Video embed

Calendar Evenimente Spirituale România de Kato

Xara 3d

duminică, 30 august 2015

Femeia care vede feţe de dragoni - prosopometamorphopsia

Femeia care se uită la fețele oamenilor și vede... dragoni

În luna iulie 2011, o femeie s-a prezentat la o clinică de psihiatrie din Olanda raportând ceva cu adevărat bizar : întreaga sa viață ea a văzut fețele multor oameni schimbându-se în fețe ca de dragon - o halucinație care a avut loc de mai multe ori pe zi.
"Ea putea percepe și recunoaște fețele reale, dar după câteva minute ele se făceau negre, creșteau în lungime,cu urechi ascuțite și un bot proeminent, și afișau o piele reptiloidă și ochi mari în galben luminos, verde, albastru, sau roșu" - a scris echipa de cercetare în "The Lancet".
"Ea a văzut fețe-dragon similare plutind spre ea de mai multe ori pe zi, dinspre pereți, prize electrice, sau ecranul computerului, atât în prezența cât și în absența unor modele de feţe, și pe timp de noapte a văzut multe fețe de tip dragon în întuneric."
În vârstă de 52 de ani, suferea de ceea ce este cunoscut sub numele prosopometamorphopsia - o tulburare psihiatrică în care feţele apar distorsionate.
Cercetătorii nu au putut să-şi seama care a fost cauza care a produs asta.
Au efectuat o serie de diferite scanări ale creierului, inclusiv RMN, electroencefalograma (EEG), și examinările neurologice, precum şi analize de sânge.
Toate au fost normale. 

 
"Vedem cu ochii, dar vedem cu creierul, de asemenea," a spus bine-cunoscutul neurolog britanic Oliver Sacks, într-o conferinţă TED (vezi mai jos conferinţa).
Sacks, care a făcut parte din echipa de cercetare în cazul femeii, avea o tulburare de recunoaștere a feței el însuși, în care el nu procesa formele care compun chipul unei persoane ca o faţă.
Cercetătorii sunt nelămuriţi cu privire la ceea ce cauzează prosopometamorphopsia, dar poate fi indusă prin administrarea de medicamente halucinogene, precum şi de accidente vasculare cerebrale și tumori, care afectează anumite zone ale creierului.
O astfel de zonă este considerată a fi girusul fusiform, care este parte a creierului nostru asociată cu recunoașterea feței.
Girusul fusiform este situat în cortexul occipitotemporal ventral, și deteriorarea sa poate face pe oameni să halucineze sau să fie inacapabili de a recunoaște feţe.
Halucinațiile acestei femei sunt deosebit de rare, fiind atât de specifice.
După multe încercări şi erori, medicii săi au constatat că un medicament anti-demență numit rivastigmină, a învins dragonii, în mare parte.
Rivastigmina ajută organismul uman să sintetizeze neurotransmiţătorul acetilcolină, care este implicat în învăţare şi memorie.
Este eficient în a ajuta pacienţii cu Alzheimer în debut precoce, să recunoască pe cei dragi lor, și a ajutat privind recunoaștere fețelor de către această doamnă, de asemenea.
Înainte de tratament, ea a fost incapabilă de a-şi păstra un loc de muncă, deoarece halucinațiile ei au interferat cu interacțiunile ei sociale.
Acum, prin munca lui Sacks și a colegilor săi, ea a obţinut un loc de muncă stabil pentru ultimii trei ani, și colegii săi spun că situaţia sa s-a îmbunătăţit considerabil...


Conferinţa TED despre halucinaţii, a lui Oliver Sacks - foarte interesantă, publicată pe blogul meu Loveblog4all - dă click mai jos :

Love Blog 4 All Oliver Sacks: Ce ne dezvăluie halucinaţia despre minţile noastre Conferinţă TED

Neurologul şi autorul Oliver Sacks ne atrage atenţia asupra sindromului Charles Bonnet - atunci când persoanele cu deficienţe de vedere trăiesc experienţa halucinaţiei lucide. El descrie experienţele pacienţilor săi în detalii calde şi ne călăuzeşte prin lumea biologiei acestui fenomen sub-raportat.


Sursa : http://www.sciencealert.com/the-woman-who-looked-at-faces-and-saw-dragons?utm_source=Article&utm_medium=Website&utm_campaign=InArticleReadMore
http://www.thelancet.com/journals/lancet/article/PIIS0140-6736%2814%2961690-1/abstract

Dacă ai parcurs amândouă articolele, probabil că ţi s-a părut subiectul lor interesant.
Dar, dacă nu ai cunoştinţe de ordin medical şi psihologie, ai putea fi destul d confuz acum.
Eşti, sau nu eşti confuz acum, privind prezentările de mai sus ? 
În mod normal ar trebui să fii, deoarece nu ai un MODEL DE INTERPRETARE ADECVAT al informaţiilor prezentate.
Ai luat la cunoştinţă nişte informaţii, dar nu le poţi interpreta adecvat, nu le poţi integra eficient în sistemul tău de credinţe şi convingeri personal.
Pentru verificare, pune-ţi următoarea întrebare : "Ce am înţeles din articolele de mai sus ?"
Şi, în continuare, întreabă-te cu ce te ajută informaţiile de mai sus, în mod personal.
Ce concluzii ai putut să tragi, ce învăţături...
Acum poate devine mai evident pentru tine în ce măsură eşti sau nu confuz, când este vorba de a analiza ceea ce ai ASIMILAT.
Nu este de ajuns să IEI LA CUNOŞTINŢĂ ceva, dacă NU POŢI INTERPRETA CORECT informaţiile de care ai luat cunoştinţă.
Pentru a te sprijini puţin în demersul tău de a te LĂMURI, îţi voi oferi în continuare câteva idei de care ai putea ţine seama : 
În primul rând, există o diferenţă între ILUZII şi HALUCINAŢII. 
Iluzia şi halucinaţia nu sunt acelaşi lucru, ci reprezintă fenomene pihice diferite, deşi au o bază esenţială comună.
Din păcate, DEX-ul face confuzie evidentă între iluzie şi halucinaţie, mărind confuzia celor ce se raportează la aceste definiţii de dicţionar.
Iluzia reprezintă o percepție eronată, deformată, distorsionată, a unui stimul, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice specifice. 
În iluzie există un stimul real, obiectiv, perceput, însă el este perceput în mod eronat, deformat, distorsionat.
Halucinaţia reprezintă o percepţie eronată a unui obiect sau a unui fenomen, în sensul că stimulul perceput nu există în realitate.
Deci, ca exemplu, dacă te uiţi de la distanţă la o pară, şi ţi se pare că vezi un măr, atunci este vorba de o iluzie perceptivă. Tu vezi para, ea există în realitate în mod obiectiv, dar tu o percepi distorsionat ca măr, din cauza distanţei, a poziţiei sale, deoarece poţi să nu vezi partea alungită din poziţia din care priveşti şi vezi ceva rotund, etc. 
Deci interpretarea a ceea ce percepi este greşită, şi tu poţi fi convins că vezi bine, totuşi.
Dar, dacă vezi un măr undeva unde nu există nimic asemănător cu un măr, nici ca şi formă, nici ca şi culoare, nici ca şi conţinut, atunci tu ai o halucinaţie, nu o iluzie, deoarece percepi ceva ce nu există acolo în realitate. 
Şi, în acest caz, întrebarea care se pune este : există şi în acest o interpretare greşită, undeva, sau este vorba de cu totul alt fenomen ?
Privind iluziile, există în mod normal o serie de iluzii considerate "normale", ce apar datorită capacităţii limitate a fiecărui analizator de a oferi o imagine perfectă a realităţii. 
Nici un analizator nu este perfect, deci fiecare are anumite imperfecţiuni, anumite limite funcţionale.
Deci, iluzii "normale" ai aproape zilnic, şi asta nu este deranjant, căci ele nu îţi afectează viaţa negativ decât într-o foarte mică măsură, nesemnificativă.
Dar, în cazul halucinaţiilor, problema se schimbă. 
Din punct de vedere medical, trebuie să existe o tulburare funcţională, o dereglare fiziologică, la nivelul analizatorului care a produs halucinaţia. 
Prezenţa halucinaţiei indică o anormalitate, spre deosebire de cea a iluziilor "normale".
Nu există halucinaţii normale, căci halucinaţia indică existenţa unei anormalităţi la nivelul funcţionării organismului omenesc.
Chiar halucinaţiile prezentate de Oliver Sacks mai sus, nu pot fi considerate normale, deoarece ele indică existenţa unei anormalităţi (disfuncţii, tulburări) prezente la nivelul analizatorului optic. 
Cred că ai reţinut faptul că doar oamenii cu tulburări de vedere au astfel de halucinaţii ca cele descrise de Sacks.
Acum, revenind la doamna care vede figuri de dragoni : ea prezintă atât atât iluzii cât şi halucinaţii, căci ea vede cum figurile oamenilor se transformă în figuri de dragoni, dar vede şi figuri de dragoni (în spaţiu, în mediul său înconjurător) acolo unde nu există nici o figură sau ceva asemănător cu o figură, care ar putea să prezinte distorsionări, deformări. 
Deci, din punct de vedere funcţional, halucinaţiile reprezintă ceva mult mai neplăcut decât iluziile, deoarece ele induc un sentiment de nesiguranţă privind adaptatea ta la realitatea înconjurătoare.
Halucinaţiile dau impresia pierderii controlului asupra realităţii în mod mult mai acut decât iluziile.
În iluzie ştii că ceva ESTE acolo, dar că îl percepi eronat, însă în halucinaţii pur şi simplu poţi să nu-ţi mai dai seama ce este real şi ce este imaginar, ireal, căci halucinaţiile, în general, se suprapun atât de bine peste imaginea realităţii încât nu poţi deosebi realul de imaginar. 
În plus, în halucinaţii ÎNTREAGA REALITATE POATE SĂ SE SCHIMBE, deci te poţi RUPE COMPLET DE REALITATE, percepând o realitate ireală, virtuală, o altă lume, care o face să dispară pe cea terestră, în care organismul tău omenesc există şi îşi desfăşoară existenţa.

Acum hai să abordăm problematica asta din alt punct de vedere, mai... spiritual, ca să zic aşa, mai... parapsihologic, căci abordări medicale şi psihologice găseşti destule, dacă dai o căutare pe google.
Hai să nu mai privim problema din punct de vedere patologic, ci din alt punct de vedere : cel al pătrunderii CONŞTIENTE în lumea iluziilor şi halucinaţiilor. 
Eşti un om normal, probabil, sau cel puţin aşa te consideri, nu ? :)
Probabil că în jur de 99% dintre cititorii acestor rânduri sunt sau se consideră "normali" din punct de vedere psihic.
Ce crezi, deci, tu, poţi experimenta iluzii şi halucinaţii, în mod "normal", controlat, conştient ? 
Asta-i... întrebarea ! :)   
Sau crezi că doar oamenii "bolnavi" pot avea iluzii şi halucinaţii ? 
Vrei să vezi cât de mică este graniţa dintre... normal şi patologic, dintre normal şi paranormal, dintre psihologie şi parapsihologie, dintre real şi... ireal ? 
Ai curaj să atingi această graniţă, să arunci o privire... dincolo ? :) 
Dacă nu ai, dacă te domină teama, frica, atunci ar fi mai bine să nici să nu încerci, deoarece monştri produşi de somnul raţiunii tale te vor... devora, psihic, de viu... :)
Dacă ai curaj, atunic citeşte în continuare.
Trecerea controlată se face controlând mental ceea ce experimentezi. 
Dacă ai probleme privind controlul mental şi al trăirilor tale emoţionale- sufleteşti, atunci îţi recomand să te opreşti aici, şi să schimbi articolul acum.
La fel, dacă ai fost diagnosticat vreodată cu tulburări mentale şi /sau afective, nu continua fără avizul psihologului tău. 
OK. dacă continui, o faci pe răspunderea ta, în întregime.
Oricum, îţi voi da doar un exerciţiu mai simplu, mai uşor, pe care îl poţi efectua gradat, şi la care poţi reniunţa oricând vrei, când începi să te simţi inconfortabil, neplăcut. 
Citeşete acum cu atenţie : ca să intri conştient şi controlat într-o.... halucinaţie, într-o "lume imaginară", o lume "ireală", o altă dimensiune a... conştiinţei, o poţi face treptat, gradual, pas cu pas, controlând mereu experienţa, ca un antrenament de dezvoltare personală. 
Deci, te poţi folosi de iluzii pentru a intra în lumea halucinaţiilor, treptat controlat. 
Dar, nu uita : dacă îţi pierzi controlul, asta se va chema "patologie psihică", deoarece a pierde controlul conştient ţine de latura patologică a problemei.  
Deci, când simţi că începi să pierzi controlul, trebuie să ieşi din experienţă, să o întrerupi, revenind complet la realitate.   
Imaginează-ţi viaţa femeii care nu putea controla apariţia feţelor de dragoni, şi nu risca să ajungi şi tu ca ea, sau mai rău.
Exerciţiul prezentat este deci simplu, şi este prezent în diversele lui forme variate, pe internet, deci nu este un secret sau ceva periculos, pentru un om sănătos psihic. 
Eu însumi am practicat acest exerciţiu, şi pot să spun că nu este periculos pentru cei sănătoşi mental, şi că mai nebun ca mine probabil nu vei deveni, dar ia-ţi totuşi toate măsurile de protecţie. :) 
Acesta este exerciţiul : poziţionează-te în faţa unei oglinzi cât mai mari, preferabil în poziţie şezândă (să nu cazi cumva din picioare dacă te simţi ameţit sau... altcumva) , şi nu mai departe de 1 metru de oglindă.
Poziţia ideală pentru tine o vei descoperi singur, apropiindu-te şi depărtându-te uşor de oglindă.
Oglinda trebuie să poată cuprinde întreg capul tău, plus o zonă din jurul său.
După ce te-ai instalat cât mai confortabil, priveşte într-un punct fix situat pe fruntea ta, la mijloc, între sprîncene, în mijlocul frunţii tale. 
Nu mişca deloc privirea, ci menţine-o fixată în acel punct.
Dacă ţi-e greu, fă-ţi cu un pix sau un marcher un mic punct în centru frunţii, pentru a-l putea fixa cu privirea.
Nu privi în ochii tăi, căci asta îţi va provoca tensiune, durere de cap ! 
Priveşte doar punctul, şi încearcă să clipeşti cât mai rar, şi să nu mişti deloc privirea din acel punct.
În scurt timp, de ordinul minutelor, iluziile îşi vor face apariţia, cu condiţia de a nu mişca deloc privirea din punctul fixat. 
Când o mişti, efectul dispare. 
Efectul se menţine doar dacă menţii privirea imobilă, complet nemişcată.
Iluziile vor debuta prin deformarea - distorsionarea chipului tău, din ce în ce mai mult, mai tare.
Efectul de deformare te va putea speria, te va putea impresiona neplăcut.
Dar asta ai şi vrut să experimentezi : graniţele, limitele, şi să priveşti dincolo de... "normalitate", nu-i aşa ?
Te poţi opri şi poţi relua, continua, când te simţi pregătit. 
Dar nu exagera, nu forţa, ci antrenează-te progresiv, căci este mai bine, mai sigur, aşa, pentru tine. 
Când consideri că ai experimentat destul, că te-ai lămurit, poţi abandona acest exerciţiu, căci nu recomand continuarea lui, dacă nu ai nici o pregătire spirituală de specialitate, şi aici mă refer la practică, la practica Yoga sau a vreunui alt sistem de dezvoltare spirituală. 
La ce te va conduce acest exerciţiu : la intrarea progresivă în alte "lumi", alte dimnesiuni ale conştiinţei, căci, după un anumit timp, şi chipul şi întreaga imagine reflectată de oglindă va dispărea, şi vei vedea cu totul altceva, o "altă lume", o altă "realitate".
Va debuta, repet, prin transformări tot mai mari a chipului tău, vei putea vedea chipuri de alţi oameni, de sex opus chiar, chipuri de animale, de fiinţe fantastice, chipuri cu bărbi, chipuri cu chelie, etc. 
Unele transformări pot fi foarte.... groteşti, dar trebuie să înţelegi faptul că toate transformările au legătură cu tine şi cu mintea ta, cât şi cu trăirile tale sufleteşti. 
de exemplu, dacă te va cuprinde teama, chipurile pot să se transforme în chipuri ce-ţi vor inspira teamă, chipuri urâte, deoarece ceea ce vezi şi ceea ce simţi se află într-o legătură condiţională reciprocă, cu dublu sens, fiind în rezonanţă şi oglindindu-se reciproc... 
Care este rolul principal al acestui exerciţiu : de a conştientiza TU faptul că graniţele normalului şi anormalului, a sănătăţii psihice şi patologiei, sunt foarte subţiri, şi că, de fapt, cele două domenii se întrepătrund, în astfel de mod încât, atunci când vei efectua exerciţiul, la un moment dat nu vei mai putea spune cu certitudine ce este normal şi ce este anormal, dacă eşti sănătos psihic sau... ba :) 
Deşi te consideri sănătos psihic, astfel te vei convinge de faptul că şi oamenii sănătoşi pot experimenta iluzii şi halucinaţii.
Această convingere ar trebui să o dobândească şi mulţi psihologi şi psihiatri, care nu au experimentat niciodată aşa ceva, şi nu cred că este posibil, tocmai din cauza lipsei lor de... experienţă... :) 
Astfel vei dobândi şi un nou nivel de înţelegere privind bolnavii psihici, tulburările mentale, ceea ce va contribui în mod pozitiv la dezvoltarea ta, în continuare.
Citeşte şi aici, despre un studiu privind un experiment asemănător cu cel propus de mine mai sus :
http://www.descopera.ro/dnews/14689740-lucrurile-infioratoare-care-ti-se-intampla-daca-privesti-10-minute-in-ochi-pe-cineva-experimentul-pe-care-nu-ar-trebui-sa-il-faci-niciodata
Sursa : http://www.sciencealert.com/staring-into-someone-s-eyes-for-10-minutes-induces-an-altered-state-of-consciousness   
"The results recall what Caputo found back in 2010 when he performed a similar experiment with 50 volunteers staring at themselves in a mirror for 10 minutes. 
The paper, entitled Strange-Face-in-the-Mirror Illusion, reports that after less than a minute, the volunteers started seeing what Caputo describes as the "strange-face illusion".
"The participants' descriptions included huge deformations of their own faces; seeing the faces of alive or deceased parents; archetypal faces such as an old woman, child or the portrait of an ancestor; animal faces such as a cat, pig or lion; and even fantastical and monstrous beings," 
 Susana Martinez-Conde and Stephen L. Macknik write for Scientific American. : "All 50 participants reported feelings of ‘otherness' when confronted with a face that seemed suddenly unfamiliar. 
Some felt powerful emotions."
Traducere : 
"Rezultatele amintesc de ceea ce Caputo a constatat în 2010, când a efectuat un experiment asemănător cu 50 de voluntari care au privit la ei înșiși într-o oglindă timp de 10 minute. 
 Lucrarea, intitulată "Iluzia feţei străine în oglindă", arată că, după mai puțin de un minut, voluntarii au început să vadă ceea ce Caputo a descris ca "iluzia feţei străine" . 
"Descrierea participanților a inclus deformări mari ale propriile lor chipuri, vederea fețele părinților în viață sau decedaţi; fețe arhetipale, cum ar fi o femeie în vârstă, copil sau portretul unei strămoș ; fețe de animale cum ar fi o pisică, porc sau leu, și chiar fiinţe fantastice și monstruoase."
 Susana Martinez - Conde și Stephen L. Macknik au scris pentru Scientific American  : 
"Toţi cei 50 de participanţi au raportat sentimentul de "a fi altul", atunci când s-au confruntat cu o faţă care le-a devenit dintr-o dată nefamiliară.
Unii au simţit emoții puternice. "



Mai multe informaţii şi detalii, în alte articole...
Ţine legătura... 


CĂRŢI SPIRITUALITATE, EZOTERISM, PARANORMAL, PARAPSIHOLOGIE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html



De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde


Dacă ţi-a plăcut:
- dă un Like şi o Distribuire ( pe PC latura din stânga a monitorului şi sub fiecare articol, pe dispozitivele mobile în partea de jos a ecranului - 2 săgeţi de apăsat pt Urmărire (Follow) şi Partajare / Distribuire, şi sub fiecare articol )
- pe PC apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks). 
- abonează-te prin email, prin serviciul FeedBurner la acest blog aici : http://feeds.feedburner.com/Kato-ParapsihologieExtrasenzorial  
Abonează-te la postările noi ale blogurilor mele prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Subscribe to Spirit by Email
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen în căsuţa de "Căutare", sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :  http://youtube.com/user/katonanico
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !

Aici ai linkul lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Loveblog4all" la un click distanţă - peste 500 articole ! : 
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html





vineri, 28 august 2015

Michael Rubinstein despre noua tehnologie revoluţionară ce permite să percepi lucruri imperceptibile simţurilor

Michael Rubinstein: Privește mişcări invizibile, ascultă sunete silenţioase
Conferinţă TED

Filmed November 2014 at TEDxBeaconStreet
https://www.ted.com/talks/michael_rubinstein_see_invisible_motion_hear_silent_sounds_cool_creepy_we_can_t_decide?language=ro

Faceţi cunoştinţă cu „microscopul mişcărilor”, un instrument de video-procesare care redă mici schimbări ȋn mişcare şi culori, imposibil de văzut cu ochiul liber. 
Cercetătorul video Michael Rubinstein ne rulează secvenţe care ne lasă cu gura căscată arătându-ne cum această tehnologie poate reda pulsul sau ritmul cardiac al unei persoane doar printr-un video. Urmăriţi-l cum resintetizează o conversaţie amplificând mişcările generate de unde sonore care ricoşează ȋntr-o pungă de chipsuri. Trebuie să vezi utilizările inspiraţionale şi ciudate ale acestei tehnologii ca să crezi. 



 Unii cititori se vor putea întreba de ce am pus această conferinţă pe blogul meu, care are ca tematică Parapsihologia şi Extrasenzorialul.
Răspunsul meu este : deoarece are legătură cu Extrasenzorialul, adică cu ceea ce simţurile tale corporale nu pot percepe.
Este foarte util pentru tine să înţelegi faptul că există modalităţi perceptive care ţie nu îţi sunt accesibile, dar altor sisteme senzoriale le sunt.
Modalitatea prezentată în conferinţă este una artificială pentru om, una tehnologică, la fel ca ecolocaţia existentă pe submarine, de exemplu (sonarul), dar asta nu înseamnă că ea nu există într-o formă asemănătoare şi în lumea vie, în lumea animală terestră, şi o regăsim la lilieci. 
Liliecii folosesc ecolocaţia pentru a se putea deplasa prin spaţiu, emiţând sunete continuu şi analizând continuu ecourile acestor sunete care se reflectă de la toate obiectele situate în mediul din jurul lor. 
Acest fapt nu a fost cunoscut oamenilor mult timp.
La fel, vom putea descoperi faptul că există animale şi insecte care folosesc modalităţi perceptive necunoscute şi nebănuite până acum, aşa cum este şi acest "microfon vizual" prezentat în conferinţă. 
Cercetările lui Michael Rubinstein au demonstrat faptul că această modalitate perceptivă există şi poate fi folosită cu succes de oameni, prin intermediul instrumentelor tehnice.
Iar noi vom putea, poate, constata pe viitor, că ceea ce există ca posibilitate, natura a folosit într-un anumit domeniu al vieţii, în anumite condiţii speciale de mediu, la anumite fiinţe, cum a fost cazul liliecilor care trăiesc în întunericul peşterilor şi au fost obligaţi să se adapteze cumva la întuneric, dezvoltând modalitatea de orientare prin sunete şi în special ultrasunete...
Nu căuta aceste modalităţi necunoscute în jurul tău, ci foloseşte-ţi imaginaţia ta creativă pentru a-ţi imagina unde ar putea folosi natura această modalitate perceptivă, în ce condiţii speciale.
Ţi-aş putea da o sugestie, o pistă de plecare : undeva unde există lumină destulă pentru a percepe bine obiectele, dar sunetele nu se pot propaga prea bine, sau deloc.
În astfel de condiţii de mediu fiinţele ar trebuie să se adapteze în mod natural, să-şi dezvolte o modalitate perceptivă bazată pe văz, pentru a percepe... sunetele. 
Este foarte logică această premisă, şi poate constitui un punct ideal de plecare în această investigaţie imaginativă.
Imaginează-ţi cum ar trebui să arate acest mediu natural în care fiinţele să fie obligate să se adapteze mai mult vizual decât auditiv şi tactil...
Astfel de exerciţii îţi vor dezvolta imaginaţia creatoare, şi te vor ajuta să-ţi lărgeşti orizontul înţelegerii realităţii, a acelei părţi a realităţii ascunsă simţurilor tale perceptive, care este foarte... mare.
Ceea ce percepi cu simţurile corporale reprezintă doar o mică parte din ceea ce numim realitate, căci fiecare simţ percepe doar un mic domeniu de manifestare a proceselor existente în natură, în mediul tău înconjurător. 
Un alt exemplu asupra căruia poţi medita : simţul văzului la om nu dispune de un aparat care să realizeze zoom, adică o mărire a obiectelor. 
El are doar un aparat de focalizare, care te ajută să îţi poţi focaliza privirea la obiecte mai apropiate (când citeşti de exemplu) şi la obiecte îndepărtate (la un avion cae zboară pe cer de exemplu). 
Aceste tehnologii sunt prezente la aparatele tehnice de fotografiat şi cele ede filmat, amândouă, dar la om este prezentă doar focalizarea.
Dar asta nu înseamnă că nu există fiinţe care să-şi fi dezvoltat şi zoom-ul - capacitatea de mărire a imaginilor, obiectelor. 
Nu uita : faptul că tu nu cunoşti ceva, nu înseamnă că acel ceva necunoscut ţie nu există.
Imaginează-ţi că există lumi (planete) în care mediul arată cu totul altfel decât cel terestru, şi că acolo fiinţele au trebuit să se adapteze în cu totul alte moduri la acel mediu specific. 
Acele fiinţe, deci, au fost obligate de mediu să-şi dezvolte alte tipuri de percepţii, alte tipuri de celule senzoriale, alte tipuri de organisme, etc.
Oricum, chiar şi pe această planetă există condiţii de mediu destul de variate, ceea ce a condus la existenţa unei mari diversităţi de specii.
 "Conform unor estimări, pe Terra ar putea fi între 30 de milioane și 50 de milioane de specii, incluzând aici și virușii și bacteriile, cea mai mare parte dintre ele, aproximativ 90%, trăind în ecosistemul tropical.
Printre acestea, 750.000 sunt insecte (din care 20.000 de fluturi), 250.000 plante și 42.000 vertebrate" - wikipedia
Încă nu cunoaştem bine speciile terestre, şi ne aşteaptă multe surprize, încă. 
Câte surprize oare ne rezervă celelalte lumi, celelate planete, mediile naturale diferite de cel terestru ?
Eu pornesc, deci de la premisa următoare, care îmi deblochează mintea şi gândirea automat : dacă există teoretic o posibilitate de manifestare în practică, în Realitate, este posibil ca Natura să o fi folosit deja undeva, în acest mare Univers, sau să o folosească pe viitor. ;) 
Dacă îţi păstrezi mintea deschisă tuturor posibilităţilor, mintea ta va putea accesa şi analiza ceea ce este imperceptibil simţurilor tale, şi va putea formula anumite concluzii utile ţie, la care nu ai putea ajunge niciodată în cazul în care îţi blochezi mintea în cadrul dogmelor sociale de ordin ştiinţific, religios, materialist, moral, spiritual, etc...
Aceasta este de fapt o condiţie necesară cercetătorului domeniului Extrasenzorial : capacitatea de a înţelege şi accepta faptul că ceea ce nu percepi senzorial există în domeniul extrasenzorial, iar acest domeniu poate fi accesat, atât mental cât şi prin simţurile extrasenzoriale ale fiinţei umane, care la ora actuală sunt foarte puţin cunoscute şi studiate  în mod ştiinţific.
Dovada ştiinţifică a existenţei domeniului o constituie demonstraţiile efectuate cu ajutorul instrumentelor tehnice, care pot detecta câmpuri imperceptibile simţurilor corporale, însă dovezile ştiinţifice ale existenţei capacităţii umane de perecepţie extrasenzorială, deşi există, nu sunt mediatizate, deoarece oamenilor le este teamă de... consecinţe, deoarece aceste consecinţe vor revoluţiona, practic, viaţa oamenilor pe această planetă.
Adevărul este că spre asta se îndreaptă omenirea, acum : spre o nouă revoluţie, una spirituală, ca să o numim aşa, cea mai importantă, probabil, din istoria omenirii, istoria cunoscută oamenilor, acum...
Iar acest articol, şi acest blog, cu adevărat se înscriu în mod real în ceea ce am putea numi "participare activă la noua revoluţie spirituală globală a omenirii". :) 
Mai în glumă, mai în... serios... ;)

Transcrierea conferinţei :
0:12 În ultimele secole, microscoapele ne-au revoluţionat lumea. Ne-au dezvăluit o lume minusculă a obiectelor, vieţii şi structurilor, prea mici să le vedem cu ochiul liber. Au o contribuţie imensă în ştiinţă şi tehnologie. 

Azi vreau să vă prezint un nou tip de microscop, un microscop pentru schimbări. 
Nu foloseşte optica, precum un microscop obişnuit pentru a mări obiecte mici, ci foloseşte o cameră video şi procesarea imaginilor

0:46 pentru a dezvălui mişcări imperceptibile, schimbări de culori la obiecte şi oameni, schimbări imposibil de perceput cu ochiul liber. 

Şi ne permite să privim lumea ȋntr-un mod cu totul nou.

0:59 Ce vreau să zic prin schimbări de culoare? 

Pielea, de exemplu, ȋşi schimbă culoarea foarte puţin când sângele curge sub ea. 
Schimbarea e insesizabilă, de aceea, când te uiţi la alţi oameni, când te uiţi la persoana care stă lângă tine nu le vezi pielea sau fața schimbându-și culoarea. 
Când urmărim acest videoclip cu Steve, ȋl vedem ca o imagine statică, dar când îl urmărim prin noul nostru microscop special, observăm imediat o imagine cu totul diferită. 
Vedeţi mici schimbări ale culorii pielii lui Steve, amplificate de 100 de ori pentru a deveni vizibile. 
Putem vedea şi pulsul uman. 
Putem vedea cât de repede bate inima lui Steve, dar vedem efectiv modul ȋn care curge sângele prin faţa lui. 
Putem face asta nu doar ca să vizualizăm pulsul, ci şi pentru măsurarea ritmului cardiac. 
Şi facem asta cu camere video obişnuite şi fără să atingem pacienţii.  
Aici vedeți pulsul şi ritmul cardiac al unui copil aflat in perioada neonatală dintr-un video realizat cu o cameră obişnuită DSLR, iar măsurarea ritmului cardiac evaluată este la fel de precisă ca cea a unui aparat standard folosit ȋn spitale. 
Nici nu trebuie să fie neapărat înregistrarea noastră. 
Putem face la fel şi cu alte video înregistrări. 
Am luat o scurtă secvenţă din filmul „Batman – Începuturi" doar ca să arăt pulsul lui Christian Bale. (Râsete) Şi probabil poartă machiaj, luminozitatea e destul de problematică, totuşi, plecând de la video am reușit să extragem pulsul şi să-l arătăm destul de bine
Deci cum facem toate astea?

2:39 Analizăm schimbările de luminozitate

2:43 ȋnregistrate ȋn clip de fiecare pixel în timp şi apoi amplificăm acele schimbări. 

Le facem mai mari ca să le putem observa. 
Partea complicată sunt acele semnale, acele schimbări pe care le urmărim sunt extrem de subtile deci trebuie să fim foarte atenţi când ȋncercăm sa le separăm de zgomotul existent mereu în videouri. Folosim tehnici inteligente de procesare a imaginilor pentru a obţine o măsurare precisă a culorii fiecărui pixel din video şi apoi schimbarea în timp a culorii după care amplificăm schimbările. 
Le intensificăm pentru a crea clipuri ȋmbunătăţite sau amplificate care ne revelează acele schimbări. 
Dar putem face asta nu doar pentru schimbări infime de culoare

3:24 dar și micromişcări, şi asta pentru ca lumina ȋnregistrată ȋn camerele noastre se schimbă nu numai când culoarea obiectului se schimbă, ci şi dacă obiectul se mișcă. 
Aceasta e fiica mea când avea 2 luni. E un filmuleţ ȋnregistrat acum 3 ani. Ca părinţi, toţi vrem să ne asigurăm că ne sunt sănătoşi copiii, că respiră, că sunt vii, bineȋnţeles. Mi-am luat şi eu un monitor pentru bebeluşi ca să ȋmi pot vedea fiica dormind. Cam asta vedem cu un monitor standard de bebeluşi. Vezi copilul dormind, dar nu ai prea multe informaţii. Nu vezi prea multe. 
N-ar fi mai bine, mai informativ sau mai folositor, dacă am putea vedea lucrurile aşa? Aici am luat mişcările şi le-am amplificat de 30 de ori. şi așa am văzut clar că fiica mea era cu adevărat vie și respira. (Râsete) 
Iată o comparaţie ȋntre cele două. În filmuleţul sursă, ȋn videoul original, nu vedem prea multe, dar când amplificăm mişcările, respiraţia devine mult mai vizibilă. 
Şi există multe fenomene ce pot fi dezvăluite şi amplificate cu noul nostru microscop de mişcare. 
Vedem cum venele şi arterele pulsează ȋn organismele noastre. Vedem că ochii se mişcă continuu ȋntr-o mişcare oscilatorie. 
Acesta este ochiul meu, iar înregistrarea a fost făcută la scurt timp după ce s-a născut fiica mea aşa că vedeți că nu prea reuşeam să dorm. (Râsete) 
Chiar şi când o persoană stă nemişcată, putem extrage multe informaţii despre obiceiurile lor de respiraţie, microexpresiile lor faciale. 
Poate am putea folosi aceste mişcări pentru a ne analiza gândurile şi emoţiile. 
Putem amplifica şi mici mişcări mecanice, precum vibraţii ȋn motoare, care pot ajuta inginerii să identifice problemele maşinilor, sau să observe clădiri şi structuri oscilând ȋn bătaia vântului şi reacţionând la forţe. Astea sunt măsurători pe care societatea ştie să le facă ȋn diferite moduri, dar să măsori mişcările este una, iar să vezi în timp real, e cu totul altceva. 
De când am descoperit această nouă tehnologie, am publicat codul online ca alții să-l utilizeze şi să-l experimenteze
Este uşor de utilizat.

5:39 Poate funcţiona şi pe clipurile voastre. 

Colaboratorii de la Quantum Research au şi creat un website unde poţi încărca și procesa videourile online, chiar dacă n-ai deloc experienţă ȋn ştiinţa computerelor sau programare, poţi experimenta totuşi cu acest nou microscop. 
Aş dori să vă arăt doar câteva exemple de ce au făcut alţii cu microscopul. 
Acest video a fost făcut de un utilizator YouTube, Tamez85. 
Nu ştiu cine este acest utilizator, dar el sau ea a folosit codul nostru

6:08 să amplifice mici mişcări ale pântecului ȋn timpul sarcinii.
 

E ciudat. (Râsete) 
Alţi oameni l-au folosit pentru a-şi amplifica pulsul venelor de pe mână. 
Şi nu-i ştiinţă adevarată până nu-i testată pe cobai, se pare că numele acestui porcuşor de Guinea este Tiffany, iar acest utilizator YouTube susține că e prima rozătoare de pe pămant ale cărei mişcări au fost amplificate. 
Puteţi realiza şi artă cu el. 
O studentă la design de la Univ. Yale mi-a trimis acest fimuleţ. Vroia să vadă dacă este vreo diferenţă

6:40 ȋntre modurile ȋn care se mişcă colegii ei de clasă. 

I-a pus pe toţi să stea ȋn picioare nemişcaţi şi le-a amplificat mişcările. 
E ca şi cum ai vedea fotografii statice prinzând viaţă. 
Iar interesant la toate aceste exemple este că noi nu ne-am implicat.   
Noi doar am pus la dispoziţie acest nou instrument, un nou mod de a privi lumea, iar oamenii găsesc noi moduri creative şi interesante de a-l folosi. 
Dar nu ne-am oprit aici. Acest instrument ne permite nu doar să privim lumea cu alţi ochi, ci şi redefineşte şi extinde limitele

7:10 şi extinde limitele a ceea ce putem face cu camerele video. 

Ca oameni de ştiinţă, am ȋnceput să ne ȋntrebăm ce alte tipuri de fenomene fizice produc micromişcări pe care le-am putea vizualiza acum cu camerele video? 
Un astfel de fenomen pe care ne-am concentrat recent este sunetul. Sunetul, ştim cu toţii, e compus din schimbări ȋn presiunea aerului care călătoresc prin aer. 
Undele de presiune lovesc obiecte, generând mici vibraţii ȋn interiorul lor, care ne permit să auzim şi să ȋnregistrăm sunete. 
Dar sunetul produce şi mişcări vizuale. 
Nouă ne sunt imperceptibile, dar ele sunt vizibile pe o cameră video cu procesarea potrivită. 
Iată două exemple. 
Aici sunt eu demonstrându-mi grozavul talent muzical. (Muzică) (Râsete) Mi-am făcut un video la viteză mare al gâtului ȋn timp ce fredonam. 
Dacă te holbezi la video nu vezi mare lucru, dar amplificand mişcările de 100 de ori, vedem mişcările şi unduirile gatului implicate ȋn producerea sunetului. 
Semnalul este acolo ȋn video. 
Cântăreţii pot sparge un pahar de vin dacă ating nota corectă. Vom cânta o notă ȋn frecvenţa de rezonanţă a acelui pahar

8:20 printr-un difuzor care se află alături. Când cântăm nota şi amplificăm mişcările de 250 de ori, vedem clar cum vibrează paharul şi rezonează ca răspuns la sunet. 

Nu e ceva ce vedeţi ȋn fiecare zi. Dar ne-a dat de gândit. Ne-a dat ideea asta nebună. 
Putem oare să inversăm procesul şi să redăm sunetul din video analizând micile vibraţii create de undele de sunet ȋn obiecte, şi practic să le convertim din nou în sunetele care le-au produs? 
Astfel am putea transforma orice obiect ȋntr-un microfon. 
Şi exact asta am făcut. 
Iată o pungă goală de chipsuri care stă pe o masă. 
Vom transforma punga de chipsuri ȋntr-un microfon

9:05 filmând-o cu o cameră video şi analizând micromişcările pe care undele de sunet le creează ȋn interiorul său. 
Iată sunetul care s-a auzit ȋn cameră. (Muzică: "Mary avea un mieluşel") 
Și iată inregistrarea de mare viteză a pungii de chipsuri. Şi cântă din nou.

9:26 E imposibil să vedeţi ce se intâmplă ȋn video, doar utându-vă la el,

9:29 dar iată sunetul pe care l-am redat când am analizat micromişcările din video. (Muzică: "Mary avea un mieluşel") Eu ȋl numesc... Mulţumesc. (Aplauze)

10:00 Eu ȋl numesc microfonul vizual.

10:03 Extragem semnale audio din semnale video. 

 Doar ca să vă dau o idee despre magnitudinea mişcărilor, un sunet destul de puternic va mişca punga mai puţin de un micrometru. Asta-i a mia parte dintr-un milimetru. 
 Atât de mici sunt mişcările pe care le putem extrage acum doar observând cum ricoşează lumina de pe suprafața obiectelor şi e ȋnregistrată de camerele video. 
 Putem sintetiza sunete plecând şi de la alte obiecte, ca plantele. (Muzică: "Mary avea un mieluşel") Putem resintetiza şi sunete vorbite.

10:40 Iată o persoană care vorbeşte ȋntr-o cameră.

10:43 Voce: „Mary avea un mieluşel, cu lâna albă ca zăpada,

10:47 și oriunde mergea Mary, mieluşelul o urma." Michael Rubinstein: şi iată sunetul vocii redat

10:54 din acelaşi video cu aceeaşi pungă de chipsuri. Voce: "Mary avea un mieluşel, cu lâna albă ca zăpada,"

11:02 și oriunde mergea Mary, mieluşelul o urma." MR: Am folosit „Mary avea un mieluşel"

11:09 pentru că se spune că acestea au fost primele cuvinte pe care Thomas Edison le-a spus ȋn fonograful lui din 1877.

11:15 A fost printre primele instrumente de ȋnregistrări sonore din istorie. 

 Practic, direcţiona sunetele ȋntr-o diafragmă care făcea acele să vibreze, gravând sunetul pe o foiță de staniol ce acoperea un cilindru. 
Iată o demonstraţie de ȋnregistrare şi redare cu fonograful lui Edison. (Video) Voce: Test, test, unu, doi, trei." „Mary avea un mieluşel, cu lâna albă ca zăpada

11:40 oriunde mergea Mary, mieluşelul o urma."

11:44 Test, test, unu, doi, trei. „Mary avea un mieluşel, cu lâna albă ca zăpada Oriunde mergea Mary, mieluşelul o urma." MR: Şi acum, după 137 de ani, reușim să redăm sunetul cu o calitate aproape egală, doar înregistrând vibrațiile cu camera, obiecte care vibrează la sunete

12:09 şi putem face asta când camera e la 4,5 m depărtare de obiect, ȋn spatele unui geam izolat fonic Acesta e sunetul pe care am reușit să-l redăm ȋn acest caz. Voce: Mary avea un mieluşel cu lâna albă ca zăpada, oriunde mergea Mary mieluşelul o urma."

12:29 MR: Bineȋnţeles, supravegherea e prima utilizare la care ne gândim.

12:32 (Râsete) Dar poate fi folositor şi pentru alte lucruri.

12:39 Poate ȋn viitor ȋl vom putea folosi, de exemplu, pentru a reda sunetele ȋn spaţiu, pentru că sunetul nu poate călători ȋn spaţiu, doar lumina. 

Doar am ȋnceput să explorăm toate utilizările posibile pentru această nouă tehnologie. 
Ne permite să vedem procese fizice care ştim că există,

12:56 dar pe care nu le-am putut vedea cu ochii până acum. Aceasta este echipa noastră. Tot ce v-am arătat astăzi este rezultatul colaborării acestui grup grozav de oameni pe care ȋi vedeţi.

13:05 Vă ȋncurajez şi vă invit să ne vizitaţi site-ul, să ȋncercaţi şi voi, şi să vă alăturaţi nouă ȋn explorarea acestei lumi de micromişcări. Mulţumesc. (Aplauze)

Despre Michael Rubinstein - cercetător ştiinţific : https://www.ted.com/speakers/michael_rubinstein


CĂRŢI SPIRITUALITATE, EZOTERISM, PARANORMAL, PARAPSIHOLOGIE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html






De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde


Dacă ţi-a plăcut:
- dă un Like şi o Distribuire ( pe PC latura din stânga a monitorului şi sub fiecare articol, pe dispozitivele mobile în partea de jos a ecranului - 2 săgeţi de apăsat pt Urmărire (Follow) şi Partajare / Distribuire, şi sub fiecare articol )
- pe PC apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks). 
- abonează-te prin email, prin serviciul FeedBurner la acest blog aici : http://feeds.feedburner.com/Kato-ParapsihologieExtrasenzorial  
Abonează-te la postările noi ale blogurilor mele prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Subscribe to Spirit by Email
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen în căsuţa de "Căutare", sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :  http://youtube.com/user/katonanico
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !

Aici ai linkul lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Loveblog4all" la un click distanţă - peste 500 articole ! : 
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html






joi, 27 august 2015

Tensiunea şi Adaptarea

Acest articol are la bază un material publicat de mine în 2012 pe forumul meu Universul Spiritual.
A fost elaborat în ideea de a prezenta pe scurt legătura existentă între tensiune şi adaptarea organismului omenesc la viaţa terestră.
În acest material este vorba despre faptul că tensiunea reprezintă în fapt un instrument folosit de fiinţa umană în scopul adaptării ei la mediul de viaţă terestru.
Şi voi porni, pentru o mai bună înţelegere, de la principiul Kato conform căruia insuficienţa (lipsa) şi excesul sunt dăunătoare.
Dăunătoare în sensul în care ele produc dezechilibre funcţionale, tulburări, boală, moarte...
Exemplu simplu : un medicament este util într-o anumită doză, dar dacă nu-l iei deloc sau iei o doză insuficientă, te poţi îmbolnăvi ,mai tare din cauza lipsei tratamentului adecvat, iar dacă iei acel medicament în exces va avea efect nociv asupra organismului, datorită intoxicării cu substanţele active conţinute de acel medicament. Se ştie bine că o doză crescută de somnifere poate fi ucigătoare. La fel este şi cu alte medicamente, alte substanţe, etc.

Tensiune = 1. Stare a ceea ce este întins; încordare
 Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. 
 Forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare. 
2. Diferență de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 
3. Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 
4. (Fiziol.) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. 
Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare.
Sursa: DEX '09 (2009)  


Deci, în organismul omenesc există în mod natural o stare de tensiune.
Toate celulele sunt în tensiune, deoarece sunt supuse presiunii atmosferice.
Presiunea atmosferică reprezintă presiunea exercitată de aerul din atmosferă asupra scoarței terestre. 
Atmosfera, care înconjoară globul pământesc, exercită o presiune asupra suprafeței pământului și asupra tuturor oamenilor, animalelor și obiectelor, care se află pe el. 
Presiunea aerului este condiționată de greutatea aerului atmosferic. Presiunea atmosferică care are capacitatea de a echilibra o coloană de mercur cu înălțimea de 760 mm la temperatura de 0 °C la nivelul mării și la latitudinea de 45° este considerată normală, egală cu o atmosferă. 
În aceste condiții atmosfera apasă pe 1 cm² de suprafață a pământului cu greutatea unei mase de aproximativ 1 kg, mai exact de 1.033 g.
În condiții obișnuite, pe suprafața pământului oscilațiile presiunii atmosferice pot fi extrem de mici: 10-30 mm, și oamenii sănătoși le suportă ușor și nu le percep. 
 Dar unii bolnavi sunt foarte sensibili chiar și la astfel de oscilații neînsemnate de presiune. 
 În cazuri aparte se observă devieri considerabile, care pot să apară ca un motiv direct de alterare a sănătății omului.
Aerul este un amestec de azot în proporție de 78,08%, oxigen 20,93%, dioxid de carbon 0,03-0,04%,
Argon (Ar) - 0,937 %;  gaze inerte și cantități variabile de vapori de apă.
Schimbările de gaze dintre organism și atmosferă se efectuează în funcție de presiunea atmosferică la locul respectiv. 

La variația presiunii, fiecare gaz din acest amestec își va păstra proporția față de celelalte, însă în același volum de aer, numărul moleculelor se va mări atunci când presiunea va crește, sau se va micșora - dacă presiunea va scădea.
Modificările presiunii parțiale a diferitelor gaze ce intră în compoziția aerului atmosferic au consecințe asupra solubilității lor în lichidele și țesuturile organismului și, de rând cu alte modificări, duc la tulburările care apar la acțiunea presiunii atmosferice crescute și scăzute. 

Presiuni atmosferice mici se întâlnesc la altitudini mari, astfel că exemple de persoane afectate de astfel de presiuni sunt aviatorii și alpiniștii. 
Presiuni atmosferice superioare celor de la nivelul mării se întâlnesc doar în subteran, în mine şi peşteri. 
Un studiu privind presiunea în minele foarte adânci arată că într-o mină cu adâncimea de 5000 m presiunea este echivalentă cu cea de la o scufundare în apă la adâncimea de 7 m, ceea ce nu produce efecte de decompresiune, narcoză sau intoxicație și nu creează nicio problemă pentru o persoană sănătoasă. 

Viaţa terestră trebuie privită ca o stare de tensiune variabilă între anumite limite.
Fiecare experienţă nouă de viaţă este trăită şi resimţită cu o anumită tensiune afectivă, de către fiecare om, deşi măsura ei variază de la un om la altul, în mod subiectiv.
 Nu trebuie să te chinui forţat să scapi de toate tensiunile prezente în viata ta, căci este imposibil, iar ÎN TENSIUNEA NATURALĂ REZIDĂ ÎNSĂŞI FORŢA VIEŢII ! 
IUBIREA REPREZINTĂ O TENSIUNE NATURALĂ, CU CARACTER POZITIV ! 
 CINE VREA SĂ DISTRUGĂ ORICE TENSIUNE DIN EL SAU CEILALŢI, SE AUTODISTRUGE PE SINE ÎNSUŞI !
 
 Ce fel de tensiune poate fi considerată nocivă ? 

 Conform Princiului Kato, tot ceea ce îţi este dat, este util, doar insuficienţa şi excesul reprezintă ceva dăunător ! 
 Ceea ce percepi a fi "tensiune negativă", de exemplu sentimentul de ură, este necesar să existe în tine şi ceilalţi, pentru a putea percepe în mod real ce reprezintă cu adevărat sentimentul de dragoste şi cel de iubire ! 
 Este absolut normal să simţi câteodată ură faţă de cineva, şi ar fi anormal să nu simţi niciodată, sau să simţi în mod excesiv acest sentiment !
Este anormal să te condamni pe tine însuţi că ai anumite trăiri sufleteşti, deoarece ele au rolul de a-ţi semnaliza ceva important !  

Nimic nu este inutil, şi chiar şi insuficienţa şi excesul au rolul lor de a îţi semnaliza lucruri deosebit de importante privind existenţa ta terestră !
Nu încerca, aşadar, să îţi autodistrugi un sistem adaptativ, care are un rol informaţional extrem de important ! 

 Priveşte viaţa ta afectiv-sufletească drept ceea ce este ea cu adevărat : parte integrantă a capacităţii tale de adaptare, şi acordă-i mereu atenţia necesară !

Naivii ignoranţi care cred că evoluţia lor spirituală se bazează şi concretizează pe faptul de a nu mai resimţi niciodată tensiunea negativă, sentimentul de ură, de exemplu, sunt oameni care se forţează în mod pueril şi inutil să elimine din mintea şi sufletul lor lor ceva ce nu poate fi eliminat, deoarece face parte din ei înşişi şi existenţa lor ! 

 Aceşti oameni trebuie priviţi cu înţelegere, compasiune, şi ...umor, nu cu respect şi veneraţie, deoarece ei îşi fac rău lor însuşi, şi chiar şi celor care, la fel de naivi, le urmează sfaturile şi practicile groteşti... 
 EVOLUŢIA SPIRITUALĂ NU SE BAZEAZĂ PE PROCESE DE ELIMINARE ŞI ANIHILARE FORŢATĂ, PE REPRIMAREA TRĂIRII, PE EXTINCŢIE, DISTRUGERE, CI PE CONŞTIENTIZAREA ŞI MANIFESTAREA PROCESELOR CREATIVE, CONSTRUCTIVE, ADAPTATIVE, PE CONŞTIENTIZAREA CAPACITĂŢII DE A CONTROLA DESFĂŞURAREA PROCESELOR ŞI EVENIMENTELOR, SPRE BINELE GENERAL !

Compară viziunea celui care încearcă să te convingă de faptul că trebuie să reprimi mereu în mod forţat trăirile tale, cu viziunea celui care afirmă faptul că trebuie să îţi trăieşti viaţa plenar, în mod deschis, intens, cu bucurie, fără frică, făcând insa efortul de a conştientiza şi controla insuficienţa şi excesul, pentru a preveni dezechilibrul şi dizarmonia ! 

 Tu decizi, tu alegi...
Emoţia unei întâlniri, a unui examen, a unui test,... există nenumărate situaţii de viaţă generatoare de tensiune, în mod firesc şi natural. 

Doar cine nu ştie ce este eustresul şi distresul, şi care este rolul pozitiv al eustresului în viaţa omului, poate susţine şi promova ideea că trebuie să înlături orice tensiune din viaţa ta. 
Eustresul - stresul benefic şi util, reprezintă o "tensiune pozitivă".

"Faptul de a exista este liber de tensiuni." a afirmat cineva...
Dar... foamea reprezintă o tensiune internă. 

Setea reprezintă o tensiune internă. 
Orice afect, emoţie şi stare emoţională, sentiment, reprezintă... tensiuni. 
Dragostea însăşi reprezintă o stare tensionantă. 
Tu nu poţi scăpa în mod complet de tensiuni niciodată ! 
Deci afirmaţia de mai sus este eronată, desigur.
Ipotetic, dacă percepi moartea ca o extincţie totală, îţi poţi imagina că ai putea să scapi de toate tensiunile posibile doar în momentul morţii, dar... nici moartea nu reprezintă o extincţie totală. 
Tensiunile se vor manifesta şi după acel moment, în diverse moduri...
Poţi scăpa de tensiuni psihice doar un timp foarte scurt, încercând să te izolezi-detaşezi în mod artificial de lume şi viaţă, pe o perioadă scurtă de timp. 

 Te odihneşti bine, mănânci bine, bei lichide, mergi la toaletă, şi după aceea stai izolat complet câteva ore, în singurătate, nemişcat, până când începi să simţi iar...tensiunea foamei, setei, amorţeală, necesitatea de a te mişca, de a-ţi pune sângele în mişcare, etc.
Fiecare trebuinţă, fiecare necesitate, de orice fel ar fi, fiziologice, psihologice, emoţional-afective, reprezintă... tensiuni ! 

 Tensiuni care se cer rezolvate, altfel cresc în timp, devenind insuportabile. 
 Toate aceste tensiuni, sunt normale, naturale, reprezentând factori absolut necesari de care depinde Adaptarea ta normală la mediul ambiental şi social !
Existenţa umană nu a fost niciodată, nu este, şi nici nu va putea fi vreodată eliberată de tensiuni ! 

 Existenţa ta este dependentă de prezenţa tensiunii !
Primeşti încontinuu o mulţime de informaţii, sub formă de semnale, din mediul intern şi extern. 

Toate aceste semnale informaţionale au rolul de a te menţine în tensiune. 
 Acesta este eustresul, starea de ACTIVARE a organismului, care reprezintă însăşi starea de a fi viu, în viaţă, starea de tensiune care îţi permite în fiecare moment de a reacţiona eficient, prompt si rapid, în mod adaptat la fenomenele în continuă schimbare, la transformările continue ce au rolul de a stimula evoluţia, pe toate planurile şi nivelurile. 
 
Universul evoluează continuu, odată cu fiecare fiinţă. 

Evoluţia rezidă în schimbările şi transformarile continue, neîncetate. 
 A te opune transformării, prin eliminarea tensiunilor, înseamnă a te opune evoluţiei tale naturale, evoluţiei celorlalţi, şi evoluţiei universale. 
Efectul nu poate fi decât... autodistructiv, ca orice încercare de a te opune manifestării... vieţii...
Nu uita niciodată faptul că tu eşti în permanenţă conectat cu toţi ceilalţi, cu tot Universul, şi că orice încercare de a te separa, de a bloca trăirile tale, reprezintă un blocaj în comunicarea cu ceilalţi şi cu Universul. 

 Şi orice blocaj pus în cea comunicării libere a trăirii reprezintă un blocaj energetic, un blocaj în calea iubirii, deoarece iubirea ne uneşte pe toţi într-o singură Fiinţă ! 
 Blocajul de care vorbesc reprezintă în esenţă un blocaj în însăşi comunicarea cu Sursa, cu Fiinţa, cu Sinele, cu Spiritul Suprem, cu Dumnezeu... !
Insuficienţa şi excesul reprezintă cauza dezechilibrelor şi dizarmoniei în această lume ! 

 A încerca să suprimi ceva ce contribuie la menţinerea echilibrului şi armoniei, a adaptării tale la lumea şi viaţa terestră, reprezintă un proces... autodistructiv !


Nu te forţa să îţi reprimi trăirile, dar nici să le amplifici în mod artificial, forţat. 
Nu îţi autoimpune restricţii şi limitări bucuriei de a fi viu, conştienţei de a fi viu, pentru a nu crea blocaje, dar nici nu intenţiona să depăşeşti limitele în mod forţat prea mult, deoarece vei iniţia un proces de autodistrugere psihică şi organică. 
Păstrează-te în limitele tale naturale, în care tu te simţi bine, confortabil. 
Între aceste limite de fapt tu fluctuezi zilnic, ca stare psiho-fizică. 
Bucură-te, dar nu încerca să rămâi fixat în bucurie, în mod nevrotic, obsedant, căci mai ai şi alt fel de trăiri emoţionale de experimentat în această viaţă.
Experimentează-le în mod conştient, controlat.
Bucură-te de fiecare experienţă, oricum ar fi ea, plăcută sau neplăcută, dar nu căuta neplăcerea, nu o vâna, şi nici nu fugi de ea.
Doar aşa te vei putea păstra în echilibru.
Bucură-te de fiecare experienţă, îndreptându-ţi atenţia predominant asupra a ceea ce este frumos şi plăcut în ea.
Dar nu neglija nici observarea şi analiza la rece a ceea ce percepi a fi neplăcut ţie, deoarece acestea sunt informaţii utile ţie, benefice, de care trebuie să ţii cont. 
Tu ai de învăţat din toate experienţele tale, atât cele plăcute cât şi neplăcute, deci nu fugi după plăcere şi nu fugi de neăplăcere.
Acceptă exeperienţele tale aşa cum sunt ele, dar direcţionează-le în mod conştient, constant, spre a obţine ce rezultate şi efecte vrei  tu să obţii.
Aceste exerciţii de dobândire şi menţinere a controlului, îţi sunt utile pentru dezvoltarea şi evoluţia ta personală, deci nu le neglija.
Bucură-te de prezenţa celorlalţi în viaţa ta, şi profită de tot ceea ce au ei mai bun să îţi ofere, acceptând ofertele lor. 
Permite tuturor să se bucure de tine, de ceea ce ai tu mai bun de oferit celor din jurul tău, de calităţile tale deosebite.
Acceptând şi oferind fără rezerve, fără nici o frică, bucuria de a trăi te va însoţi pretutindeni şi întotdeauna.
Şi bucuria ta de a trăi se va transmite tuturor celor din jurul tău, căci această bucurie este... contagioasă ! :)



Pentru a înţelege şi mai bine :
"Stres, sau stress, reprezintă sindromul de adaptare pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului; ansamblu care cuprinde încordare, tensiune, constrângere, forță, solicitare, mobbing.
Pornind de la conceptul de stres, menționăm că termenul aparține lui Hans Hugo Bruno Selye care consideră că stresul se leagă de sindromul de adaptare reacția la stress pe care individul îl realizează în urma agresiunilor mediului.  

Hans Selye definește stresul ca ansamblu de reacții al organismului uman față de acțiunea externă a unor agenți cauzali (fizici, chimici, biologici și psihici) constând în modificări morfo-funcționale, cel mai adesea endocrine. 
În cazul în care agentul stresor are o acțiune de durată vorbim de sindromul general de adaptare care presupune o evoluție stadială.

Există două forme speciale de stres (Selye): distress și eustress. Distress-ul implică toate tipurile de stres enumerate (stresul obișnuit). 

Eustress-ul este starea de stres specială care este validată prin anumite reacții endocrine specifice. 
Se diferențiază de distress prin:
- natura agenților stresori (eustress – stimuli plăcuți ai ambianței, trăirile plăcute ale individului).
- consecințele acțiunii agenților stresori care de cele mai multe ori sunt plăcute.
- în plus față de distress, eustress-ul implică și stres fizic.
Agenții stresori ai stresului psihic au următoarele caracteristici: 

- caracter potențial stresant (generează stres psihic doar în anumite condiții), 
- caracter de amenințare permanentă pentru individ și caracter negativ al consecințelor agenților stresori. 
Există două categorii de agenți stresori: 
- unii care acționează pe calea celui de-al doilea sistem de semnalizare (agenții psihogeni) și 
- stimulii senzoriali externi, care devin agenți stresori psihici veritabili atunci când bombardează repetat scoarța cerebrală și când au intensitate peste medie." https://ro.wikipedia.org/wiki/Stres
Vezi şi :
http://www.e-referate.ro/referate/Stresul_-_mecanisme_fiziologice_si_psihologice_12005-03-18.html 

http://adevarul.ro/sanatate/medicina/sindromul-burnout-oameni-stresul-emotional-arde-interior-1_5197492e053c7dd83fab1667/index.html  

https://ro.scribd.com/search-documents?query=stresul

https://en.wikipedia.org/wiki/Eustress
https://en.wikipedia.org/wiki/Distress_%28medicine%29
 

CĂRŢI SPIRITUALITATE, EZOTERISM, PARANORMAL, PARAPSIHOLOGIE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html






De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

Dacă ţi-a plăcut:
- dă un Like şi o Distribuire ( pe PC latura din stânga a monitorului şi sub fiecare articol, pe dispozitivele mobile în partea de jos a ecranului - 2 săgeţi de apăsat pt Urmărire (Follow) şi Partajare / Distribuire, şi sub fiecare articol )
- pe PC apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks). 
- abonează-te prin email, prin serviciul FeedBurner la acest blog aici : http://feeds.feedburner.com/Kato-ParapsihologieExtrasenzorial  
Abonează-te la postările noi ale blogurilor mele prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Subscribe to Spirit by Email
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen în căsuţa de "Căutare", sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :  http://youtube.com/user/katonanico
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !

Aici ai linkul lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Loveblog4all" la un click distanţă - peste 500 articole ! : 
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html







sâmbătă, 22 august 2015

Cercetătorul neurolog Miguel Nicolelis despre Comunicarea între creiere prin interfaţa creier-maşină

Miguel Nicolelis: Comunicarea între creiere a sosit. Cum am reuşit.
Conferinţă TED


Filmed October 2014 at TEDGlobal 2014
https://www.ted.com/talks/miguel_nicolelis_brain_to_brain_communication_has_arrived_how_we_did_it?language=ro

 
Poate vă amintiţi de cercetătorul neurolog Miguel Nicolelis – a construit exoscheletul controlat de creier, care a permis unui individ paralizat să dea lovitura de deschidere a Campionatulul Mondial de Fotbal din 2014. 
La ce lucrează acum? 
Găseşte căi pentru ca două creiere (şobolani şi maimuţe deocamdată) să trimită mesaje între creiere. 
Urmăriţi până la final ca să vedeţi un experiment, care el spune că e limitat doar de imaginaţie.





Transcrierea conferinţei :

0:11 În 12 iunie 2014, la 15:33 fix, într-o după-amiază plăcută de iarnă, în Sao Paulo, Brazilia, – o după-amiază de iarnă tipic sud-americană – tânărul pe care îl vedeți aici sărbătorind ca și cum ar fi înscris un gol Juliano Pinto, de 29 de ani, a realizat ceva absolut magnific.  
Deși era paralizat și nu simțea nimic de la jumătatea pieptului până în vărful picioarelor, în urma unui accident de mașină de acum 6 ani care i-a omorât fratele și care i-a produs o leziune completă a măduvii spinării, lăsându-l paralizat, Juliano a făcut față provocării și a realizat ceva care părea imposibil pentru mai toţi care l-au văzut în ultimii 6 ani.  
Juliano Pinto a dat lovitura de început a Campionatului Mondial de Fotbal din 2014, aici, în Brazilia, doar prin puterea gândului.  
Nu își putea mișca corpul, dar își putea imagina mișcările pentru lovirea mingii.  
El era atlet înaintea accidentului, acum e un atlet paraplegic.  
Sper că va merge la Jocurile Paralimpice în câțiva ani.  
Dar lezarea măduvei nu l-a privat pe Juliano de capacitatea de a visa. 
Și el a visat în acea după-amiază pentru cei 75 000 de oameni de pe stadion și pentru aproape un miliard din fața televizoarelor.

1:53 Practic acea lovitură a fost încununarea a 30 de ani de cercetare, despre cum creierul, acest univers uimitor pe care îl avem între urechi, pe care putem doar să îl comparăm cu universul de deasupra capetelor noastre, deoarece are aproximativ 100 de miliarde de elemente ce comunică între ele prin unde electrice, ceea ce Juliano a realizat a fost imaginat în laboratoare 30 de ani și plănuit timp de aproximativ 15 ani.

2:23 Când eu și John Chapin am propus într-o lucrare, acum 15 ani, că vom construi ceva ce s-ar numi o interfață creier-mașină, adică să conectăm un creier la dispozitive ca animale și oameni să le miște, indiferent cât de departe s-ar afla de ei, doar imaginându-și ce vor să facă, colegii noștri ne-au spus că avem nevoie de ajutor profesional... ...din partea unui psihiatru. 
În ciuda acestui fapt, un scoțian și un brazilian au perseverat, pentru că așa am fost crescuți în țările noastre și timp de 12-15 ani am făcut demonstrație după demonstrație sugerând că e posibil.

3:07 O interfață creier-mașină nu e imposibilă, ci ţine doar de cercetarea creierului.  
 Nu e nimic altceva decât utilizarea senzorilor pentru a citi undele electrice produse de creier pentru a genera comenzi motorii care trebuie transmise prin măduvă pentru ca noi să proiectăm senzori ce pot citi sute și acum mii de celule din creier simultan, și să extragem din semnalele electrice planificarea motorie generată de creier care ne face să ne mișcăm în spațiu.  
Făcând asta, am transformat acele semnale în comenzi digitale pe care orice dispozitiv mecanic, electronic sau virtual să le înțeleagă pentru ca subiectul să își imagineze ce vrea să miște și dispozitivul să îi asculte comanda creierului.  
Făcând aceste dispozitive sensibile la diferiți senzori, cum veţi vedea, trimitem semnale înapoi creierului pentru a confirma că voința motorie voluntară e îndeplinită și că locația nu contează: lângă subiect, alături sau în partea cealaltă a planetei.  
Pe măsură ce creierul primea acest feedback își dădea seama că ne-a făcut să ne mişcăm.  
Acesta a fost doar un experiment pe care l-am publicat acum câțiva ani, în care o maimuță, fără să-și miște corpul, a învățat să controleze mișcările unui braț avatar, adică un braț virtual, ce nu există.  
Ce auziţi e sunetul produs de creierul maimuței în timp ce explorează 3 sfere identice vizual în spaţiul virtual.  
Pentru a obține recompensa – un strop de suc de portocale – animalul trebuie să detecteze și selecteze unul dintre obiecte prin atingere, nu prin văz, ci prin atingere, pentru că de câte ori mâna virtuală atinge un obiect, un impuls electric se întoarce la creierul animalului, descriind textura fină a suprafeței obiectului, ca animalul să-și dea seama care e obiectul pe care vrea să-l apuce. Dacă face asta, primește o recompensă fără să miște un mușchi. Prânzul brazilian perfect: să nu miști un mușchi și să-ți primești sucul de portocale.

5:21 Văzând că se întâmplă toate astea, am formulat și propus ideea pe care am publicat-o acum 15 ani.  
Am refăcut acea lucrare. Am scos-o din sertar și am propus ca un om paralizat să folosească interfața creier-mașină pentru a-și recăpăta mobilitatea. 
 Ideea era că dacă avuseseși... – şi asta i se poate întâmpla oricăruia. Se petrece subit. O milisecundă a unei ciocniri, un accident îţi transformă viaţa definitiv. 
Dacă ai o lezare completă a măduvei spinării, nu te poți mișca, fiindcă stimulii cerebrali nu ajung la mușchi.  
Totuși, stimulii încă se formează în creier.  
Pacienții paraplegici și cvadruplegici visează în fiecare noapte că se mișcă.  
Au asta în capul lor.  
Problema e cum să scoatem codul acela de acolo și să creăm din nou mișcare.

6:15 Am propus să creăm un corp nou.  
Hai să creăm o vestă robotică.  
De asta Juliano a putut lovi mingea doar gândindu-se la asta, pentru că purta prima vestă robotică controlată de creier, pe care o pot folosi pacienții paralizați pentru a se mișca și pentru a recăpăta răspunsul la mişcare.

6:34 Asta a fost ideea originală, acum 15 ani.  
 Vă voi arăta cum 156 de oameni, din 25 de țări, din toate cele 5 continente ale acestui Pământ superb, au renunțat la viețile lor, la brevetele lor, la câinii lor, la soții, copii, școli, joburi, s-au adunat și au venit în Brazilia 18 luni, ca să realizeze asta.  
Auzisem că Brazilia avea să găzduiască Cupa Mondială, şi că guvernul brazilian voia să facă ceva seminificativ în ceremonia de deschidere, în țara care a reinventat și perfecționat fotbalul, desigur, înainte să-i cunoaștem pe nemţi. (Râsete)  
Dar asta e altă discuție și un alt neurolog trebuie să vorbească despre asta.  
Dar Brazilia voia să prezinte o țară complet diferită, o țară care pune preţ pe știință și tehnologie și care poate oferi un cadou celor 25 de milioane de oameni din lume care nu se mai pot mișca din cauza lezării măduvei spinării. 
Am propus la guvernul brazilian și la FIFA să înceapă Cupa Mondială din 2014 un paraplegic brazilian, folosind un exoschelet controlat de creier care să-i permită să lovească mingea și să simtă contactul cu ea. 
S-au uitat la noi și au crezut că suntem nebuni, și au spus : „Bine, să încercăm.'' 
Aveam 18 luni să facem totul pornind de la zero. Nu aveam exoscheletul, nu aveam pacienți. Nu aveam nimic.  
Acești oameni au lucrat împreună și în 18 luni aveam 8 pacienți la antrenamente de rutină și, din nimic, am creat acest lucru, pe care l-am numit Bra-Santos Dumont 1. 
Primul exoschelet controlat de creier a fost numit după cel mai faimos om de știință brazilian, Alberto Santos Dumont, care, în 19 octombrie 1901, a creat și a zburat cu prima aeronavă în Paris, cu un milion de martori. 
Îmi pare rău, prieteni americani. Locuiesc în North Carolina, dar asta s-a întâmplat cu 2 ani înainte să zboare frații Wright pe coasta Carolinei de Nord. (Aplauze) Controlul traficului aerian e brazilian. (Râsete)

9:01 Am început aşadar cu oamenii ăștia să creăm exoscheletul, – o maşinărie hidraulică cu 15 grade de libertate care poate fi comandată de semnale din creier înregistrate cu tehnologie neinvazivă, numită electroencefalografie care permite pacientului să-şi imagineze mişcări şi care trimite comenzile centrilor de comandă motori, şi face mişcarea.  
Exoscheletul era acoperit de piele artificială inventată de Gordon Cheng, un bun prieten din Munchen, ca să permită senzaţiilor de mişcare a încheieturilor şi de atingere a solului sî fie trimise înapoi creierului printr-o vestă sau tricou.  
E un tricou mic cu elemente cu microvibraţie care propagă feedbackul, păcălind creierul pacientului dându-i senzaţia că nu-l cară o maşinărie, ci că el merge din nou.

9:57 Am realizat asta şi ce o să vedeţi e cum un pacient, Bruno, a mers pentru prima oară.  
Îi ia câteva secunde pentru că reglăm totul şi o să vedeţi o lumină albastră trecând prin faţa căştii pentru că Bruno îşi va imagina mişcarea ce trebuie să o facă, computerul o va analiza, Bruno o va aproba, apoi dispozitivul începe să se mişte sub comanda creierului lui Bruno.  
A reuşit să pregătească mişcarea şi acum începe să păşească. 
 După 9 ani fără să se poată mişca, se plimbă singur. Ba mai mult, (Aplauze) nu doar se plimbă, ci simte pământul şi dacă creşte viteza exoscheletului, ne spune că păşeşte iar pe nisipul din Santos, plaja unde obişnuia să meargă înainte de accident.  
De asta creierul crează senzaţii noi în capul lui Bruno.

10:56 Se plimbă, iar la final – eu deja nu mai am timp – spune: „O să vreau să-mi împrumutaţi chestia asta când mă voi însura, pentru că vreau să păşesc către preot, să-mi văd mireasa şi să fiu acolo fără ajutoare. O să i-o dăm oricând doreşte.

11:15 Asta am vrut să arătăm la Cupa Mondială şi n-am putut, deoarece FIFA a redus misterios difuzarea la jumătate.  
O să-l vedeţi rapid pe Juliano Pinto îmbrăcat în exoschelet, executând lovitura de deschidere, câteva minute înainte să iasă pe teren şi s-o facă în faţa mulţimii.  
Luminile ce le veţi vedea descriu procesul.  
Luminile albastre pulsând înseamnă că exoscheletul e pregătit: poate recepţiona gânduri şi poate furniza feedback, iar când Juliano se decide să şuteze mingea, veţi vedea două raze, verde şi galben, ieşind din cască spre picioare, reprezentând comenzile mentale preluate de exoschelet ca să execute mişcarea.  
Juliano a reuşit tot în 13 secunde.  
Vedeţi comenzile. Se pregăteşte, mingea e acolo şi şutează.  
Cel mai uimitor e că la 10 secunde după asta s-a uitat la noi de pe teren şi ne-a spus, sărbătorind cum aţi văzut: Am simţit mingea.” Şi asta e ceva nepreţuit. (Aplauze)

12:28 Deci unde ne duce asta ?  
Am două minute să vă spun ne conduce la limitele imaginaţiei. Tehnologia de acţionare a creierului e aici.  
Asta e ultima: am publicat-o acum 1 an, prima interfaţă creier-creier care permite ca două animale să îşi transmită mental mesaje aşa încât un animal care vede ceva în mediul înconjurător să poată trimite un SMS, ca o torpilă neurofiziologică altui animal, care să execute actul de care are nevoie fără ca măcar să ştie de unde primeşte mesajul, pentru că mesajul vine din creierul primului animal.

13:08 Iată prima demonstraţie.  
Voi fi foarte concis pentru că vreau să apuc să v-o arăt pe ultima. Aici vedeţi cum primul şobolan e informat de o lumină care apare în stânga cuştii că trebuie să apese clapa stângă ca să obţină recompensa.  
Se duce acolo şi face ce e nevoie. 
În acelaşi timp trimite un mesaj mental unui al doilea şobolan, care nu a văzut lumina, care, în 70% din cazuri va apăsa clapa stângă ca să capete recompensa fără să fi perceput lumina cu propria retină.

13:44 Am dus asta şi mai departe făcând maimuţele să colaboreze mental într-o reţea cerebrală, adică să-şi doneze activitatea cerebrală şi să şi-o combine, ca să mişte braţul virtual pe care vi l-am arătat mai devreme.  
Şi aici vedeţi cum pentru prima oară două maimuţe îşi combină creierul, şi-l sincronizează perfect ca braţul virtual să se mişte.
  O maimuţă controlează mişcarea pe axa Ox, iar cealaltă pe axa Oy.  
Devine mai interesant când pui 3 maimuţe acolo, una să controleze axa Ox şi Oy, alta Oy şi Oz şi a treia, axa Ox şi Oz.
  Şi le pui să joace împreună, mişcând braţul spre o ţintă ca să capete faimosul suc de portocale brazilian.  
Şi chiar îl primesc. 
Punctul negru e media creierelor lucrând împreună în paralel, în timp real.  
E definiţia unui computer biologic, interacţionând prin activitatea cerebrală şi atingând un scop motor.
 

14:52 Unde ne duce asta?  
Habar n-avem. (Râsete)  
Noi suntem doar cercetători. (Râsete)  
Suntem plătiţi să fim copii, să căutăm limitele şi să descoperim ce-i acolo.  
Dar ştiu un lucru: într-o zi, în câteva decenii, când nepoţii vor naviga pe Internet doar cu puterea gândului, sau când o mamă îşi va dona vederea unui copil autist care nu vede, sau când cineva vorbeşte datorită unei legături între creiere, unii vă veţi aminti că totul a început într-o după-amiază de iarnă pe un teren de fotbal din Brazilia, cu un şut imposibil.

15:31 Vă mulţumesc.

15:33 (Aplauze)

15:42 Vă mulţumesc.

15:58 Bruno Giuissani: Miguel, mulţumesc că te-ai încadrat în timp. Ţi-aş fi acordat încă câteva minute, pentru că mai sunt nişte aspecte de detaliat şi, desigur, că vom avea nevoie de creiere conectate ca să vedem unde ne duc toate astea.  
Aşa că să conectăm totul.  
Dacă înţeleg bine, una din maimuţe primeşte un stimul şi cealaltă reacţionează la acel stimul doar pentru că prima l-a primit şi îl transmite ca impuls nervos.

16:24 Miguel Nicolelis: Nu, e puţin diferit.  
Nicio maimuţă nu ştie de existenţa celorlalte două.  
Primesc feedback vizual bidimensional, dar sarcina lor e tridimensională.  
Ele trebuie să mişte un braţ în spaţiu tridimensional. 
Dar fiecare primeşte informaţii bidimensionale pe ecranul controlat de ea. 
Şi ca să îşi facă treaba, trebuie ca măcar două maimuţe să îşi sincronizeze creierele, dar ideal e ca toate trei s-o facă.  
Am descoperit că atunci când o maimuţă începe să lenevească, celelalte două îşi îmbunătăţesc performanţa ca s-o facă pe a treia să revină, aşa că totul se ajustează dinamic, dar sincronizarea globală rămâne aceeaşi. 
Acuma dacă schimbi, fără să spui maimuţei ce dimensiune controlează, cum asta controlează Ox şi Oy, dar ar trebui să controleze Oy şi Oz, creierul său uită instantaneu de vechile dimensiuni comandate şi începe să se concentreze pe cele noi.
  Cu asta vreau să spun că nici o maşină Turing şi nici un computer nu poate prezice comportamentul creierului.  
Noi putem absorbi tehnologia ca parte integrantă, dar tehnologia nu ne va absorbi niciodată.  
E pur şi simplu imposibil.

17:37 BG: De câte ori ai testat asta? Şi de câte ori ai reuşit faţă de câte eşecuri ai avut?

17:43 MN: O, de zeci de ori.  
Cu cele trei maimuţe ? De câteva ori. 
N-aş vorbi de asta aici dacă nu mi-ar fi reuşit de câteva ori.  
Am uitat să menţionez, din cauza timpului, acum trei săptămâni, un grup de europeni a demonstrat prima conexiune inter-cerebrală între doi oameni.  
BG: Şi cum e cu asta? 
MN: E vorba de un bit de informaţie – ideile mari pornesc modest – e vorba de faptul că activitatea cerebrală a unui subiect a fost transmisă unui al doilea subiect prin tehnologie non-invazivă.  
Deci primul subiect a primit o informaţie, ca şobolanii noştri, un mesaj vizual, şi l-a transmit celuilalt subiect. 
Al doilea a recepţionat un stimul magnetic în cortexul vizual, sau un altfel de stimul, doi stimuli diferiţi.  
Cu un stimul subiectul a văzut ceva.  
Cu al doilea stimul a văzut altceva.  
Şi a putut să indice verbal ce mesaj trimitea primul subiect prin Internet, între continente.
 

18:47 Moderatorul: Uau. Bun, deci încolo ne îndreptăm. E subiectul discursului de la viitoarea conferinţă.  
Îţi mulţumim Miguel Nicolelis. 
MN: Mulţumesc Bruno.

Despre cercetătorul neurolog Miguel Nicolelis : https://www.ted.com/speakers/miguel_nicolelis

CĂRŢI SPIRITUALITATE, EZOTERISM, PARANORMAL, PARAPSIHOLOGIE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html





De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

Dacă ţi-a plăcut:
- dă un Like şi o Distribuire ( pe PC latura din stânga a monitorului şi sub fiecare articol, pe dispozitivele mobile în partea de jos a ecranului - 2 săgeţi de apăsat pt Urmărire (Follow) şi Partajare / Distribuire, şi sub fiecare articol )
- pe PC apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks). 
- abonează-te prin email, prin serviciul FeedBurner la acest blog aici : http://feeds.feedburner.com/Kato-ParapsihologieExtrasenzorial  
Abonează-te la postările noi ale blogurilor mele prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Subscribe to Spirit by Email
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen în căsuţa de "Căutare", sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :  http://youtube.com/user/katonanico
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !

Aici ai linkul lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Loveblog4all" la un click distanţă - peste 500 articole ! : 
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html