Deja-vu (Deja văzut)

Déjà vu, expresie din limba franceză, înseamnă "deja văzut", şi constă în senzaţia puternică pe care un eveniment sau experiență în curs de experimentat o declanşează, privind faptul că a mai fost experimentată o dată în trecut, indiferent dacă acesta s-a întâmplat de fapt, în mod real, sau nu.
Există şi câteva variaţii, incluzând deja vecu = deja trăit, deja senti = deja simţit, deja visite = deja vizitat. 
 Termenul a fost ales în 1876 de către francezul Emile Boirac, unul dintre primii care au studiat fenomenul.
 Cercetările au relevat faptul că aproximativ două treimi din populație au avut experiențe déjà vu.
 Fenomenul este complex, şi se află la intersecţia multor procese cerebrale.
 Poate fi real sau fals, în sensul în care ceea ce crezi tu că experimentezi "în reluare" este o falsă impresie sau nu.
 Din cauza complexităţii sale, deja-vu este situat la graniţa unor mai multe alte fenomene, cum ar fi: 
- precogniţia, premoniţia, presimţirea - experienţe precognitive (senzaţia că ştii exact ce urmează să se întâmple, şi chiar se întâmplă), 
- halucinaţii (determinate de boli sau medicamente/ droguri), 
- amintirile false (prezente şi la oameni sănătoşi dar mai predominant în schizofrenie şi alte patologii),
- empatia, simpatia
- telepatia...
 Spre deosebire de adevăratul deja vu, care durează în jur de 10-30 de secunde, celelalte fenomene pot dura mult mai mult.
 Pentru înţelegerea mai bună a fenomenului trebuie să conştientizezi acest adevăr : prezentul durează extrem de puţin, o mică fracţiune de secundă, şi este în fapt o continuă trecere de la trecut la viitor. 
 În "momentul prezent" de fapt sunt conectate trecutul şi viitorul, în mod continuu !
Deci, într-o secundă a existenţei tale ai trecut prin o mulţime de "prezenturi", de aceea, într-o singură secundă există trecut, prezent şi viitor, iar prezentul reprezintă cea mai... mică parte.
Asta ca să înţelegi faptul că ceea ce ai perceput cu cîteva fracţiuni de secundă în urmă faţă de ceea ce numim prezent, creierul interpretează deja drept... trecut. 


 Există peste 40 de teorii privind apariția și cauza deja-vu, variind de la erori ale procesului de memorare până la reîncarnare. 
Deja vu este un fenomen greu de studiat, deoarece apare spontan, durează puţin, şi nu are manifestări fizice.  Din cauza asta nu a putut fi stabilită încă o explicaţie definitivă.
 Fiecare cercetător care a studiat femonenul deja vu i-a dat definiţii particulare, şi a stabilit categorii pentru factorii care generează un deja vu.
 Una din teorii afirmă că deja vu poate fi determinat de 3 categorii de factori :
1. disfuncţie biologică (ex: epilepsia),
2. familiaritate implicită,
3. percepţie divizată.

Arthur Funkhouser a definit trei tipuri de deja vu, pentru a delimita mai clar asocierile experienţelor neurologice :
1. Deja vecu (deja experimentat), 
2. Deja senti (deja simţit) şi 
3. Deja visite (deja vizitat). 
 Deja vecu, este cea mai comună experienţă şi implică senzaţia de a fi făcut ceva, sau să fi fost într-o situaţie identică înainte, iar în prezent ştii dinainte ce se va întâmpla.  
 Experienţa este adesea foarte detaliată şi apare, de obicei, în timpul unor activităţi cotidiene obişnuite. 
 Durata de manifestare este variabilă, de la o fracţiune de secundă la câteva minute, şi experienţa trăită poate fi amintită, de multe ori, în detaliu, câteva minute după ce a avut loc.
 AF afirmă că visele pot constitui o cauză a "amintirilor despre viitor". 
 Testele efectuate pe studenţi de la Universitatea Oxford au evidenţiat faptul că un procent de 13 % dintre ei au vise premonitorii.
 Un studiu realizat în 1988 psihiatrul american Dr. Nancy Sodow, a confirmat teoria lui AF, dar procentul raportat s-a situat sub10%.
 Medicii au identificat că intervalele de vârstă în care ele apar cel mai des deja-vu-urile sunt cuprinse în intervalele 15 - 19 de ani şi 35 - 40 de ani.

 O teorie interesantă (care corespunde cu cea existentă în anumite sisteme spirituale) este cea a medicului olandez, Hermon Sno, care afirmă că memoria se comportă ca o hologramă, creierul fiind capabil să creeze imagini tridimensionale ale unor fragmente minuscule de amintiri şi senzaţii. 
 Conform acestei teorii, senzaţia de deja vu s-ar datora unor reminiscenţe ale unor asemenea imagini holografice create de creier, imagini care revin la suprafaţă în momentul în care găsesc un corespondent în lumea reală.


Psihiatrul american Robert Efron a dat naştere teoriei care îi poarta numele, cunoscută şi ca "teoria procesarii duale". În urma studiilor efectuate pe pacienţi din Spitalul de Veterani din Boston, Efron a ajuns la concluzia că senzaţia de deja vu îşi are cauzalitatea în procesele neurologice. 
Deoarece creierul este bombardat zilnic cu o uriaşă cantitate de informaţii, poate să nu se sincronizeze perfect uneori, când este vorba de asimilarea acestora.
RE a observat că emisfera stangă este responsabilă de sortarea şi asimilarea informaţiilor primite, şi că senzaţiile percepute pot fi conştientizate cu o anumită întârziere variablilă în funcţie de mai mulţi factori, ceea ce duce la înregistrarea acestora ca experienţe din trecut, deşi în realitate ele s-au desfăşurat în prezent.
Este vorba de o întârziere variabilă, de la câteva fracţiuni de secundă la câteva secunde.

 Teoria telefonului mobil, sau atenţia împărţită/ percepţie divizată : pentru a lansa această teorie, Dr. Alan Brown a făcut un experiment în care un grup de subiecţi trebuia să privească nişte fotografii cu locaţii şi să spună care le sunt familiare. 
 Înainte de asta, subiecţilor le-au fost arătate o parte din fotografii la viteză foarte mare - 10 fotografii în 20 de milisecunde - suficient pentru creier să le înregistreze dar insuficient pentru subiecţi să le conştientizeze.
 Rezultatul experimentului a fost că fotografiile neconştientizate, dar înregistrate, le-au fost familiare într-un procent mult mai mare decât celelalte fotografii arătate în experiment.
 Asta înseamnă că atunci când atenţia ne este distrasă de la o anumită activitate, înregistrăm totuşi tot ce este în jurul nostru, dar nu conştientizăm. 
 Apoi, când putem să ne concentrăm pe ceea ce facem, lucrurile din jurul nostru ni se par în mod ciudat deja familiare, căci nu ar trebui să fie.
 Un exemplu concret: intri într-o locuinţă nouă în timp ce vorbeşti cu gazda, şi experimentezi un deja vu. 
 Lucrurile funcţionează psihologic în acest caz cam aşa : deoarece eşti atent la ceea ce vorbeşti cu gazda, nu poţi fi atent (nu poţi conştientiza) şi la ceea ce se află în acea casă, deşi creierul a înregistrat totul, vizual, "dintr-o privire" fugitivă.
Iar, ulterior, când te opreşti din vorbit puţin, atenţia eliberată se focusează acum şi asupra casei (a mediului),
şi tu ai acum o senzaţie de... familiaritate, ca şi cum ai mai fost acolo.
Acea senzaţie este conferită de faptul că subconştientul tău a înregistrat mediul, dar tu numai acum conştientizezi ceea ce se află în acel mediu, ca şi cum ai privi pentru... a doua oară. 
Din cauza faptului că tu conştientizezi ce se află în mediu doar când repriveşti mediul (cu atenţia eliberată), ai senzaţia de familiaritate conferită de faptul că creierul a înregistrat, totuşi, în mod subconştient, mediul, de prima dată, când "ţi-ai aruncat privirea" doar pentru a te orienta.

 Psihologul Edward B. Titchener în 1928, a explicat fenomenul déjà vu ca fiind cauzat de o percepţie parţială a unui obiect sau o situație, înainte ca creierul să fi terminat construirea unei percepții pe deplin conștiente asupra experienței, percepția parțială generând un fals sentiment de familiaritate.
 Explicația cea mai acceptată în prezent privind déjà vu, explică acest fenomen ca fiind o anomalie a memoriei, ce conferă impresia falsă că o experiență este reamintită, nu că acesta este un act de previziune, precogniţie, sau profeție.  
 Această explicație este susținută de faptul că sensul de "amintire" a experienţei, la momentul prezent, este puternic prezent, în cele mai multe cazuri, dar că circumstanțele în care experiența anterioară a fost trăită (când, unde și cum experiența a avut loc), sunt incerte sau considerate a fi imposibile.
 De asemenea, pe măsură ce trece timpul, subiecții pot prezenta o amintire puternică de a fi avut o experiență tulburătoare de déjà vu, dar au puține amintiri, sau chiar nici o amintire, privind specificul evenimentului sau circumstanței care au făcut obiectul déjà vu-ului. 
 Acest lucru poate fi produs de o suprapunere între sistemele neurologice responsabile pentru memoria pe termen scurt, și cele responsabile pentru memoria pe termen lung, rezultând amintiri de evenimente recente, percepute eronat că fiind experimentate în trecutul mai îndepărtat.
 O teorie afirmă că evenimentele sunt stocate în memorie, înainte ca partea creierului responsabilă cu conştientizarea experienţei să primească informația și să o proceseze complet. 
 Însă această explicație a fost criticată, deoarece creierul nu ar fi capabil să stocheze informații, fără o intrare senzorială întâi.
  O altă teorie sugerează că creierul poate procesa informațiile senzoriale, poate chiar toate datele senzoriale, ca o "memorie-în-progres", și că, prin urmare, în timpul evenimentului în sine, consideră unele date memorate a fi amintiri din trecutul mai îndepărtat. 


 Legătura cu tulburările psihice : Cercetătorii au încercat să stabilească o legătură între déjà vu și psihopatologiile grave, cum ar fi schizofrenia, anxietatea, tulburarea disociativă de identitate, dar nu au reușit să găsească o corelaţie cu valoare de diagnostic. 
 Nu pare a exista o asociere specială între déjà vu și schizofrenie, sau alte afecţiuni psihice. 
 Cea mai puternică asociaţie a déjà vu cu patologia, este cea cu epilepsia de lob temporal. 
 Această corelație a determinat pe unii cercetători să speculeze că experiența déjà vu este, probabil, o anomalie neurologică în legătură cu descărcarea electrică necorespunzătoare de informaţii, în creier. 
 Deoarece majoritatea oamenilor suferă un ușor, dar non-patologic, episod epileptic, în mod regulat, care în mod frecvent apare chiar înainte de a adormi, s-a presupus că o similară uşoară aberație neurologică apare în experiența déjà vu, rezultând senzații eronate privind memoria.
  Deși nu există în prezent o genă asociată cu déjà vu, gena LGII de pe cromozomul 10, este studiată privind o posibilă legătură. 
 Anumite forme ale genei sunt asociate cu o formă uşoară de epilepsie, și, deși nu există nici o certitudine, déjà vu apare destul de des în timpul crizelor, pentru ca cercetătorii să aibă suficiente motive să suspecteze existenţa unei legături.

 Farmacologie : Anumite medicamente cresc șansele de apariţie a déjà vu la consumatorii lor. 
 De asemenea, unele medicamente, atunci când au fost luate împreună, au fost implicate în cauzarea fenomenului déjà vu. 
 Taiminen și Jääskeläinen (2001) au raportat cazul unui bărbat sănătos psihic, care a început să experimenteze senzaţii intense şi recurente de déjà vu, după consumarea substanţelor amantadina și fenilpropanolamina, împreună, pentru ameliorarea simptomelor de gripă.  
 Pacientul a găsit experiența atât de interesantă, încât el a dat curs complet tratamentului sau medicamentos, după care a raportat experienţa psihologilor, pentru a deschide un studiu de caz. 
 Datorită acțiunii dopaminergice a medicamentelor, și a rezultatelor anterioare privind stimularea creierului cu electrozi (de exemplu Bancaud, Brunet-Bourgin, Chauvel, şi Halgren, 1994), Taiminen și Jääskeläinen au speculat faptul că déjà vu apare ca un rezultat al acțiunii hyperdopaminergice, în zonele meziale temporale ale creierului.
 
 Explicaţii pe baza memoriei : Asemănarea dintre un stimul care provoacă déjà-vu, și existente, dar diferite, urme din memorie, poate conduce la senzaţie. 
 Astfel, confruntarea cu ceva care evocă asociațiile implicite a unei experiențe, şi senzaţia că ea nu poate fi amintită, poate conduce la un déjà vu.
 În efortul de a reproduce experimental senzația, Banister și Zangwill (1941), au folosit hipnoza pentru a oferi participanților o amnezie posthipnotică privind materialele pe care le-au văzut deja. 
 Când acestea au fost mai târziu reîntâlnite, activarea restricționată cauzată de amnezia posthipnotică a dus la 3 din cei 10 participanți la raportarea a ceea ce autorii au numit "paramnezie". 
 Explicațiile pe baza memoriei pot duce la dezvoltarea unor metode experimentale non-invazive, prin care déjà vu poate fi produs, permiţând testarea în condiții experimentale, bine controlate.
 Cleary sugerează că déjà vu poate fi o formă de recunoaștere pe bază de familiaritate (recunoașterea faptului că se bazează pe un sentiment de familiaritate cu o situație), și că metodele de laborator de sondare a recunoaşterii pe bază de familiaritate sunt promiţătoare privind cercetarea déjà vu în condiţii de laborator. 
 Un studiu recent, care a folosit tehnologia realităţii virtuale, a raportat experiențe deja-vu ce au susținut această idee. 
 Această investigare a realităţii virtuale a sugerat că similitudinea dintre înfăţişarea spațială o unei noi scene, și aspectul unei scene experimentate anterior, existente în memorie, dar care nu poate fi amintită, poate contribui la manifestarea unui déjà vu. 
 În cazul în care scena experimentată anterior, existentă în memorie, nu revine în conştienţă, ca un răspuns la vizualizarea scenei noi, ea poate exercita în continuare un efect, un sentiment de familiaritate cu noua scenă, care este subiectiv percepută ca un déjà vu, sau de a fi fost acolo înainte, în ciuda faptului că subiectul ştie că nu a fost. 


 O altă posibilă explicație a fenomenului déjà vu este prin "cryptomnesia", care apare în cazul în care informațiile învăţate sunt uitate, dar cu toate acestea ele rămân stocate în creier, și, cazuri asemănătoare invocă cunoștințe depozitate, ceea ce conduce la un sentiment de familiaritate din cauza situației, evenimentului, sau conținutului emoțional / vocal, cunoscut sub numele de "déjà vu".
 Unii experți sugerează că memoria este un proces de reconstrucție, mai degrabă decât o rememorare a evenimentelor fixe, stabilite. (idee întâlnită şi în anumite sisteme spirituale)
 Această reconstrucție provine din componente stocate, implicând dezvoltări, distorsiuni și omisiuni. 
 Fiecare rechemare succesivă a unui eveniment, este o rechemare a ultimei reconstrucții. 
 Sensul propus al recogniţiei (deja vu) implică realizarea unei bune potriviri între experiența prezentă și datele noastre stocate. 
 Această reconstrucție, cu toate acestea, poate diferi acum mult față de evenimentul original, pe care noi ştim că nu l-am mai experimentat înainte, chiar dacă ne pare similar. 
Oamenii au o memorie bună pentru obiecte.  Dacă vezi un obiect familiar, într-o situaţie nefamiliară, de obicei recunoşti acel obiect, chiar dacă poate nu mai ştii de unde. 
 Poţi observa în casa unor prieteni o veselă pe care o aveau şi bunicii tăi, fără a şti exact de ce ţi se pare cunoscută.   
 Configurarea este cea care dă sentimentul de deja-vu. 
 Iar această experienţă este doar o reacţie a sistemului prin care memoria îţi spune că eşti într-o situaţie... familiară.


 Parapsihologie :
Kato - probabil că ai avut şi tu deja-vu-uri în timpul unor dialoguri, privind ceea ce urmează să spună partenerul tău de dialog.
 Multe senzaţii de deja-vu au loc în timpul dialogului cu alte persoane, când oamenii au impresia că au mai auzit, cândva, exact aceleaşi replici, că au fost martorii aceluiaşi dialog, putând anticipa replicile.  
Acest fenomen, însă, se poate datora fenomenului telepatic, prin care este perceput gândul interlocutorului, înainte de rostirea verbală a lui.

Tu ai putut şti cu puţin înainte ce va spune, deoarece ai recepţionat gândul lui înainte ca acesta să fie verbalizat. Este logic faptul că gândul este emis înainte de verbalizarea sa, deci că este posibil să "citeşti gândul", iar când auzi ceea ce ţi se spune să ai senzaţia că ai cunoscut dinainte ideea exprimată verbal. 
Aici este vorba deci de telepatie, iar fenomenul se poate încadra destul de bine şi la... intuiţie.
În realitate, mulţi oameni se exprima chiar aşa : "Am intuit (ştiut) dinainte ceea ce vei (va) spune."
Tu cum te exprimi în astfele de cazuri ? 
Vezi şi articolul meu despre intuiţie, la linkuri utile, mai jos, pentru a înţelege cum funcţionează intuiţia prin... telepatie.

Ian Stevenson şi alţi cercetători au afirmat că unele cazuri de déjà vu ar putea fi explicate pe baza reîncarnării. Anthony Peake a afirmat că deja vu reprezintă experiențe care apar deoarece oamenii trăiesc viața lor, nu pentru prima dată, ci cel puțin a doua... 
 ET - Unii subiecţi care au experimentat deja vu, susţin că fenomenul psihic apare şi în urma răpirilor de oameni de către fiinţe extraterestre (abductions), ca urmare a ştergerii memoriei privind răpirile, de către fiinţele extraterestre...



Jamais vu 
În opoziţie oarecum cu Deja-vu, se află Jamais-vu (din limba franceză, însemnând "niciodată văzut".
 Este un termen care în psihologie desemnează descrierea oricărei situaţii familiare care nu este recunoscută de către observator.
Jamais-vu implică un sentiment straniu și impresia observatorului de a vedea situația pentru prima dată, în ciuda faptului că, rațional, el știe că a mai fost în situația aceea  (locul acela) înainte. 
Jamais-vu este în mod frecvent explicat ca situația în care o persoană nu recunoaște pe moment ceva familiar, un cuvânt, o persoană, sau un loc loc pe care ea le cunoaște dinainte. Jamais-vu este uneori asociat cu anumite tipuri de afazie, amnezie, și epilepsie.
Teoretic, o senzație jamais vu resimţită într-o suferinţă a unei tulburări delirante sau intoxicație, ar putea conduce la o explicație prin delir, cum ar fi în iluzia Capgras, în care pacientul consideră o persoană cunoscută drept dublu fals sau impostor. 
În cazul în care impostorul este el însuși, setarea clinică ar fi la fel ca cea descrisă ca depersonalizare, prin urmare, jamais vu-ul de sine sau al foartei "realităţi a realităţii", sunt denumite trăiri de depersonalizare (sau suprarealitate).

  Cris Moulin, de la Universitatea Leeds, a aplicat o sarcină pe 92 de voluntari care au scris cuvantul “uşă” de 30 de ori în 60 de secunde. 
După o săptămână, 68% din ei au prezentat simptome de jamais vu, îndoindu-se de faptul că “uşă” este un cuvant real. 
Dr. Moulin consideră că starea de oboseală a creierului ar putea sta la baza fenomenului următor observat la unii pacienţi cu schizofrenie : că o persoană familiară a fost înlocuită cu una straină sau cu un impostor. 
Acestea ar putea fi simptome de jamais vu cronice. 

 Sindromul Capgras este o afectiune în care o persoană are sentimentul că un prieten, soţul/soţia, mama sau alt membru al familiei a fost înlocuit cu un impostor cu aspect identic. 
 Aceasta trăire se clasifică, ca un sindrom al identificării eronate delirante, într-o clasă de convingeri delirante care implică identificări eronate de oameni, locuri şi obiecte. Este frecventă la pacienţii diagnosticaţi cu schizofrenie, dar poate apărea şi în leziuni cerebrale şi demenşă. 

 Vu presque - înseamnă aproape, dar nu destul, îmi amintesc ceva, sentimentul că este pe vârful limbii.



Linkuri utile : 
- Albert Leprince - Undele gândului. Manual de telepatie provocată- http://loveblog4all.blogspot.com/2015/07/cum-lucreaza-intuitia-prezentare-de-caz.html- http://www.deja-experience-research.org/ 
- http://serendip.brynmawr.edu/exchange/node/1682
- http://science.howstuffworks.com/science-vs-myth/deja-vu4.htm
- http://brain.oxfordjournals.org/content/117/1/71
- http://link.springer.com/article/10.1007%2Fs00415-005-0677-3  
- http://cdp.sagepub.com/content/13/6/256
- http://www.healthcommunities.com/ 
- http://www.jocn-journal.com/article/S0967-5868%2800%2990810-5/abstract  
- http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S1053810012000049
- http://brain.oxfordjournals.org/content/86/3/403
- https://en.wikipedia.org/wiki/Capgras_delusion

Activați subtitrarea în limba Română la videoul de mai jos 

Lecturarea articolului:

                                            

Acest aparat - Vital Protect, este un generator de rezonanţă Schumann pe 7,83 Hz, singurul produs în România, cu efecte benefice asupra organismului omenesc. 
Există două modele, pe care le poţi cumpăra online dând click pe linkurile de mai jos. Ai și informaţii detaliate
1. Link - Vital Protect
2. Link - Vital Protect Home - pentru casă

Află ce este Rezonanţa, Rezonanţa Schumann, Terapia prin Rezonanţă -http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.com/2016/12/afla-ce-este-rezonanta-rezonanta.html

APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK

CĂRŢI SPIRITUALITATE, EZOTERISM, PARANORMAL, PARAPSIHOLOGIE (şi nu numai) recomandate de Kato : 

http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html

De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde.

Dacă ţi-a plăcut:

- dă un Like şi o Distribuire ( pe PC latura din stânga a monitorului şi sub fiecare articol, pe dispozitivele mobile în partea de jos a ecranului - 2 săgeţi de apăsat pt Urmărire (Follow) şi Partajare / Distribuire, şi sub fiecare articol )

- pe PC apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
- abonează-te prin email, prin serviciul FeedBurner la acest blog aici : http://feeds.feedburner.com/Kato-ParapsihologieExtrasenzorial

Abonează-te la postările noi ale blogurilor mele prin email, serviciul Feedburner, dând click aici :

Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Subscribe to Spirit by Email

-DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato :

Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen în căsuţa de "Căutare", sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :http://youtube.com/user/katonanico

Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Mulţumesc !

Aici ai linkul către Cuprinsul tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Loveblog4all" la un click distanţă - peste 500 articole ! :http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...

  

Powered by JVZoo.com 

Evenimente generale Cluj Allevents.in:

Vortexul Creaţiei - sinteză din Învăţăturile Abrahamilor (Legea Atracţiei)

via GIPHY


Voi expune pe scurt ceva ce este necesar să cunoşti, pentru a înţelege Învăţăturile Abrahamilor (învăţători de "dincolo").
 Fiinţa umană este tripartită : spirit - suflet - trup.
 Sufletul reprezintă un fel de interfaţă între spirit şi trup, care există pe durata unei vieţi terestre. 
 Este o emanaţie a spiritului, şi, la încetarea vieţii, această emanaţie se retrage înapoi în spirit cu tot ceea ce a cules ea din viaţa terestră.
 De aici toate "poveştile" religiilor privind entităţile malefice care pândesc momentul morţii oamenilor ca să "fure" sufletul, pentru a beneficia de informaţia dobândită prin experienţă, conţinută de el.  
În ce priveşte spiritul, contrar concepţiei populare, acest spirit nu se află conţinut în întregime în trup, nici vorbă, ci este mai degrabă doar un fel de "prelungire" spirituală existentă în trup, centrul spiritual rămânând de fapt în planul său spiritual.   
De aceea Abraham-ii emit şi repetă afirmaţii ce par foarte confuzorii neiniţiaţilor, de genul : 
" Tu eşti Energia-Sursă în corp fizic.",  
"Acea parte exista înainte de a fi venit în acest corp fizic", 
"Erai energie non-fizică înainte de a veni aici, şi deşi acum eşti aici în acest corp, cea mai mare parte din tine este încă energie non-fizică.",
"Iar fiinţa ta interioară, cea care e Sursă, persistă în această nou-apărută dorinţă de mai bine, şi Sursa devine, vibraţional, întruchiparea acelei dorinţe."... 
 Aceste idei nu pot fi înţelese de cei ce nu cunosc faptul că multidimensionalitatea fiinţei umane constă în faptul că spiritul există simultan în dimensiunea terestră şi cea spirituală, o realitate imperceptibilă simţurilor fizice. 
 Această idee este susţinută de mulţi învăţători spirituali, cum ar fi Rudolf Steiner, de cercetători cum ar fi psihoterapeutul Dr Michael Newton, şi de clarvăzători, care percep faptul că există un "cordon" energetic luminos ce face legătura între partea spirituală din om şi cea din celălalt plan, unde se află esenţa centrală. 
 În momentul morţii, acest cordon se "rupe", dispare.
 De aceea, indiferent ce se întâmplă cu fiinţa umană în planul terestru, esenţa spirituală nu este afectată, deoarece ea nu se află în trup, căci coordonează trupul, ca pe un... avatar, ca pe un robot, de la distanţă.
 În scrierile străvechi hinduse, Vedele şi Upanishadele, se indică acest lucru, în mod repetat.
 Trupul este doar un instrument de experimentare în plan terestru, un fel de maşinărie biologică coordonată de spirit.
 Cine produce aceste "maşinării", este o altă poveste, una destul de lungă, care va fi prezentată în altă parte, nu aici.
 Recomand însă cărţile lui Dr Michael Newton, pentru a-ţi forma o idee -  Destinul sufletelor, Viaţa dintre vieţi, Călătoria sufletelor :
http://profitshare.ro/l/767141  ; http://bit.ly/1AN9GgEhttp://profitshare.ro/l/767161  ;  http://bit.ly/1k4w04Q

 Deci, nimic nou, doar... confirmări, reactualizări...  



 „Oricărei realităţi materiale din Univers îi corespunde ceva spiritual şi orice realitate spirituală din Univers primeşte la un moment dat expresie în lumea materială“.
Rudolf Steiner

"16. Nu există existenţă pentru Nefiinţă şi nici nonexistenţă pentru Fiinţă; hotarul lor este văzut de cel care cunoaşte adevărul.
17. Sa stii ca cel ce le-a desfasurat pe toate este nepieritor; nimeni nu poate aduce pieirea celui Neclintit.
18. Despre trupurile celui intrupat care este vesnic, nepieritor, de necunoscut, se spune ca au un sfarsit; de aceea lupta, o Bharata!
19. Cel care stie ca acesta [cel intrupat] ucide, [ca si] cel care stie ca acesta este ucis, amandoi nu stiu; acesta nu ucide si nici nu este ucis.
20. El nu se naste si nu moare niciodata; nefiind supus devenirii [acum] nu va mai deveni [nici in viitor]: cel nenascut, etern, neantrerupt, stravechi, nu este ucis cand trupul este ucis.
21. Cel care-l cunoaste pe cel nepieritor, etern, nenascut, neschimbator, o fiu al lui Pritha, cum [poate crede] acest om ca face sa omoare sau ca omoara?
22. Precum un om care lepadand vesmintele invechite, ia altele noi, asa si cel intrupat, lepadand trupurile invechite, se uneste cu altele noi.
23. Pe acesta nu-l taie armele, nu-l arde focul, nu-l uda apa si nu-l usuca vantul.
24. El nu poate fi taiat, ars, udat si uscat; el este etern, omniprezent, stabil, imuabil, continuu.
25. Despre acesta se spune ca este nemanifestat, de necuprins cu mintea, neschimbator; de aceea, cunoscandu-l asa, nu trebuie sa te intristezi.
26. Chiar daca crezi ca acesta se naste mereu si moare mereu, totusi, o tu, cel cu bratul mare, nu trebuie sa te intristezi.
27. Moartea este sigura pentru cel nascut; nasterea este sigura pentru cel mort; de aceea, lucrul fiind de neanlaturat, tu nu trebuie sa te intristezi.
28. La inceput, fiintele sunt nemanifestate, [la mijloc] sunt manifestate si la sfarsit [sunt din nou] nemanifestate; de ce te jeluiesti atunci, o Bharata?
29. Careva il priveste ca pe ceva minunat, altul vorbeste ca de ceva minunat, altul aude despre el ca de ceva minunat, insa, desi auzind de el, niciunul nu-l cunoaste.
30. Cel intrupat in toate trupurile este pururi de nevatamat o Bharata; de aceea nu trebuie sa plangi vreo fiinta."
Baghavadgita 

"Tu contezi, conteaza ce spui Tu, devine materie - din energie in materie. Non-fizic in fizic. 
Efectul decurge din dorinta ta de a avea convingerea, de a-ti ştii relatia fata de orice experimentezi, sau fata de cine vrei sa experimentezi, indiferent de situatie, de circumstante.
 Nimeni nu are puterea sa va afecteze daca voi nu sunteti de acord sa fiti afectati. 
 De aceea este atat de important sa raspundeti diferit, ca si cum v-ati schimbat voi, indiferent de situatia din
jurul vostru. […]
[…] Ceea ce inseamna asta in general, este ca atunci cand alegi sa fii fizic, dupa cum stiu multi dintre voi, vei veni in realitatea fizica cu o tema generala pe care ai decis s-o explorezi. 
 Nu inseamna intotdeauna ca decizi fiecare clipa a vietii tale sau ca ti-e destinat sa faci doar anumite lucruri. 
 Nu asta inseamna schita sufletului. 
 Totusi poti crea anumite incidente, evenimente, anumite intalniri in viata ta. 
 Le poti planifica, stabili dinainte de vreme pentru a se manifesta.
Asta poti face, si uneori o si faceti. Insa nu e valabil pentru fiecare moment. 
 Departe de asta. Nu fiecare moment este planificat inainte. Va lasati o deschidere ca pe timpul vietii, pe masura ce inaintati in viata sa faceti schimbari, depinzand de cat de mult invatati, cat de mult ajungeti sa realizati, sa recunoasteti, sa admiteti, cat de mult integrati.
Va lasati ocazia in fiecare moment sa luati informatia noua si sa decideti unde vreti sa mergeti, ce vreti sa faceti cu ea, ce vreti sa va fie viata incepand din acel moment incolo.
Tema generala pe care poate v-ati stabilit-o inainte de intrupare, se va desfasura, insa tema este atat de generala incat nu va restrictioneaza in niciun fel sau nu va limiteaza privind multitudinea posibilitatilor in care puteti exprima sau trai experienta acelei teme.
Mai ales acum, in acest timp pe planeta voastra, multe dintre temele pe care le explorati in aceste vieti, sunt toate despre trezirea la constientizarea faptului ca aveti libertatea sa alegeti cum vreti sa va fie viata, cum vreti sa-i traiti experienta.
Va reamintim inca o data ca cea mai importanta perspectiva, cea mai importanta atitudine fata de experienta vietii voastre fizice, este sa nu va uitati la cum faceti bazat pe ceea ce se intampla in jur, ci cum faceti bazat pe felul cum raspundeti / reactionati fata de orice s-ar intampla in jur, indiferent de ceea ce este.
Aminti-va tot timpul ca nu exista “in afara”; exista numai “aici”, numai “tu”.
 Realitatea fizica este o iluzie, o oglinda, o reflectie. 
 O puteti folosi ca pe un instrument in anumite sensuri pentru a reflecta ceea ce se intampla in interiorul vostru, ce credinte aveti, ce ganduri aveti, ce emotii aveti, ce atitudini si definitii aveti. 
 Puteti folosi realitatea fizica ca pe o reflectie, insa nu este primul pas in a aprecia daca ati facut sau nu o schimbare.
Primul pas in a sti daca v-ati schimbat sau nu este daca raspundeti diferit fata de cum obisnuiati s-o faceti privitor la o situatie ce pare sa arate la fel, diferit de cum o faceati alta data.
Dupa cum am spus, nicio situatie sau imprejurare nu are intelesuri prestabilite/incluse si pot fi ultilizate cu functiune dubla. 
 Intelesul pe care i-l atribuiti determina efectul pe care-l obtineti. 
 Deci, primul pas in a sti ca realitatea ta s-a schimbat este sa stii ca tu te-ai schimbat referitor la experienta realitatii tale, chiar daca realitatea pare sa arate la fel cum arata inainte.
Apoi, daca poti raspunde diferit acelei realitati fata de cum faceai inainte, atunci stii ca schimbarea este reala, este in interiorul tau, schimbarea iti apartine. 
 Iar cand raspunzi diferit fata de cum o faceai inainte, intr-o maniera care este mai aproape de ce preferi, atunci si numai
atunci, realitatea ta fizica incepe sa reflecte cu-adevarat acea schimbare si in alte feluri. 
 Insa, tineti minte, nu este obligatoriu sa arate foarte diferit.
 Cheia este daca tu obtii sau nu un efect diferit in viata ta fata de ce obtineai inainte.
 Deoarece aceeasi situatie, cu aceiasi stalpi de sustinere, cu aceiasi oameni care se poarta in acelasi fel cum o faceau si inainte, iti pot permite tie sa generezi un rezultat complet diferit, un efect complet diferit, o energie complet diferita fata de inainte doar prin faptul ca te raportezi diferit la situatie. 
 Pentru ca TU spui ca te-ai schimbat si vei raspunde diferit. […]
 Nimeni nu are puterea sa va afecteze daca voi nu sunteti de acord sa fiti afectati.
De aceea este atat de important sa raspundeti diferit ca si cum v-ati schimbat voi, indiferent de situatia din jurul vostru.
Cu cat devii mai constient de cine esti, incepi sa intelegi cu-adevarat, profund, schita sufletului tau, ce inseamna de fapt sa traiesti viata asta, ce inseamna tema de fapt, care este
libertatea de-a alege si sa te misti in acea directie cu daruire si convingere, dar fara a evita ceva.
Nu exista a evita. Daca vrei sa cresti si sa te dezvolti, nu poti evita. 
Deoarece nu exista “nicaieri” sa poti evita, nu exista “undeva“ unde sa te poti duce.
Exista doar Aici si Acum; nu poti fugi de nimic. 
Trebuie sa inviti inauntrul tau tot, si sa-l accepti ca o parte din cine esti, daca vrei sa ai intr-adevar libertatea de-a alege cine vrei sa fii.
Este vorba de includere si integrare; nu mai este vorba de excludere si separare. 
Asta este tiparul vechi; voi nu mai sunteti asta. 
Daca ar mai fi, noi nu am mai sta acum de vorba. 
Luati asta ca pe un semn ca este timpul sa stiti mai multe despre cine sunteti. 
Fiti mai mult adevaratul vostru sine, si acceptati si intunericul si lumina pe care le aveti, si folositi-le intr-un mod pozitiv. 
Doar pentru ca esti constient de intuneric nu inseamna ca devii intunericul. 
Inseamna doar ca esti mai constient de cine esti, iar asta este un lucru pozitiv."
Bashar

Suntem aici, laolaltă, cu scopul de a co-crea.  
Dar tu nu ştii precis ce vrei, ci fluctuezi în dorinţele tale.
Contrastul îţi ajută dorinţa să iasă în relief, te ajută să-ţi conştientizezi dorinţa.
Când o dorinţă se naşte, din viaţa pe care o trăieşti, iar tu ai încredere că acea dorinţă se va manifesta din plin, acea dorinţă te face să te simţi bine.
 Dar când o dorinţă a fost înlăuntrul tău de ceva vreme, iar tu nu-ţi prea dai seama când se va împlini, sau cum se va împlini, sau cine ţi-o va împlini, acele piese-lipsă sunt atât de dominante în vibraţia ta încât acea dorinţă nu te face să te simţi prea bine.
 Motivul constă în faptul că există un dezacord între vibraţia dorinţei şi aşteptările, credinţele tale, în privinţa ei.  
 Când crezi în dorinţa ta, nu există acel dezacord înlăuntrul tău. 
 Şi când nu există dezacord vibraţional, atunci nu există separare în tine. 
 Dar când vrei ceva şi te îndoieşti, ai două vibraţii active în conflict înlăuntrul tău. 
 Motivul din care te îndoieşti este acela că partea mai mare din tine, partea emoţională, partea eternă din tine, partea principală din tine, tu, acel tu care eşti adevăratul tu, nu se îndoieşte în privinţa a ceea ce ai cerut. 
 Acea parte este în relaţie vibraţională perfectă cu ceea ce ai cerut. 
 Dar în forma ta umană „realistă”, pe măsură ce tot cauţi evidenţe care să-ţi susţină încrederea, adesea, atunci când nu vezi evidenţa a ceea ce vrei, priveşti de fapt la lipsa evidenţei a ceea ce vrei, activând astfel vibraţia lipsei evidenţei a ceea ce vrei, ceea ce e contrar vibraţiei prezenţei a ceea ce vrei - şi astfel, te separi pe tine de tine însuţi.
 Tu eşti Energia-Sursă în corp fizic. 
 Dar înainte de a te întrupa în acest corp fizic, etern-vibraţionalul tu, vibrând acolo în formă non-fizică, energie pură, pozitivă, demnă, conştientă a bunăstării - acea parte exista înainte de a fi venit în acest corp fizic.  
 O parte din acea conştienţă a făcut un pas în faţă, şi ai ţâşnit. 
 Iar în clipa în care te-ai ivit în acest corp fizic şi în conştiinţa acestei personalităţi fizice, şi ai început să te focalizezi, cu mult înainte de a începe să vorbeşti chiar, ai început să oferi vibraţii care la început nu erau departe de Sursa dinlăuntrul tău. 
 Când te-ai născut, ai continuat să-ţi cunoşti bunăstarea a ceea ce eşti, astfel că dezacordul vibraţional era slab. 
 Dar cu cât ai trăit mai mult în acest corp fizic, cu atât ţi s-a părut că găseai tot mai multe lucruri de care să faci caz, şi în privinţa cărora să-ţi faci griji. 
 Şi cu cât faci asta mai mult, cu atât mai mult îţi tot dezvolţi tipare de gândire, credinţe, tipare de gândire active cronic ce nu ţin pasul, vibraţional, cu ceea ce eşti tu cu adevărat.
 Tu, în acest corp fizic, eşti un creator genial, extensie a Energiei-Sursă. 
 Erai energie non-fizică înainte de a veni aici, şi deşi acum eşti aici în acest corp, cea mai mare parte din tine este încă energie non-fizică. 
 Iar aici, în acest corp, ai experienţa, aşa cum ştiai de fapt că va fi, experienţa bogată, de mare importanţă, de a explora varietatea de contrast a realităţii tale spaţio-temporale. 
 Şi pe măsură ce faci asta, acest contrast, în întreaga lui varietate, te ajută să scoţi în relief dorinţe. 
 Explicaţia este aceea că, atunci când ştii ce nu vrei, ştii automat şi ce vrei.
 Nu ţi-e întotdeauna cel mai limpede cât de mult vrei să fii sănătos tocmai atunci sau imediat după ce ai fost bolnav?  
Nu realizezi întotdeauna cât de mult ţi-ar plăcea prosperitatea exact atunci când nu ai destui bani sau nu ai atât de mulţi cât ai vrea? 
 Acest contrast în experienţa vieţii, exact aşa cum ştiai că va fi, te ajută să realizezi care-ţi sunt dorinţele. 
 Şi felul în care se conştientizează aceste dorinţe arată că, atunci când viaţa îţi arată ceea ce nu vrei, există un ricoşeu echivalent pe cealaltă parte a balanţei vibraţionale care cu adevărat e o dorinţă echivalentă… egală… precisă… 
 Iar când acea dorinţă se naşte, chiar dacă tu eşti ocupat cu justificări şi raţionalizări de genul „de ce doresc acest lucru ?”, în chiar acel moment în care se naşte dorinţa, partea mai mare a ta, care veşnic rămâne focalizată non-fizic şi stă în acel loc non-fizic al Energiei-Sursă, primeşte această dorinţă de mai bine pe care ai lansat-o şi devine echivalentul vibraţional al acelei dorinţe.
  Odată cu fiecare cerere pe care o înaintezi, chiar dacă nu o faci în cuvinte, chiar dacă insişti asupra celor mai adânci, întunecate, nefericite momente posibile, când faci asta, lansezi dorinţe, şi Sursa dinlăuntrul tău ştie, nimeni nu ar şti mai bine decât tine, cel care te afli aici, în punctul experimentării la vârf, ce anume preferi. 
 Iar fiinţa ta interioară, cea care e Sursă, persistă în această nou-apărută dorinţă de mai bine, şi Sursa devine, vibraţional, întruchiparea acelei dorinţe.
 Orice manifestare a fost mai întâi o realitate vibraţională. 
 Absolut tot ceea ce cunoşti tu ca fiind fizic, întreaga această realitate spaţio-temporală, fiecare lucru a fost o realitate vibraţională mai întâi. 
 Există o realitate vibraţională care precede absolut tot ce s-a manifestat vreodată, iar mai-marele tău dimensional este în chiar mijlocul acelei realităţi. 
 Această realitate vibraţională precede întreaga realitate manifestată.
 Ceea ce numeşti „Realitate” este o realitate vibraţională, un „vortex al creaţiei”, unde toate cele pe care le-ai cerut vreodată sunt adunate şi păstrate în veşnicie pentru tine.
 Ce înseamnă asta pentru tine : că atunci când te lamentezi că nu ai suficienţi bani, pe partea cealaltă a valului se naşte belşug în bani de care Energia-Sursă devine conştientă, pe care Energia-Sursă îi percepe. 
 Şi pe măsură ce tu te tot plângi că nu ai suficienţi bani, te menţii într-un tipar cronic ce nu îţi permite accesul la soluţia pe care o cauţi… 
 Problema ce apare în focarul tău, pe măsură ce îţi trăieşti viaţa, este o vibraţie foarte diferită de soluţia ce apare în focar în acelaşi timp.
 Cei mai mulţi oameni nu pricep asta. 
 Când viaţa îţi aduce o problemă în raza atenţiei tale, o soluţie echivalentă pe cealaltă parte a problemei vine în atenţia ta în acelaşi timp. 
 Întrebarea e, al căruia dintre cele două vortexuri ale creaţiei eşti tu un partener cooperant ? 
 Eşti un partener cooperant al soluţiei ? 
 Ori eşti un component cooperant cu problema ? 
 Şi, dacă eşti precum cei mai mulţi dintre oameni, îţi petreci mare parte din timp continuând să practici insistenţa în problemă, ai făcut o artă din a fi rezistent, vibraţional vorbind, la ceea ce între timp ai devenit. 
 Atâta timp cât faci asta, ţii la distanţă banii pe care îi vrei,  ţii la distanţă iubitul pe care îl vrei, ţii la distanţă condiţia fizică pe care o vrei, condiţia fizică pe care nu o vrei aproape de tine. 
 Nu e numai faptul că manifestarea e întârziată prin confuzia ta în privinţa interiorului cărui vortex îţi practici insistenţa, ci problema este că, practicându-ţi tiparul înlăuntrul acestui vortex, nu îţi îngădui prezenţa vibraţională în celălalt vortex.
 Nu poţi fi perechea vibraţională a soluţiei şi a problemei în acelaşi timp. 
 Atunci când simţi emoţii negative, ele nu sunt acolo numai pentru că te privezi pe tine însuţi de banii, ori stilul de viaţă, ori iubitul, ori vitalitatea, ori veselia pe care le cauţi, e vorba de faptul că te privezi de tine însuţi.
Tu practici o rutină vibraţională care te-a înhăţat şi nu-ţi îngăduie să fii cel care eşti tu din plin. 
 Viaţa ta, în acest corp, exact aşa cum ştiai că va face, te determină, pe fiecare zi ce trece, în virtutea rostului tău de a explora viaţa, viaţă magnifică, fizică, spaţio-temporală, te determină să te extinzi.
 Emoţiile pe care le simţi sunt indicatorul tău precis care-ţi arată dacă ţii pasul cu tine.
Emoţiile tale sunt indicatori vibraţionali.
 Tu eşti unul ce iubeşte, iar când, în experienţa vieţii tale, găseşti vreun motiv să urăşti, pe măsură ce te focalizezi asupra urii, în acel vârtej al urii, te separi de iubitorul care eşti tu cu adevărat. 
Sentimentul urii pe care îl simţi este indicatorul acelei separări. 
Eşti unul care iubeşte, unul care-şi cunoaşte pe deplin valoarea, unul care-şi înţelege meritoriul, unul cu poftă de viaţă, eşti incitat, interesat şi excitat, eşti o fiinţă eternă, eşti un creator măiestru, iar când, în oricare moment din realitatea ta spaţio-temporală fizică, eşti focalizat pe orice altceva, atunci trăieşti o experienţă diminuată, iar acea experienţă diminuată este simţită de tine prin interpretul tău vibraţional, care este exact emoţia pe care o simţi în acel moment.
Emoţiile tale îţi îngăduie să ştii cum se întrepătrund cele două lumi ale tale, fizică şi non-fizică, dacă se întrepătrund sau nu. 
 Felul în care te simţi este indicatorul tău în privinţa acceptării celui care eşti tu cu adevărat, ori rezistenţa în faţa celui care eşti tu cu adevărat.
Poţi fi ajutat să-ţi aminteşti cine eşti de fapt. 
Urmărind aceste idei, începi să simţi rezonanţa a ceea ce eşti tu, şi fără ca măcar să ştii, vei fi atras în vortex. 
 În vortex vei fi în armonie cu cel care eşti tu cu adevărat.
 Apoi, ideile vor căpăta un sens firesc pentru tine. 
 Vei ajunge în punctul în care vei ştii prea mult, vei ajunge în punctul în care vei fi în armonie cu cel care eşti tu cu adevărat, şi, odată ce, conştient şi deliberat intri în armonie cu cel care eşti tu cu adevărat, nu vei mai fi mulţumit în afara acestui vortex al creaţiei, din nou.
 Tu ai ştiut că în această varietate, în această realitate spaţio-temporală, vei ajunge la noi concluzii care te vor determina să te extinzi, nu numai pentru tine, ci pentru întreg universul ! 
 Ştiai că, din acea varietate se va înălţa valul celor pe care le vrei, şi ai ştiut că eternitatea eternităţii depinde de acel contrast asupra căruia eşti tu focalizat, şi în mijlocul căruia faci, de fapt, o treabă nemaipomenit de bună. 
 Ştiai că varietatea te va determina să te extinzi, şi mai ştiai, de asemenea, că sistemul tău emoţional de ghidare îţi va da de ştire, când te-ai extins, dacă ţii pasul cu tine au ba. 
A fost un plan simplu. 
Vei ieşi înainte, vei vedea chestii pe care nu le vrei, temporar, ceea ce va determina o ricoşare automată pe cealaltă parte a valului, adică acele chestii pe care chiar le vrei, Energia-Sursă va percepe apoi tot ceea ce ai cerut, va aprinde lumina, va aprinde făclia cum ar veni, arătându-ţi foarte clar că te-ai extins înspre acel loc, şi tot ceea ce trebuie să faci, în corpul tău fizic, este să-ţi simţi drumul spre casă, să-ţi siţit drumul spre noua extindere. 
 Şi apoi, trebuie numai să te întrebi, „DE CE, de ce m-am rătăcit în acel contrast, de ce mă pierd în cunoaşterea a ceea ce NU vreau, de ce persist în această parte a ecuaţiei?”. 
 Eşti leneş. Este mai simplu să te focalizezi asupra realităţii a cele care sunt, decât să te focalizezi asupra acestei realităţi vibraţionale care nu s-a manifestat încă. 
 Îţi poţi folosi ochii şi urechile şi nasul şi limba şi degetele pentru a explora realitatea, şi eşti foarte bun la asta, ridici monumente în cinstea celor care sunt, scrii cărţi de istorie despre toate astea, vorbeşti la nesfârşit despre astea, îi înveţi şi pe alţii despre astea, observi, observi, faci bloguri despre toate astea, trimiţi e-mailuri şi pierzi ore pe messenger povestind despre toate astea, vorbeşti despre cele care sunt, care sunt, care sunt, care sunt, şi toate-s bune şi frumoase, tu trebuie să explorezi cele care sunt, dar trebuie să ştii că, în procesul tău de explorare a celor care sunt, ai lansat o creaţie nouă, te-ai extins spre noi locuri, ai creat o realitate vibraţională, ai creat o realitate vibraţională care ESTE, Timpul prezent !
 Problema constî în faptul că dacă eşti dispus să te focalizezi numai asupra realităţii care s-a manifestat deja, atunci eşti focalizat pe ştirile de ieri. 
 Ceea ce s-a manifestat este numai devenirea a ceea ce ai creat poate cu ceva timp în urmă.
 Noul tu, cel pe care îl creezi, este timpul prezent, şi în el sunt noile lucruri pe care le-ai pus în el, toate dorinţele tale arzătoare, în acest vortex al creaţiei.
 Tu poţi să intri acolo printr-un singur mod posibil, şi trebuie să-ţi simţi drumul spre înăuntru. 
 Nu-ţi poţi vedea sau auzi drumul spre înăuntru, pentru că nu s-a manifestat încă, iar cei care s-au tot obişnuit să se uite la manifestare, aceia tebuie să ştie că trebuie să găsească o cale de a se simţi mai bine înainte de a se manifesta, fiindcă nu se poate manifesta înainte ca tu să te simţi mai bine, pentru că, până ce nu te simţi mai bine, nu eşti o pereche vibraţională a noului şi îmbunătăţitului tu. Viaţa te determină întreaga zi, zi după zi să te extinzi spre acest loc nou, şi atunci când simţi iubire, eşti în vortex, când simţi exaltare, eşti în vortex, când te simţi plin de viaţă eşti acolo, când te apreciezi, pe tine sau pe alţii, când eşti mândru de tine, când îţi place de tine, când împarţi complimente pretutindeni, eşti în vortex, iar atunci când eşti în vortex, viaţa te va duce acolo în fiecare zi, măcar o dată. 
 Odată ce eşti în vortex trebuie să începi să practici vibraţia de a fi în vortex. 
 Antrenează-te pentru a intra acolo.
 Viaţa te-a pregătit pentru vortex.
 Vortexul e starea vibraţională a fiinţei, nu e ceva ce poţi vedea, nu e ceva ce ai putea descifra cu simţurile tale fizice, dar e ceva ce poţi simţi. 
 Dacă te-ai focaliza asupra unui cuvânt, asupra unui cuvânt emoţional, un cuvânt pozitiv ce are conotaţii vibraţionale bune, vei putea conjura vibraţia din jurul acelui cuvânt.  
 Deci, caută uneori cuvinte precum „destindere” şi „curgere”, şi apoi, după ce ai trecut prin activităţi extenuante, care au fost orice în afară de „destindere” şi „curgere”, devino un component cooperant al „destinderii” şi „curgerii”, chiar dacă gândurile tale te vor arunca la început din vortex. 
 Caută gânduri care deja sunt active în mintea ta, aşa cum este mult mai uşor să deschizi televizorul şi să priveşti ce e acolo decât să cauţi anumite canale, aşa cum e mai simplu să mănânci ce ţi se pune dinainte decât să te apuci să-ţi prepari tu ceva, simte destinderea şi curgerea lină, ele sunt deja în tine. 
 Odată ce alegi cum vrei să te simţi, şi alegi sentimente de iubire sau apreciere sau satisfacţie, alegi acele vibraţii care sunt perechea a ceea ce eşti tu cu adevărat ca fiinţă vibraţională, şi pe măsură ce alegi gânduri care se potrivesc acestor sentimente şi le menţii suficient de mult pentru a dezactiva celelalte gânduri dinlăuntrul tău, Legea Atracţiei trebuie să-ţi dea ceea ce ai cerut.
 Acum eşti un component cooperant tuturor lucrurilor pe care le-ai pus acolo, tuturor lucrurilor pe care Energia -Sursă le-a păstrat pentru tine.

 Tu eşti creatorul propriei tale realităţi.
 Lucrul mai greu de înţeles pentru tine este acela că, atunci când eşti viaţă pur şi simplu, pe măsură ce explorezi contrastul din jurul tău, acesta ajută o „problemă” să-ţi iasă în raza focarului, şi ştii cum funcţionează : cu cât te agăţi de ea, cu atât mai dură devine; tot vorbeşti despre ea, şi te gândeşti întruna la ea, şi înainte de a-ţi fi dat seama, lumea îţi tot serveşte detalii care se potrivesc problemei, în tot acest timp în care problema a intrat în focar, o soluţie egală şi proporţională, perfectă din toate punctele de vedere intră de asemenea în focar, în vortexul tău al creaţiei.
 Arta acceptării este de a te antrena înspre frecvenţa soluţiei, ceea ce înseamnă că dai drumul frecvenţei problemei. 
 Nu poţi seta radioul pe o frecvenţă şi să auzi ce se transmite pe altă frecvenţă. 
 Frecvenţele trebuie să se potrivească. 
 Nu-ţi poţi seta frecvenţa pe „Nu am bani suficienţi” şi să fii vreodată receptorul, cel care manifestează banii ce sunt deja vibraţional ai tăi, în realitatea ta vibraţională.
 Trebuie să ajungi la o acceptare completă a existenţei acestei realităţi vibraţionale, să accepţi timpul prezent al acestei realităţi vibraţionale, să te întinzi după sentimentul care te va aduce în acest vortex.
 Apoi trebuie să practici a fi acolo, odată ce ai intrat acolo.
 Adevărata treabă nu se referă la a folosi cine ştie ce procedee care te-ar aduce în vortex, fiindcă viaţa te va duce acolo, sunt tot felul de lucruri care te pot duce acolo, adevărata treabă este de a realiza că, odată ajuns, fie că ai fost adus, fie că ţi-ai făcut singur drum, trebuie să savurezi deplin ceea ce vei găsi acolo.
 Stai acolo şi practică-i vibraţia, căci, cu cât vei face mai mult asta, cu atât îţi va redeveni starea ta naturală de a fi.
 Ai putea avea zece lucruri care, chiar că te calcă pe nervi, şi unul care te-ar putea aduce cu uşurinţă în vortex, şi, ştiind că, odată cu cele zece lucruri enervante s-au născut şi zece lucruri adorabile, poţi folosi acel singur lucru pentru a intra în vortex şi culege cele zece soluţii la cele zece probleme.
 Într-atât de simplu este. 
 Dar renunţă la înverşunarea cu care îţi menţii atenţia asupra lucrurilor enervante. 
 Nu te mai ambiţiona ca de obicei să te lupţi cu problemele, pentru a încerca să le învingi. 
 Spune-ţi că şi-au produs menirea, că te-au ajutat să creezi soluţiile, şi că acum trebuie să găseştia cele soluţii. 
 Trebuie să găseşti rezonanţa soluţiei căreia viaţa te-a ajutat să-i dai naştere.
 Şi pe măsură ce te rodezi în asta, pe măsură ce începi să joci acest joc, devine tot mai uşor să intri şi tot mai uşor să rămâi acolo.
 Nu trebuie să intri în vortex şi să stai acolo pe veci.
 Tu ai venit aici pentru a explora, pentru a aduce probleme în focar, fiindcă din acele probleme pe care le aduci în focar se nasc soluţiile care n-ar exista dacă n-ar fi fost acele probleme.
  Întreaga civilizaţie şi toată perfecţiunea ei este rezultatul civilizaţiilor anterioare şi a problemelor cărora acestea le-au dat naştere.
  Din moment ce trăieşti în era trezirii, nu trebuie să aştepţi pentru a fi parte a unei civilizaţii viitoare ca să beneficiezi de toate cele pe care le-ai pus în această realitate vibraţională, căci le poţi avea acum. 
 Trebuie numai să lepezi vibraţia rezistenţei prin îmbrăţişarea vibraţiei acceptării. 
 Când te vei gândi că nu te gândeşti la un lucru enervant, tot la lucrul acela îţi stă mintea, deci trebuie să te gândeşti la alte lucruri ! 
 Trebuie să te gândeşti la ceva diferit. 
 Dacă ai o vibraţie habituală care te ţine blocat, trebuie să-ţi faci cumva drum şi să ajungi pe cealaltă parte a valului.
 Şi te poţi elibera de rezistenţă chiar acum.
 Întrebarea este dacă eşti tu unul dintre componentele cooperante ? 
 Tu, în forma ta fizică, eşti un component cooperant al tuturor celor care s-au adunat ? 
 Iar răspunsul e de găsit în felul în care te simţi : cu cât te simţi mai bine, cu atât eşti mai cooperant, cu cât mai rău te simţi, cu atât mai mult te împotriveşti.
 Te agăţi undeva pe scara emoţională unde frica şi senzaţia de neputinţă sunt la un capăt, şi siguranţa şi bucuria la celălalt capăt, iar toate celelalte între acestea două. 
 Dacă te agăţi de frică, dar, în procesul aducerii acelei frici în focar, lansezi rachete-dorinţă, iar Sursa din tine a evoluat spre ceva proporţional minunat, nu ai simţi intensitatea dezacordului adus de frică, dacă mai-marele tu nu s-ar fi dus într-un cu totul alt loc. 
 Dacă expansiunea nu s-ar fi produs, dacă ai oscila numai între „parcă aş vrea aia, parcă n-aş vrea ailaltă” şi diferenţa nu e prea mare, nu ai simţi mare lucru, dar, atunci când cu adevărat nu vrei una, vrei cu adevărat pe cealaltă, variaţia emoţională e uriaşă.
  Să spunem deci că te agăţi în partea asta, de disperare, ori frică, dar ai lansat tot soiul de dorinţe, iar cel care eşti tu cu adevărat, Energie-Sursă, timp prezent, stă dincolo, chemându-te să vii în armonie cu tine însuţi.
 Iar tu auzi chemarea, dar ţie îţi sună a răzbunare, fiindcă răzbunarea te duce în direcţia care trebuie, spre acea bucurie care eşti tu de fapt, Sursa continuă să te cheme, şi tu urci spre furie, Sursa continuă să te strige şi tu mai urci o treaptă, acolo unde te simţi copleşit, Sursa continuă să te strige şi tu ajungi pe treapta frustrării, Sursa continuă să te cheme, şi tu ajungi pe treapta speranţei. 
 Iar atunci când te găseşti în preajma sentimentului de speranţă, eşti atât de aproape de vortex încât te va trage înăuntru şi-ţi va arăta ceva pentru a-ţi întări credinţa. 
Trebuie să înţelegi că nu îţi stă în fire să fii rezistent acestui puternic vortex care te strigă mereu. 
 Cu cât mai multe emoţii negative simţi, cu atât mai mult te-ai extins, dar nu ţii pasul cu propria ta expansiune, nu-ţi îngădui să fii ceea spre care te-ai extins. 
 Dacă viaţa nu te-ar fi determinat să te extinzi, nu ai simţi emoţii negative şi astfel, nu am vorbi de expansiune.
 Dacă te-ar suna cineva pe care nu-l cunoşti la telefon şi ţi-ar spune, „Alo, te-am sunat să-ţi spun că nu te voi mai suna niciodată”, ai spune, „Uhm… OK!”. Cu alte cuvinte, nici nu-ţi doreai să te mai sune necunoscuţi, aşa că nu vei simţi nimic din lipsa acelor telefoane.
 Orice emoţie pe care o simţi îţi indică alinierea cu cel care eşti tu cu adevărat, cu cel care ai devenit, sau lipsa de aliniere. 
 Iar vortexul, veşnic în expansiune vârtej al devenirii, este cel care pune cele veşnice în veşnicie. 
 Iar tu ai venit în acest corp magnific, în această realitate spaţio-temporală perfect echilibrată, cu scopul expres de a te extinde plin de bucurie.
 Eşti într-atât de liber, încât poţi alege chiar şi lanţurile. 
 Iar pe măsură ce viaţa te determină să lansezi dorinţele, iar ţie îţi pasă de felul în care simţi, te vei găsi în armonie vibraţională cu cel care eşti tu de fapt.
 Acest proces creativ din care facem cu toţii parte funcţionează prin următorii paşi :
 1 - contrastul te va determina să ceri,
 2 - mai-marele tu adoptă ceea ce ai cerut, şi devine echivalentul vibraţional al acelui lucru; mai-marele tu a devenit acel lucru, ceea ce te-a întins cumva, iar tu poţi simţi rezistenţa sau acceptarea acelei întinderi;
3 - când îţi îngădui aliniere vibraţională cu ceea spre care te-ai întins a fi, asta înseamnă finalizarea a acestui act creativ.

Scara emoţiilor potrivit Abraham-Hicks :
1. Bucurie/Cunoaştere/Împuternicire/Libertate/Iubire/Apreciere.
2. Pasiune.
3. Entuziasm/Nerăbdare/Fericire.
4. Aşteptări optimiste/Încredere-credinţă.
5. Optimism.
6. Speranţă.
7. Mulţumire.
8. Plictiseală.
9. Pesimism.
10. Frustrare/Iritare/Nerăbdare.
11. Copleşire-împovărare.
12. Dezamăgire.
13. Îndoială.
14. Griji.
15. Vină - învinovăţire a altora.
16. Descurajare.
17. Furie.
18. Răzbunare.
19. Ură/Dezlănţuire.
20. Gelozie.
21. Nesiguranţă/Vină - auto-învinovăţire/Nevrednicie.
22. Frică/Durere/Depresie/Disperare/Neputinţă.

"Oricare ar fi cel mai mare entuziasm, cea mai mare bucurie pe care le aveti la un moment dat, aceea e directia in care va gasiti inca temele proprii de explorat.
Aceea este directia care va va sustine cel mai bine in explorarea temelor voastre in aceasta viata, teme ce ar putea reprezenta ideea de merit, ideea de a crea liber in baza alegerii.
Tema poate avea si multe subteme, cum ar fi explorarea abundentei, a relatiilor, a diferitelor nivele de frica; tot felul de subteme in marea tema a descoperirii cine esti cu-adevarat in acest spatiu si timp. 
 Ele se adauga la intelegerea ta despre propria relatie cu Creatia si relatia ta cu transformarea ce se deruleaza pe Pamant acum, transformare ce este atat de intens importanta pentru experienta ta ca si suflet, deoarece este atat de unica, este atat de rara: sa treci de la un asemenea intuneric intr-o asemenea lumina.
V-ati asumat o sarcina/misiune incredibila, una ce va imbogateste incredibil de mult si va invata incredibil de mult si care, cand treceti prin aceasta tranzitie, asa cum faceti, ia acea experienta si o iradiaza restului Creatiei. 
Astfel ca intreaga Creatie este imbogatita de experienta voastra.
Trecerea voastra prin aceasta experienta ofera altora din Creatie, mai multe ocazii si posibilitati de a experimenta Creatia intr-un mod mai bogat. 
Le ofera mai multa intelegere despre faptul ca mai multe lucruri sunt posibile de experimentat. 
Deoarece voi ati experimentat lucruri pe care altii, pe alte planete le-ar fi crezut imposibil de experimentat. 
Cu siguranta, nimeni nu poate vreodata trai experienta ideii ca ar fi deconectat pe bune de Creatie. 
Cu siguranta asta nu-i posibil. Unde s-ar putea intampla asa ceva? Cum de ar fi macar posibil asa ceva?
Ei, noi stim locul asta. Se numeste Pamant.
Ei - oamenii - chiar cred pe bune ca nu sunt conectati la Creatie. 
Ei chiar se pot experimenta pe ei de parca ar fi deconectati. 
Ei chiar cred ca nu sunt iubiti neconditionat."
Bashar

Cărţi de Esther şi Jerry Hicks (autorii cărţii Învăţăturile lui Abraham - Legea atracţiei ) : 
http://bit.ly/1PzXbkP
http://bit.ly/1NbGP1u



De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

https://drive.google.com/folderview?id=0B6aZWulFbbTCfl82UVVjeFVybzg4U2E1SlF0TV9rSnRvMlVnUEhxMVE0T0w1Y1VZOEhWS3c&usp=sharing

CĂRŢI SPIRITUALITATE, EZOTERISM, PARANORMAL, PARAPSIHOLOGIE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html





Dacă ţi-a plăcut:
- dă un Like şi o Distribuire ( pe PC latura din stânga a monitorului şi sub fiecare articol, pe dispozitivele mobile în partea de jos a ecranului - 2 săgeţi de apăsat pt Urmărire (Follow) şi Partajare / Distribuire, şi sub fiecare articol )
- pe PC apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks). 
- abonează-te prin email, prin serviciul FeedBurner la acest blog aici : http://feeds.feedburner.com/Kato-ParapsihologieExtrasenzorial  
Abonează-te la postările noi ale blogurilor mele prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Subscribe to Spirit by Email
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen în căsuţa de "Căutare", sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :  http://youtube.com/user/katonanico
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !

Aici ai linkul lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Loveblog4all" la un click distanţă - peste 500 articole ! : 
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html

Cercetătorul Donald Hoffman despre felul în care mintea umană construiește realitatea

Donald Hoffman: Vedem realitatea așa cum este ?

Conferinţă TED

Filmed March 2015 at TED2015 

http://www.ted.com/talks/donald_hoffman_do_we_see_reality_as_it_is?language=ro

Cercetătorul în științe cognitive Donald Hoffman caută răspunsul la o întrebare importantă: observăm lumea așa cum e... sau așa cum avem nevoie să fie ? 
Această prezentare uluitoare examinează felul în care mintea noastră construiește realitatea din jur. 



Transcrierea conferinţei :

00:11 Sunt un mare iubitor de mistere și sunt fascinat de cele mai mari mistere științifice nerezolvate. 

Poate pentru că mă privește personal: vreau să știu cine suntem și nu-mi pot astâmpăra curiozitatea.

00:25 Misterul este acesta: care este relația dintre creier și trăirile conștiente, cum ar fi gustul ciocolatei sau senzația de catifelat?

00:37 Acest mister nu e nou. În 1868, Thomas Huxley scria: „Faptul că ceva atât de remarcabil precum o stare conștientă este un rezultat al iritării țesutului nervos este la fel de inexplicabil ca și apariția duhului când Aladin a lustruit lampa fermecată.” Huxley a intuit că activitatea cerebrală și conștientizarea sunt corelate, dar nu a știut cum. La vremea aceea era un mister. De la Huxley până azi s-au făcut multe descoperiri științifice despre activitatea creierului, însă legătura dintre activitatea cerebrală și conștientizare încă e un mister. De ce? De ce am progresat atât de puțin? Unii experți sunt de părere că nu putem rezolva această problemă, pentru că nu avem conceptele și inteligența necesare. Maimuțele nu pot rezolva probleme de mecanică cuantică. Similar, nu putem pretinde de la specia noastră să rezolve această problemă. Eu nu sunt de acord; sunt mai optimist. Cred că pur și simplu am făcut o presupunere falsă. De îndată ce o vom corecta, am putea foarte bine să rezolvăm problema. Azi vă voi spune care este această presupunere, de ce este falsă și cum o putem corecta.

01:58 Mai întâi o întrebare. Credeți ca ceea ce observăm este realitatea așa cum este? Deschid ochii și-mi descriu experiența astfel: o roșie la un metru distanță. Concluzionez că, în realitate, există o roșie la un metru de mine. Când închid ochii, experiența mea se transformă într-un câmp gri, însă este încă adevărat că la un metru de mine se află o roșie? Așa cred, dar s-ar putea să mă înșel? E posibil să-mi interpretez greșit percepțiile?

02:38 N-ar fi prima interpretare greșită a percepțiilor. Am crezut că Pamântul e plat, pentru că așa părea să fie. Pitagora a descoperit că era greșit. Apoi am crezut că Pământul este centrul imobil al Universului, din nou pentru că așa pare să fie. Copernic și Galileo au descoperit că era greșit.

03:00 Apoi Galileo și-a pus întrebarea dacă nu cumva interpretăm greșit și alte observații pe care le facem. El a scris: „Cred că gusturile, mirosurile, culorile și așa mai departe sălășluiesc în starea de conștientizare. De aceea în absența ființelor vii aceste proprietăți ar fi anulate.”

03:19 Asta e o afirmație uluitoare. Avea dreptate Galileo? E posibil să ne interpretăm atât de greșit percepțiile? Ce ne spune despre asta știința modernă?

03:31 Neuroștiința ne spune că aproximativ o treime din cortex este folosit pentru vedere. Când deschidem ochii și ne uităm de jur împrejur se activează miliarde de neuroni și mii de miliarde de sinapse.

03:46 E puțin surprinzător, pentru că dacă ne gândim la vedere ne gândim că operează ca un aparat de fotografiat. Face o poză a realității obiective așa cum este. Într-adevăr, o parte a aparatului vizual e ca un aparat de fotografiat. Ochiul are o lentilă care formează imaginea unui obiect pe retină, unde se află un strat de 130 milioane de fotoreceptori, deci ochiul este ca o cameră digitală de 130 de megapixeli. Asta însă nu explică miliardele de neuroni și miile de miliarde de sinapse implicate în vedere. Ce fac acești neuroni?

04:22 Neuroștiința ne spune că ei creează în timp real toate formele, obiectele, culorile și mișcările pe care le vedem. Aparent, e ca și cum fotografiem această cameră așa cum este, dar, de fapt, noi asamblăm ceea ce vedem. Nu construim toată lumea dintr-o dată. Doar ceea ce avem nevoie momentan.

04:44 Există multe demonstrații foarte convingătoare că noi construim ceea ce vedem. Vă arăt două dintre ele. Aici vedeți niște discuri roșii cu unele părți decupate. Dar dacă rotesc puțin aceste discuri deodată vedeți un cub în trei dimensiuni ieșind din ecran. Ecranul e plat, bineînțeles. Cubul tridimensional pe care îl vedeți trebuie să fie construcția dumneavoastră.

05:14 În următorul exemplu, vedeți dreptunghiuri bine definite de buline albastre care se deplasează peste un câmp de buline. De fapt, nici o bulină nu se mișcă. Tot ce fac e să schimb de la un cadru la altul culoarea bulinelor de la albastru la negru și invers. Când fac asta repede, sistemul vizual vă creează imaginea dreptunghiurilor de buline albastre cu laturi bine conturate și în mișcare. Sunt multe alte exemple; am dat doar două care demonstrează că voi construiți ceea ce vedeți.

05:48 Neuroștiința merge însă mai departe. Ne spune că reconstruim realitatea. Când spun că văd o roșie de fapt reconstruiesc foarte corect caracteristicile unei roșii adevărate, ca și cum ar exista în fața ochilor mei chiar dacă eu nu mă uit.

06:12 De ce nu ne spune neuroștiința că noi construim, ci că reconstruim? Argumentul standard este cel al evoluției. Dintre strămoșii noștri, aceia cu vederea mai bună au fost avantajați față de cei care nu vedeau la fel de bine și ne-au transmis zestrea lor genetică. Noi suntem descendenții celor care au văzut mai bine și putem avea încredere că, în cazurile obișnuite, percepțiile noastre sunt corecte. Asta scrie în manualele standard. Într-un manual scrie, de exemplu: „Din perspectiva evoluției, vederea este utilă tocmai pentru că este atât de precisă.” Ideea e că percepțiile corecte sunt mai bine adaptate, îți oferă un avantaj să poți supraviețui.

07:01 Dar e adevărat? E interpretarea corectă a teoriei evoluției? Să luăm câteva exemple din natură.

07:09 Gândacul cu dungi australian e încrețit, lucios și maro. Femela nu poate zbura. Masculul zboară în căutarea unei femele mișto, firește. Când o găsește, aterizează și se împerechează. O altă specie din deșertul australian este Homo Sapiens. Masculul acestei specii are un creier masiv folosit în vânătoarea de bere rece. (Râsete) Când o găsește, o golește imediat și câteodată aruncă sticla în deșertul australian. Întâmplător aceste sticle sunt încrețite, lucioase și au nuanța perfectă de maro care să-i excite pe acești gândaci masculi. Masculii mișună peste tot pe sticlă încercând să se împerecheze. Își pierd orice interes pentru femelele reale. Cazul clasic al masculului care își părăsește femela pentru băutură. (Râsete) (Aplauze) Această specie aproape că a dispărut. Australia a trebuit să schimbe sticlele pentru a salva gândacii. (Râsete) Masculii au avut succes în găsirea femelelor timp de mii, poate milioane de ani. Păreau că văd realitatea așa cum este, dar iată că nu. Evoluția le-a dat un truc: o femelă e orice lucru încrețit, lucios și maro, cu cât mai mare cu atât mai bine. (Râsete) Chiar și când se târa pe sticlă, masculul nu și-a realizat greșeala.

08:48 Sigur, am putea spune că gândacii sunt niște creaturi foarte simple, dar mamiferele n-ar face așa ceva. Mamiferele nu se ghidează dupa trucuri. Nu voi stărui, vă prindeți singuri. (Râsete)

09:03 Asta ridică o întrebare tehnică importantă: favorizează selecția naturală perceperea realității așa cum e? Din fericire nu trebuie să dăm din mâini și să încercăm să ghicim. Teoria evoluției e o teorie matematică precisă. Pentru verificare, putem folosi ecuațiile evoluției. Putem pune diverse organisme să concureze în medii artificiale și vedea care supraviețuiesc și care prosperă, care sisteme senzoriale sunt mai adecvate.

09:33 O noțiune critică în aceste ecuații e condiția fizică. Să luăm de exemplu această friptură. Ce reprezintă friptura asta pentru sănătatea unui animal? Unui leu flămând în căutare de hrană îi crește condiția fizică, Unui leu sătul care vrea să se împerecheze nu-i crește condiția fizică. Iar unui iepure, indiferent de stare, nu-i crește condiția fizică. Deci condiția fizică depinde de realitate așa cum este, dar depinde și de organism, de starea lui și de activitatea lui. Condiția fizică nu e echivalentă cu realitatea obiectivă. Condiția fizică, și nu realitatea obiectivă, reprezintă parametrul cel mai important în teoria evoluției.

10:21 În laboratorul meu, am efectuat sute de mii de simulări evoluționiste, în multe medii artificiale arbitrare și organisme care concurează pentru resursele existente. Unele organisme pot vedea realitatea completă, altele văd doar o parte a realității, iar altele nu văd realitatea deloc doar condiția fizică. Cine câștigă?

10:47 Îmi pare rău să vă spun, dar percepția realității duce la extincție. Aproape în fiecare simulare, organismele care nu văd realitatea deloc, dar sunt optimizate pentru condiția fizică, le împing spre extincție pe acelea care percep realitatea obiectivă. În concluzie, evoluția nu favorizează percepțiile corecte. Acelea duc la extincție.

11:14 Asta e un pic suprinzător. Cum e posibil ca neavând o percepție precisă să fii avantajat în supraviețuire? E puțin contraintuitiv. Amintiți-vă însă de gândacul cu dungi. Gândacul cu dungi a supraviețuit timp de mii, poate milioane de ani, folosind trucuri simple și șmecherii. Teoria evoluției spune că toate organismele, inclusiv noi, sunt în aceeași oală ca gândacul cu dungi. Nu vedem realitatea așa cum este. Suntem dotați cu trucuri și șmecherii care ne țin în viață.

11:47 Totuși, intuiția noastră are nevoie de ajutor. Cum poate fi utilă perceperea incorectă a realității? Din fericire, avem o metaforă foarte utilă: interfața computerului nostru. Să luăm de exemplu pictograma albastră a prezentării TED pe care o scrii. Pictograma e albastră și dreptunghiulară și se află în colțul din dreapta jos al ecranului. Înseamnă cumva că și fișierul text din calculator e albastru, dreptunghiular și în colțul din dreapta jos al computerului? Sigur că nu. Oricine gândește așa interpretează greșit rolul interfeței. Nu servește la a arăta realitatea din calculator. De fapt servește la a ascunde această realitate. Nu te interesează diodele, rezistorii și toți megaocteții de cod. Dacă ai avea de a face cu asta, nu ți-ai mai scrie niciodată textul sau edita fotografia. În esență, evoluția ne-a dat o interfață care ascunde realitatea și ghidează comportamentul de adaptare. Spațiul și timpul, așa cum le percepeți acum, sunt ecranul dumneavoastră. Obiectele fizice sunt doar pictogramele de pe ecran.

13:03 Există o obiecție evidentă. Hoffman, dacă crezi că trenul ăsta care vine cu 300 km/h este doar o pictogramă pe un ecran, de ce nu te arunci în fața lui? După ce dispari, cu tot cu teoria ta, vom ști că trenul e ceva mai mult decât o pictogramă. Nu aș păși în fața acelui tren din același motiv pentru care n-aș șterge într-o doară pictograma. Nu pentru că aș interpreta literal pictograma – fișierul nu e realmente albastru sau dreptunghiular –, însă o iau în serios. Aș pierde rodul câtorva săptămâni. În mod similar, evoluția ne-a înzestrat cu simboluri perceptive pentru a supraviețui. Trebuie să le luăm în serios. Dacă vezi un șarpe, nu-l lua în mână. Dacă vezi o prăpastie, nu sări în ea. Sunt menite a ne ține în siguranță și trebuie să le luăm în serios. Asta nu înseamnă că trebuie să le luăm ca atare. Ar fi o eroare logică.

14:02 Altă obiecție: nu e nimic nou în asta. Fizicienii ne-au spus de mult că metalul din care e făcut trenul pare solid, dar de fapt e un spațiu mai mult gol în care zboară particule microscopice. Nicio noutate. Nu tocmai. E ca și cum ai spune: știu că pictograma albastră de pe ecran nu reprezintă realitatea computerului, dar dacă mă uit mai îndeaproape cu o lupă, văd pixeli. Ei reprezintă realitatea computerului. Nu tocmai. Încă ne aflăm pe ecran, asta contează. Acele particule microscopice încă există în timp și spațiu, încă există în interfața utilizatorului. Ce spun eu e cu mult mai radical decât au spus fizicienii.

14:45 Și în sfârșit ați mai putea obiecta că noi toți vedem trenul, deci niciunul dintre noi nu îl construiește. Amintiți-vă însă acest exemplu. Toți vedem un cub, însă ecranul este plat. Deci cubul pe care îl vedeți e cubul pe care îl construiți. Noi toți vedem un cub pentru că fiecare dintre noi construiește cubul pe care îl vedem. La fel și cu trenul. Vedem un tren cu toții pentru că fiecare dintre noi îl construiește. Așa facem cu toate obiectele fizice.

15:22 Avem tendința să credem că percepția e ca o fereastră spre realitatea obiectivă. Teoria evoluției ne spune că aceasta e o interpretare greșită a percepțiilor noastre. Realitatea e mai degrabă ca un ecran tridimensional menit să ascundă complexitatea lumii reale și să ne ghideze comportamentul de adaptare. Spațiul, așa cum îl percepem, e ecranul. Obiectele fizice sunt doar pictogramele de pe ecran.

15:52 Odată se credea că Pământul e plat, pentru că așa pare. Apoi s-a crezut că Pământul e centrul imobil al realității, pentru că așa pare. Ne-am înșelat, ne-am interpretat greșit percepțiile. Astăzi credem că spațiu-timpul și obiectele fac parte din realitatea obiectivă. Teoria evoluției ne demonstrează încă o dată că greșim. Interpretăm greșit conținutul experiențelor noastre de percepție. Există ceva și atunci când nu ne uităm, dar nu e spațiu-timpul sau obiectele fizice. E la fel de dificil pentru noi să ne detașăm de spațiu-timp și obiecte cum e pentru gândacul cu dungi să renunțe la sticla lui. De ce? Pentru că nu ne putem vedea propria orbire. Avem însă un avantaj față de gândacul cu dungi: știința și tehnologia. Privind prin lentila telescopului am descoperit că Pământul nu este centrul imobil al realității. Privind prin lentila teoriei evoluției am aflat că spațiu-timpul și obiectele nu sunt natura realității. Când am o experiență perceptivă pe care o numesc „roșie”, interacționez cu realitatea, dar acea realitate nu e o roșie și nici nu seamănă cu o roșie. Tot așa, când am o percepție pe care o numesc „leu” sau „friptură” interacționez cu realitatea, dar acea realitate nu este un leu sau o friptură. Ba culmea este că dacă am o percepție pe care o numesc „creierul” sau „neuroni”, interacționez cu realitatea, dar realitatea nu este creierul sau neuronii și nici nu seamănă cu creierul sau neuronii. Acea realitate, oricare ar fi ea, e adevărata sursă a cauzei și a efectului din jurul nostru. Nu creierul și nici neuronii. Creierul și neuronii nu au nicio forță cauzală. Ei nu ne produc experiențele perceptive și nici comportamentele. Creierul și neuronii sunt un set de simboluri specifice speciei, un truc.

18:01 Ce semnificație are în descifrarea conștiinței? Deschide noi posibilități. De exemplu, realitatea ar putea fi o mașinărie vastă care ne cauzează experiențele conștiente. Mă îndoiesc, dar merită cercetat. Realitatea ar putea fi o rețea vastă și interactivă de agenți conștienți, simpli și complecși, care își cauzează reciproc experiențele conștiente. Nu e o idee atât de nebună pe cât ar părea și chiar o testez în prezent.

18:37 Deci iată ideea: odată ce ne detașăm de presupunerea noastră foarte intuitivă, dar foarte falsă, despre natura realității, se deschid moduri noi de gândire despre marile mistere ale vieții. Sunt convins că acea realitate va fi mai fascinantă și mai surprinzătoare decât ne-am putea imagina.

19:00 Teoria evoluției ne confruntă cu cea mai mare provocare, aceea de a admite că rostul percepției nu e de a vedea adevărul, ci de a face copii. Apropo, chiar și acest TED nu este decât în mintea dumneavoastră.

19:19 Vă mulțumesc foarte mult.

19:20 (Aplauze)

19:31 Chris Anderson: Dacă ești chiar tu, mulțumesc. Atât de multe de învățat. Unii dintre noi ar putea fi profund deprimați de ideea că evoluția defavorizează percepția corectă a realității. Nu înseamnă cumva că ne sunt subminate toate eforturile, toată capacitatea de a gândi corect, poate inclusiv teoria ta, dacă o luăm așa?

19:56 Donald Hoffman: Asta nu împiedică succesul științific. Avem o teorie care s-a dovedit falsă. Aceea că percepția e ca realitatea și că realitatea e ca percepțiile. Această teorie s-a dovedit falsă. Bine, o aruncăm la coș. Asta însă nu ne împiedică să formulăm noi teorii despre natura realității. E un progres să înțelegem că una din teoriile noastre era falsă. Știința continuă la fel ca până acum, fără probleme.

20:22 CA: Crezi deci că e posibil... (Râsete) Grozav! Însă cred că ceea ce spui e că e posibil ca evoluția să ne conducă la rațiune.

20:31 DH: Da, e o remarcă foarte bună. Simulările pe care le-ați văzut au privit în particular percepția și ne arată că percepțiile nu ne-au fost modelate ca să vedem realitatea așa cum e. Dar asta nu privește logica sau matematica. Nu am făcut astfel de simulări, dar bănuiala mea este că vom afla că există niște presiuni de selecție pentru ca logica și matematica să fie măcar în direcția adevărului. Dacă ești ca mine, matematica și logica sunt grele. Nu ne descurcăm mereu, însa presiunile de selecție nu ne îndepărtează sistematic de matematică și de logică. Va trebui să vedem cum a fost fiecare facultate cognitivă afectată de evoluție. Ce e valabil la percepție nu e neapărat valabil la matematică și logică.

21:14 CA: Ceea ce propui e o interpretare modernă a lumii în stilul Episcopului Berkeley: conștiința generează materia, nu invers.

21:23 DH: E puțin altfel la Berkeley. Berkeley era un deist și considera, de exemplu, că natura ultimă a realității e Dumnezeu. Nu simt nevoia să merg pe drumul lui Berkeley. E cu totul altceva, de fapt. O numesc „realism conștient”; e o abordare foarte diferită.

21:42 CA: Don, aș putea sta de vorbă cu tine ore întregi și sper că vom avea ocazia.

21:46 Mulțumesc foarte mult. DH: Mulțumesc. (Aplauze)

Despre Donald Hoffman - Cognitive scientist : http://www.ted.com/speakers/donald_hoffman 


De AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde

https://drive.google.com/folderview?id=0B6aZWulFbbTCfl82UVVjeFVybzg4U2E1SlF0TV9rSnRvMlVnUEhxMVE0T0w1Y1VZOEhWS3c&usp=sharing

CĂRŢI SPIRITUALITATE, EZOTERISM, PARANORMAL, PARAPSIHOLOGIE (şi nu numai) recomandate de Kato : http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html



Dacă ţi-a plăcut:
- dă un Like şi o Distribuire ( pe PC latura din stânga a monitorului şi sub fiecare articol, pe dispozitivele mobile în partea de jos a ecranului - 2 săgeţi de apăsat pt Urmărire (Follow) şi Partajare / Distribuire, şi sub fiecare articol )
- pe PC apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks). 
- abonează-te prin email, prin serviciul FeedBurner la acest blog aici : http://feeds.feedburner.com/Kato-ParapsihologieExtrasenzorial  
Abonează-te la postările noi ale blogurilor mele prin email, serviciul Feedburner, dând click aici : Subscribe to Love Blog 4 All by Email

Subscribe to Spirit by Email
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen în căsuţa de "Căutare", sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).

De asemenea, consultă marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) :  http://youtube.com/user/katonanico
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Accesează acest link pt oferta completă de magazine unde găseşti tot ce vrei : https://www.facebook.com/notes/806471976063412/ Mulţumesc !

Aici ai linkul lista tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Loveblog4all" la un click distanţă - peste 500 articole ! : 
http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html