ca să alunge ceea ce se numeau atunci demoni, adică spiritele rele dornice de obsesie.


 Nu se pot da decât sfaturi generale, deoarece nu există nici un procedeu material, nici o formulă, nici o rostire sacramentală care să aibă puterea de a alunga astfel de spirite. 
 Obsedatul duce uneori lipsă de o forţă fluidică suficientă.
 În acest caz, acţiunea magnetică a unui bun magnetizator poate să-l ajute în mod util. 
 În rest, este întotdeauna bine să ceri, printr-un medium sigur, sfaturile unui spirit superior sau ale îngerului tău păzitor.
 Imperfecţiunile morale ale obsedatului sunt deseori un obstacol în calea eliberării sale. 

 Imperfecţiunile morale facilitează acţiunea spiritelor de acest fel, şi cel mai sigur mijloc de a scăpa de ele este de a atrage spiritele bune prin practicarea binelui. 
 Spiritele bune au, desigur, mai multă putere decât cele rele şi voinţa lor este de ajuns ca să le îndepărteze pe celelalte. 
 Dar nu-i ajută decât pe cei care se străduiesc să se amelioreze, altfel se depărtează şi lasă câmp liber spiritelor rele, care devin astfel, în unele cazuri, instrumente de pedepsire, deoarece cele bune le lasă să acţioneze în acest scop.
 În rest, trebuie să ne ferim să atribuim acţiunii directe a spiritelor toate neplăcerile care se pot întâmpla. 

 Aceste neplăceri sunt deseori consecinţa neglijenţei şi a lipsei de prevedere.
 Unii mediumi nu pot să scape de spiritele rele care se ataşează de ei, şi spiritele bune pe care le cheamă nu sunt destul de puternice ca să le îndepărteze pe celelalte şi să comunice direct, dar nu puterea îi lipseşte spiritului bun, ci, deseori, mediumul nu este destul de puternic ca să-l secondeze. 

 Natura lui se pretează mai bine la unele legături, fluidul lui se identifică mai curând cu un spirit decât cu altul, ceea ce conferă o dominaţie atât de mare celor care vor să-l înşele.
 Persoanele de merit, cu o moralitate bună, împiedicate să comunice cu spiritele bune, sunt supuse astfel la o încercare. 

 Inima lor poate fi ataşată de puţin rău, orgoliul poate domina puţin aparenţa de bunătate. 
 Aceste încercări, arătându-i obsedatului slăbiciunea sa, trebuie să-l facă să se întoarcă cu faţa spre oameni. 
 Există cineva pe pământ care poate să spună că e perfect?  Iar cel care prezintă toate aparenţele virtuţii poate să aibă încă multe defecte ascunse, o veche drojdie de imperfecţiune. 
 Astfel, de exemplu, spui despre cel care nu face rău că este loial în relaţiile cu societatea : „E un om demn şi de toată isprava”. 
 Dar nu ştii dacă aceste calităţi nu sunt cumva afectate de orgoliu, dacă nu are un fond de egoism, dacă nu e avar, gelos, ranchiunos, bârfitor şi o sută de alte lucruri pe care nu le observi, pentru că nu au apărut în relaţiile avute cu el. 

 Mijlocul cel mai puternic de a combate influenţa spiritelor rele este să te apropii cât mai mult posibil de natura celor buni.
 Obsesia care se opune ca un medium să obţină comunicările pe care le doreşte nu este un semn că este nedemn, ci arata că un obstacol se poate opune unor comunicări.

Trebuie înlăturat obstacolul din el, altfel, rugăciunile şi implorările sale nu vor duce la nimic. 
 Nu e de ajuns ca un bolnav să spună medicului său: „Fă-mă bine, vreau să fiu sănătos”. 
 Medicul nu are nici o putere dacă bolnavul nu face ceea ce este necesar.
 Lipsirea de comunicare cu unele spirite,in unele cazuri, poate să fie o adevărată pedeapsă, aşa cum posibilitatea de a comunica cu ele e o recompensă pe care omul trebuie să se straduiasca s-o merite.
 Putem combate influenţa spiritelor rele făcându-le morală,asta fiind tocmai ce nu se face şi ar trebui să se facă; pentru că, deseori, e o sarcină care ni se dă şi pe care trebuie s-o îndeplinim în mod caritabil şi cu religiozitate.   

 Prin sfaturi înţelepte, putem îndemna la căinţă şi determina grăbirea progresului lor.
 Spiritele perverse sunt mai apropiate de oamenii pe care încearcă să-i chinuie decât de spirite de care se îndepărtează cât mai mult posibil, în virtutea acestei apropieri faţă de oameni, când găsesc pe cineva care să le facă morală, la început nu-l ascultă şi râd; apoi, dacă ştii cum să-i iei, sfârşesc prin a se lăsa convinse. 

 Spiritele elevate nu le pot vorbi decât în numele Domnului şi asta le sperie. 
 Cu siguranţă că omul nu are mai multă putere decât spiritele superioare, dar limbajul lui se identifică mai bine cu natura lor, şi, văzând ascendentul pe care îl poate exercita asupra spiritelor inferioare, înţelege mai bine solidaritatea care există între cer şi Pământ.
 În rest, ascendentul pe care omul îl poate exercita asupra spiritelor este posibil datorită superiorităţii sale morale. 

 Nu stăpâneşte spiritele superioare, nici măcar pe cele care, fără a fi superioare, sunt bune şi binevoitoare, dar poate controla spiritele care îi sunt inferioare moralmente.
 Subjugarea corporală, împinsă la un anumit grad, ar putea să aibă drept consecinţă un fel de nebunie, a cărei cauză este necunoscută lumii, dar care nu are nici o legătură cu nebunia obişnuită. 

 Printre cei care sunt consideraţi nebuni, mulţi sunt doar subjugaţi - ar avea nevoie de un tratament moral, în timp ce ei sunt împinşi să devină cu adevărat nebuni prin tratamentele corporale.
 Cei care, văzând un pericol oarecare în spiritism, consideră că mijlocul de a-l preveni este de a interzice comunicările spiritiste, dacă pot să interzică unor persoane să comunice cu spiritele, nu pot în schimb împiedica manifestările spontane la aceleaşi persoane, pentru că nu pot suprima spiritele şi nici să le împiedice influenţa ocultă. 

 Ar fi curată nebunie să vrei să suprimi un lucru care oferă mari avantaje, pentru că nişte imprudenţi pot să abuzeze de el. 
 Pentru a preveni aceste inconveniente, trebuie făcut cât mai bine cunoscut lucrul acesta. (Sinteză din Allan Kardec - Cartea mediumilor)

Vezi şi articolul : "Psihofotografia - fotografierea...gândurilor şi fenomenul de anteroproiecţie oculară" 

Pentru detalii amănunţite privind Spiritele, Lumea spiritelor, categoriile de spirite, activităţile lor spirituale, telepatie, şi altele conexe cu subiectul de faţă, accesează acest link unde găseşti Cuprinsul postărilor mele, şi caută la categoria "Spiritualitate" (peste 130 de articole) ceea ce te interesează mai în amănunţime : http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

Ai mai jos un playlist YouTube al meu, foarte interesant, intitulat : "Mediumitate, Spiritism, Posedare", cu peste 100 de materiale video :




De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde 
(Pt audiţie, dacă nu se deschide fişierul, selectează deschiderea fişierului cu "Music player for Google drive" - de la "Deschideţi" aflat pe mijlocul paginii sus, după ce dai click pe pătratul cu săgeată spre dreapta din dreapta sus, sau accesează al doilea link) :
1. https://drive.google.com/folderview?id=0B6aZWulFbbTCfl82UVVjeFVybzg4U2E1SlF0TV9rSnRvMlVnUEhxMVE0T0w1Y1VZOEhWS3c&usp=sharing ;
2. Playlist audiţie - http://www.driveplayer.com/#playlistId=0B6aZWulFbbTCQThsemtyaUotclU&userId=107210686182850199192



CĂRŢI SPIRITUALITATE, EZOTERISM, PARANORMAL, PARAPSIHOLOGIE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html



Dacă ţi-a plăcut:
- dă un Like şi o Distribuire ( pe PC latura din stânga a monitorului şi sub fiecare articol, pe dispozitivele mobile în partea de jos a ecranului - 2 săgeţi de apăsat pt Urmărire (Follow) şi Partajare / Distribuire, şi sub fiecare articol )
- pe PC apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks). 
- abonează-te prin email, prin serviciul FeedBurner la acest blog aici : http://feeds.feedburner.com/Kato-ParapsihologieExtrasenzorial  

Abonează-te la postările noi ale blogurilor mele prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Subscribe to Spirit by Email

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen în căsuţa de "Căutare", sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :  http://youtube.com/user/katonanico

Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. 

Aici ai linkul lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Loveblog4all" la un click distanţă - peste 500 articole ! : 
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html




Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu