Patient Zero Productions - un film în regia lui James Russell - Resonance - Beings of Frequency (REZONANŢA Fiinţe ale frecvenţei)
Transcrierea:
La mijlocul anilor '80, maxim 3% dintre oamenii ţărilor noastre foloseau celulare, dar am avansat rapid, până în prezent, când aproape 100% dintre oameni folosesc telefoane celulare.
Cei aflaţi la vârsta de 19 sau 20 de ani s-au obişnuit cu telefonul, de zece ani şi noi nu avem nici o idee privind gradul de risc pe care îl implică.
Ne-am scufundat, noi înşine, într-un ocean de radiaţie electromagnetică, care este peste tot în jurul nostru, invizibil, nu-l poţi vedea, dar ştim că este acolo, ori de câte ori îţi foloseşti telefonul mobil ştii că este acolo.
Este extrem de greu să dai ceasul înapoi, dacă nu cumva e imposibil să dai ceasul înapoi, dar trebuie să fim conştienţi de riscurile de sănătate implicate, astfel încât să putem alege să ne luăm măsuri de siguranţă împotriva expunerilor.
În prezent, declaraţiile OMS, în acest sens, susţin că ameninţarea este reală.
Nu eram singurii afectaţi de turnul telefoniei celulare.
Mulţi oameni erau afectaţi de turnul telefonic.
Multe dintre cancerele care se vor produce nu s-au manifestat încă.
Cum de a fost posibil să credem că a pune microunde în apropierea creierului nostru era ceva sigur.
Pur şi simplu, nu înţelegem, pe deplin, ce anume facem.
Avem un anunţ de făcut, dacă nu cumva telefoanele celulare produc cancer.
REZONANŢA Fiinţe de frecvenţă
V-aţi întrebat, vreodată, de ce vă simţiţi atât de bine când ieşiţi afară din casă ?
Germania Un savant necunoscut este pe cale să facă o descoperire care ar schimba totul.
Numele lui este Winfried Otto Schumann.
În ziua în cauză, le preda elevilor principiile fizice ale electricităţii, modul în care două sfere concentrice pot crea o tensiune electrică şi, ca atare... o frecvenţă.
Clasa lui Schumann se chinuia să înţeleagă subiectul, deci, pentru a face totul mai uşor, profesorul le-a cerut să-şi imagineze că Pământul este una dintre sfere şi ionosfera este cealaltă sferă.
El le-a cerut, apoi, să calculeze tensiunea care ar exista între ele.
Fără a avea habar, el însuşi, şi Schumann a început să calculeze.
Într-un final, a ajuns la valoarea unei frecvenţe, o frecvenţă de aproximativ 10 Hz.
Oricât de incredibil i s-a părut lui Schumann, planeta noastră are un puls, o frecvenţă măsurabilă care înconjoară regnul viu al Terrei.
Deşi profesorul era mândru de descoperirea sa, el nu i-a sesizat semnificaţia uriaşă, mai ales că teoria s-a publicat numai într-o revistă ştiinţifică minoră, exilată în ultimele pagini, sub titlul de "Rezonanţa Schumann".
Va mai fi nevoie de câţiva ani, şi de o incredibilă turnură a destinului, înainte ca profesorul să-şi dea seama de adevărata importanţă a Rezonanţei Schumann.
Acea turnură a destinului începuse cu 30 de ani mai devreme, cu un alt om de ştiinţă german, cu numele de Hans Berger.
Folosind un encefalograf, construit de el însuşi, Berger a înregistrat, pentru prima dată, frecvenţa electrică transmisă de creierul uman.
S-a sugerat, iniţial, ca unda să fie numită după omul care a descoperit-o, dar Berger, fiind un om modest, a optat pentru un nume alfabetic şi a numit-o undă alfa.
La scurt timp după descoperirea profesorului Schumann, unul dintre colegii lui Hans Berger, un om numit dr. Anker Mueller, s-a întâmplat să dea peste un exemplar al unei minore reviste ştiinţifice, exact aceeaşi revistă ştiinţifică minoră în care fusese publicată descoperirea profesorului Schumann, cu câţiva ani înainte.
A citit articolul de câteva ori, clătinându-şi capul, fără să-i vină a crede.
Şi-a dat seama, instantaneu, de importanţa articolului aflat în faţa sa.
Frecvenţa undelor alfa, înregistrate de Hans Berger, era aproape identică cu Rezonanţa Schumann... cu frecvenţa Pământului.
Dr. Anker Mueller l-a contactat imediat pe Schumann, pentru a-l convinge să cerceteze în continuare.
Schumann a fost de acord şi a lucrat împreună cu un student de-al său, pentru a-şi rafina descoperirea.
Ei au studiat, în detaliu, modul cum tensiunea este descărcată prin fulgere, în interiorul ionosferei terestre.
Într-un final, au ajuns la o frecvenţă exactă.
Pulsul Pământului, Rezonanţa Schumann, era de exact 7,83 Hz.
Descoperirea era remarcabilă.
Rezonanţa Schumann nu era doar similară undelor alfa ale creierului uman, ci era identică.
Frecvenţa cerebrală, care ne controlează creativitatea, performanţa, stresul, anxietatea şi sistemul nostru imunitar, era, cumva, acordată cu frecvenţa planetei.
Pulsul Pământului a devenit pulsul vieţii, însăşi.
O coincidenţă ?
Frecvenţa unei unde este măsurată în Hertzi.
Asta se referă la numărul de oscilaţii pe care unda le face în fiecare secundă... frecvenţele variind de la o milionime din mărimea unui atom... până la dimensiunea universului însuşi.
În teorie, frecvenţele sunt infinite, deci, prin urmare, fără sfârşit.
Dacă asta fusese o coincidenţă, era cea mai spectaculoasă coincidenţă a naturii.
Deci ce însemnau toate acestea ?
Nu a durat mult până când cineva a încercat să afle.
Numele lui era Rütger Wever, un om de ştiinţă celebru, de la Institutului Max Planck.
La începutul anilor '60, profesorul construise un buncăr subteran, pentru a putea examina ritmul circadian uman.
Ritmul circadian este ciclul zi-noapte, care este impregnat în întreg regnul viu.
Pe o perioadă de 30 de ani, profesorul a făcut experimente, în care studenţi voluntari au petrecut câteva săptămâni la rând în buncăr, complet izolaţi de rezonanţa naturală a Pământului.
În rezultatele sale, Wever a notat câteva descoperiri uluitoare.
El a descoperit că atunci când Rezonanţa Schumann era filtrată de buncăr, sănătatea fizică şi mentală a studenţilor avea de suferit.
A dus studenţi, acolo jos.
Nu a avut încredere s-o facă cu oameni bolnavi sau bătrâni.
A dus studenţi tineri, acolo jos, fiindcă Wever ştia că urma să existe un efect.
Deci, evident, în subteran nu există Rezonanţa Schumann, nu ai decât câmpurile magnetice din interiorul Pământului.
Deci, fiind plasaţi în subteran, ei au început să se simtă bolnavi, având dureri de cap, fiindcă ritmul circadian era complet dat peste cap.
Lucrul interesant a fost că, atunci când a introdus, pur şi simplu... frecvenţa de 7,83 Hz, folosind un generator de puls magnetic, acea stare de rău s-a oprit imediat.
Wever a introdus, în secret, frecvenţa de 7,83 Hz în buncăr, printr-un emiţător făcut de om.
De câte ori a făcut asta, a remarcat că efectele nocive resimţite de voluntari fie au dispărut, fie s-au redus.
Stresul, durerile de cap şi suferinţa afectivă s-au redus, iar senzaţia de bunăstare le-a revenit, totul numai prin introducerea Rezonanţei Schumann.
Cercetarea lui Wever a revelat o conexiune, incredibilă, între sănătatea umană şi frecvenţa naturală a planetei.
Iar în 2011, cercetări inovatoare au sugerat ceva şi mai impresionant, faptul că Rezonanţa Schumann poate fi corelată cu începuturile vieţii, însăşi.
Invenţia a ieşit din mâinile lui Luc Montagnier, omul de ştiinţă, laureat al premiului Nobel, care a descoperit primul virusul HIV.
Profesorul desfăşura experimente privind memoria apei, cercetând modul în care apa putea reţine memoria unor substanţe, care fuseseră dizolvate în ea, anterior, când a dat peste ceva care contesta principiile fundamentale ale ştiinţei.
Întreaga viaţă provine din viaţă !
Acesta este un principiu fundamental al ştiinţei, şi unul care nu fusese încălcat, vreodată, în vreun experiment.
Viaţa nu poate exista decât acolo unde viaţa a existat anterior şi mecanismul ei a fost înţeles întotdeauna ca fiind unul material, cum ar fi diviziunea cuplului ovul-spermatozoid sau a sporilor.
Dar experimentele lui Luc Montagnier au oferit o ipoteză foarte diferită.
Profesorul a demonstrat că secvenţele de ADN, însăşi elementele constitutive ale vieţii, comunicau între ele, în apă, emiţând unde electromagnetice de joasă frecvenţă.
Chiar şi atunci când ADN-ul era ţinut în eprubete diferite, profesorul tot a înregistrat comunicaţii electromagnetice între ele.
Cât de sofisticate ar putea fi aceste comunicaţii ?
Ei bine, Luc Montagnier a demonstrat că sunt capabile să organizeze nucleotidele, ingredientele care transformă, de fapt, ADN-ul într-un ADN complet nou.
Savanţii au combinat aceste ingrediente de nenumărate ori, anterior, dar nici un experiment nu a fost capabil să recreeze scânteia vieţii şi să transforme nucleotidele în ADN efectiv, nu fără ca ADN-ul să fie deja prezent.
Viaţa, la urma urmei, nu poate exista decât acolo unde viaţa a existat anterior, dar în experimentele lui Luc Montagnier ADN-ul fusese filtrat complet, din apă... şi, totuşi, s-a format un nou ADN.
Cum de a fost posibil aşa ceva ?
Cum de a putut Luc Montagnier să facă ceea ce nici un alt om de ştiinţă nu a putut şi să creeze viaţă, acolo unde nu fusese prezentă viaţa ?
Ce anume a diferit atât de mult în experimentele lui Luc Montagnier ?
A fost prezenţa unei frecvenţe, o frecvenţă care, atunci când este înlăturată, provoacă eşecul experimentelor, dar, atunci când este prezentă, asigură succesul lor.
Acea frecvenţă a fost de 7,83 Hz, Rezonanţa Schumann.
A frapat existenţa unei relaţii delicate între regnul viu şi frecvenţa planetei, o interacţiune între organismele vii şi frecvenţele electromagnetice, o dependenţă, o legătură.
Dovezi despre asta pot fi descoperite citind articole ştiinţifice, dar dovezi şi mai evidente pot fi descoperite pur şi simplu mergând în natură.
Cum altfel te-ar putea face să te simţi atât de bine ?
Cum de s-au întâmplat toate acestea ?
Ei bine, când analizezi istoria Pământului, pare să fie destul de evident: undele Schumann au făcut parte din această planetă încă de la începuturi, viaţa a evoluat fiind înconjurată de ele... şi, inevitabil s-a acordat cu ea.
De fapt, sensibilitatea noastră la frecvenţe devine profund conectată cu aptitudinea noastră de a simţi un alt fenomen planetar.
Câmpuri magnetice
Cu două miliarde de ani în urmă, bacterii sensibile magnetic au format o relaţie simplă, dar ciudată, cu câmpurile magnetice terestre.
Organismele monocelulare conţineau particule de material magnetic.
Asta le-a permis să se comporte ca acul unei busole şi să se orienteze de-a lungul liniilor magnetice ale Pământului.
Pe măsură ce organismele au devenit mai complexe, la fel a devenit şi dependenţa lor de câmpul magnetic terestru.
Ştim că albinele sunt sensibile la câmpuri magnetice.
Ştim că în trupurile lor se află particule de magnetită, iar studiile de laborator au arătat că sunt, într-adevăr, sensibile la câmpuri magnetice.
Şi poţi demonstra, într-un laborator, dacă creezi un câmp magnetic artificial, că poţi controla modul în care îşi construiesc fagurii şi pare logic ca albinele să folosească aceste câmpuri magnetice în navigaţie.
Echilibrul delicat al vieţii de pe Pământ este ilustrat perfect de dependenţa de albine şi de polenizarea făcută de ele.
S-a lansat ipoteza că, fără albine, viaţa nu ar avea cine ştie ce şansă.
Polenizarea de către insecte este necesară, pentru toate lucrurile care fac mâncatul să fie interesant, de fapt.
Deci toate fructele, legumele şi alte lucruri similare au nevoie, toate, de polenizarea făcută de insecte şi albinele reprezintă cel mai important grup de polenizatori.
Circa 70% dintre recoltele lumii sunt polenizate de către albine.
Dacă albinele nu ar fi existat, am fi avut o dietă foarte plictisitoare.
Am fi avut o existenţă foarte fragilă, cred eu, fără albine.
Şi desigur că, pe lângă alimentele care ne sunt necesare pentru consum, polenizează şi celelalte plante ale lumii şi, în multe cazuri, nu cunoaştem detaliile polenizării plantelor lumii, dar putem fi sigur că, fără albinele care le polenizează, multe dintre plantele acestei lumi ar dispărea.
În 2006 inimaginabilul s-a produs.
Colonii de albine din lumea întreagă au intrat în colaps şi nimeni nu a putut explica din ce cauză.
Suntem împreună cu Maryann Frazier, asociatul principal pentru apicultură, la Universitatea de Stat din Pennsylvania.
Care sunt criteriile clasice ale maladiei colapsului coloniilor de albine, astfel încât orice apicultor să-şi poată analiza albinele şi să spună: "Pare să fie un caz destul de clasic al acestei maladii."
Simptomele sunt că albinele par să fie destul de sănătoase şi de puternice şi, într-o perioadă de timp foarte scurtă, populaţia adultă de albine dispare dintr-o colonie, părăsesc colonia şi ce lasă în urmă este mult puiet, însemnând tinere albine, miere şi polen.
Pe ce continente a fost observată această maladie a colapsului coloniilor ?
Ei bine, declinul albinelor domestice s-a produs de fapt... în toată lumea.
Observăm multe alte ţări care raportează declinul albinelor domestice.
Fie că se datorează sau nu aşa-zisei maladii a colapsului coloniilor, care respectă un set de criterii destul de stricte, asta e o altă problemă.
Şi e unul dintre lucrurile pe care încercăm să le înţelegem, comunicând cu alţi oameni, din alte părţi ale lumii.
Acest colaps a fost iniţiat, în principal, cam prin 2006 şi, în special, în Statele Unite, unde mulţi apicultori comerciali au descoperit, subit, că albinele lor, deşi erau sănătoase la un moment dat al anului, pe la sfârşitul verii sufereau aceste pierderi spectaculoase.
Şi pare să difere de tot ceea ce s-a observat anterior.
Deci oamenii se duc la stupurile lor şi descoperă că nu mai există nici o albină.
Maladia colapsului coloniilor a afectat stupii din întreaga lume, unele ţări raportând pierderi de circa 70%.
O diversitate de motive au fost avansate drept cauză, dar nici unul nu a putut explica, decisiv, de ce, dintr-o dată, aceste colonii nu mai revin la stupii lor, cu excepţia unuia singur, datorat unei cercetări senzaţionale a lui Joseph Kuhn şi a echipei sale.
Într-un experiment, doctorul a lucrat cu opt stupi de albine şi a plasat câte un telefon fără fir în interiorul a jumătate dintre ei.
Savanţii au monitorizat, ulterior, dacă prezenţa telefonului va afecta modul în care albinele revin la stupul lor.
Rezultatele au fost uimitoare.
În stupii în care nu se afla nici un telefon albinele au revenit cu frecvenţa obişnuită... dar la stupii care conţineau un telefon albinele abia dacă au mai revenit.
La un stup, ce conţinea un telefon, nici o albină nu a revenit.
Pentru a înţelege, pe deplin, semnificaţia experimentului dr. Kuhn, trebuie să înţelegem, mai întâi, cum funcţionează un telefon fără fir.
Motivul pentru care puteţi merge prin casă vorbind la telefonul fără fir este că baza telefonului trimite unde electromagnetice, numite microunde, către telefon.
Exact la fel, un turn al telefoniei mobile comunică cu telefonul mobil.
Un telefon fără fir este, în esenţă, versiunea, în miniatură, a turnului celular.
Dacă albinele sunt afectate de emisiile telefoanelor fără fir, garantat că vor fi afectate de emisiile turnurilor telefoniei mobile.
Şi cu 4 miliarde de utilizatori de telefonie mobilă în toată lumea, dintr-o dată, au apărut teribil de multe turnuri ale telefoniei mobile.
Simţul magnetic al albinelor le permite să navigheze de-a lungul liniilor câmpului magnetic terestru, o aptitudine căreia i-au trebuit milioane de ani ca să se dezvolte şi să se adapteze.
Pare să fie raţional, atunci, ca o sensibilitate atât de acută să fie afectată de cea mai mică schimbare a mediului electromagnetic.
Deci cum rămâne, atunci, cu o schimbare uriaşă şi, de fapt, cu una care s-a produs aproape peste noapte ?
Oare există alte specii care au această sensibilitate la câmpurile magnetice, o sensibilitate care, într-un final, le face vulnerabile în faţa frecvenţelor generate de om ?
Din nefericire, descoperirea unei noi proteine celulare, numită criptocromă, sugerează că întreg regnul viu posedă un simţ magnetic.
Proteinele criptocrome
Au fost descoperite în anii '90, în plante, unde funcţia lor este de-a absorbi lumina albastră, care este folosită în reglarea creşterii.
De atunci încoace, au fost descoperite în insecte, animale, mamifere, inclusiv oamenii, şi în păsări.
Criptocromele sunt molecule biologice numite proteine.
Sunt generate de unele dintre genele noastre, numite "gene cry", iar moleculele criptocrome controlează, de fapt, ritmurile noastre circadiene, inclusiv secreţia de melatonină.
Unele dintre criptocrome par să aibă funcţia de-a absorbi lumina, de detectoare ale ceasului circadian, deci sunt iniţiatoare ale ciclului lumină-întuneric, pe care multe specii par să-l posede, atât plantele, cât şi animalele.
Dar, în anul 2000, Thorsten Ritz a demonstrat un rol chiar mai uimitor al criptocromelor.
Într-o serie de experimente, făcute pe prihori, a demonstrat că simţul lor navigaţional nu era numai unul magnetic, ci provenea direct de la celulele cu criptocrome, care sunt localizate în spatele ochiului.
Cred că articolul lui Ritz, publicat în 2000, este una dintre pietrele de hotar ale ştiinţei, fiindcă el a sugerat că această moleculă criptocromă, care vă amintiţi că era binecunoscută pentru controlul ritmurilor circadiene, că acea moleculă era, de fapt, responsabilă de informaţiile de câmp magnetic la păsări.
Într-o serie de experimente, făcute pe prihori, a demonstrat că simţul lor navigaţional nu era numai unul magnetic, ci provenea direct de la celulele cu criptocrome, care sunt localizate în spatele ochiului.
Cred că articolul lui Ritz, publicat în 2000, este una dintre pietrele de hotar ale ştiinţei, fiindcă el a sugerat că această moleculă criptocromă, care vă amintiţi că era binecunoscută pentru controlul ritmurilor circadiene, că acea moleculă era, de fapt, responsabilă de informaţiile de câmp magnetic la păsări.
Păsările văd, literalmente, câmpul magnetic terestru, poate ca pe o pată luminoasă sau întunecată, suprapusă peste câmpul lor vizual.
Apoi, când îşi mişcă trupul sau capul, pata se mişcă, arătând mai degrabă ca un afişaj tip HUD, pentru un pilot de luptă.
Ele posedă acest lucru pe care-l văd - numai Dumnezeu ştie ce ar putea fi - care le permite să se orienteze în timpul zborului.
Modul cum a testat asta a fost de a expune păsările câmpurilor de radiofrecvenţă, pentru a vedea dacă le perturbă, de fapt, busola magnetică.
Şi nu numai că acele câmpuri radio chiar au perturbat migraţia prihorilor, dar au făcut asta la intensităţi extrem de reduse ale câmpurilor.
Şi asta este cu adevărat important şi interesant: câmpurile de radiofrecvenţă, de nivel foarte redus, bruiază busola prihorului.
Apoi, când îşi mişcă trupul sau capul, pata se mişcă, arătând mai degrabă ca un afişaj tip HUD, pentru un pilot de luptă.
Ele posedă acest lucru pe care-l văd - numai Dumnezeu ştie ce ar putea fi - care le permite să se orienteze în timpul zborului.
Modul cum a testat asta a fost de a expune păsările câmpurilor de radiofrecvenţă, pentru a vedea dacă le perturbă, de fapt, busola magnetică.
Şi nu numai că acele câmpuri radio chiar au perturbat migraţia prihorilor, dar au făcut asta la intensităţi extrem de reduse ale câmpurilor.
Şi asta este cu adevărat important şi interesant: câmpurile de radiofrecvenţă, de nivel foarte redus, bruiază busola prihorului.
Experimentele lui Ritz au demonstrat, cu claritate, că proteina criptocromă, folosită în navigaţie, era serios afectată de frecvenţele emise de om şi încă de frecvenţe artificiale mult sub nivelele considerate sigure de organizaţia guvernamentală ICNIRP.
Toate studiile de navigaţie animală s-au făcut pe... gândaci de bucătărie, cinteze zebră, găini şi prihori.
Tuturor le este dereglată busola magnetică de către câmpurile de radiofrecvenţă, aflate mult sub limitele de expunere publică ale ICNIRP.
Studiile făcute pe păsări, mai ales pe păsări şi pe insecte, au arătat că sunt sensibile la câmpuri aflate mult sub nivelele ICNIRP, care pretind că sunt sigure pentru noi.
Dacă analizezi la ce anume sunt sensibile, conform cercetării, articolele arată nivele semnificativ mai reduse decât cele la care suntem noi expuşi, mai mici decât cele la care suntem noi expuşi în mediu.
Există, cu certitudine, solide raţiuni ştiinţifice pentru a presupune că câmpurile magnetice artificiale vor perturba habitatul multor specii.
În ultimii 25 de ani, o serie de specii, care se bazează pe câmpul magnetic terestru, pentru a naviga, au intrat misterios în declin.
5 specii de fluturi au dispărut în Anglia, 109 specii de păsări migratoare arctice au suferit un declin numeric dramatic.
36 de specii de păsări marine australiene au scăzut numeric cu 75%.
10% dintre fluturii lumii se confruntă cu extincţia.
45% dintre toate păsările europene comune au fost reduse numeric.
Au intrat în declin 50% dintre fluturii europeni de luncă, 50% dintre fluturii britanici sunt pe cale de dispariţie.
Numărul albinelor a scăzut cu circa 70%.
62% dintre păsările migratoare acvatice ale Asiei sunt în declin sau pe cale de dispariţie.
80% dintre păsările de baltă australiene sunt în declin numeric.
Jumătate dintre speciile de albine britanice au fost reduse cu circa 70%.
4 specii de albine americane au fost reduse cu circa 98%.
Populaţia de păsări de fermă a scăzut cu circa 79%.
1 din 8 specii de păsări ale lumii este ameninţată.
190 de specii de păsări diferite sunt pe cale de dispariţie.
Toate studiile de navigaţie animală s-au făcut pe... gândaci de bucătărie, cinteze zebră, găini şi prihori.
Tuturor le este dereglată busola magnetică de către câmpurile de radiofrecvenţă, aflate mult sub limitele de expunere publică ale ICNIRP.
Studiile făcute pe păsări, mai ales pe păsări şi pe insecte, au arătat că sunt sensibile la câmpuri aflate mult sub nivelele ICNIRP, care pretind că sunt sigure pentru noi.
Dacă analizezi la ce anume sunt sensibile, conform cercetării, articolele arată nivele semnificativ mai reduse decât cele la care suntem noi expuşi, mai mici decât cele la care suntem noi expuşi în mediu.
Există, cu certitudine, solide raţiuni ştiinţifice pentru a presupune că câmpurile magnetice artificiale vor perturba habitatul multor specii.
În ultimii 25 de ani, o serie de specii, care se bazează pe câmpul magnetic terestru, pentru a naviga, au intrat misterios în declin.
5 specii de fluturi au dispărut în Anglia, 109 specii de păsări migratoare arctice au suferit un declin numeric dramatic.
36 de specii de păsări marine australiene au scăzut numeric cu 75%.
10% dintre fluturii lumii se confruntă cu extincţia.
45% dintre toate păsările europene comune au fost reduse numeric.
Au intrat în declin 50% dintre fluturii europeni de luncă, 50% dintre fluturii britanici sunt pe cale de dispariţie.
Numărul albinelor a scăzut cu circa 70%.
62% dintre păsările migratoare acvatice ale Asiei sunt în declin sau pe cale de dispariţie.
80% dintre păsările de baltă australiene sunt în declin numeric.
Jumătate dintre speciile de albine britanice au fost reduse cu circa 70%.
4 specii de albine americane au fost reduse cu circa 98%.
Populaţia de păsări de fermă a scăzut cu circa 79%.
1 din 8 specii de păsări ale lumii este ameninţată.
190 de specii de păsări diferite sunt pe cale de dispariţie.
Cât de mult s-a schimbat mediul din cauza câmpurilor electromagnetice radio ?
În ultimii 25 de ani, a devenit, pur şi simplu, de nerecunoscut, de milioane şi milioane de ori, în termenii energiei electromagnetice folosite.
Fostul Consiliu Naţional al Radio Protecţiei afirma, într-un document propriu, că este de părere că "mediul radiant", dacă vreţi să-i spuneţi aşa, s-a amplificat de multe milioane de ori, de la ceea ce exista acum 50 de ani, de multe milioane de ori.
Este o schimbare enormă a mediului de pe Pământ.
Au copleşit, total, aceste semnale naturale, inclusiv undele Schumann, alături de care am evoluat.
"Măsurarea Rezonanţei Schumann în oraşe, sau în afara lor, a devenit absolut imposibilă.
Poluarea electromagnetică provocată de toate telefoanele celulare existente ne-a forţat să ne facem măsurătorile pe mare." - Dr. Wolfgang Ludwig, fizician.
Unul dintre motivele pentru care criptocromele sunt interesante, în special, din punctul de vedere al capacităţii umane de a detecta câmpurile magnetice, a fost studiat recent de dr. Foley şi colegii săi, arătând că, dacă introduci criptocrome umane în drosofila, atunci drosofila devine sensibilă magnetic, din cauza prezenţei acestor criptocrome umane.
Deci asta demonstrează, de fapt, că criptocromele umane sunt sensibile la câmpul magnetic, că ele pot detecta câmpuri magnetice.
Descoperirea celulelor criptocrome a resuscitat interesul asupra simţului magnetic uman, un simţ a cărui existenţă Robin Baker a prezis-o acum circa 40 de ani.
Acesta nu este un fel de test ştiinţific făcut pe orbi, ci este un experiment pentru a afla dacă unii copii au simţul direcţiei.
După ce i se obturează vederea, subiectul este rotit într-un scaun special, până când nu-şi mai poate aminti direcţia frontală.
Scaunul se opreşte şi subiectul ghiceşte dacă se uită spre est, vest, nord sau sud.
Vest.
Opţiunea este înregistrată de un mic computer.
Dacă copiii nu ar avea simţul direcţiei, opţiunile lor ar fi aleatoare, dar nu sunt.
Copiii, după vârsta de 10 sau 11 ani, fac alegeri destul de bune.
Se pare că au un simţ real al direcţiei şi pare să fie unul de natură magnetică.
Când savanţii au pus un magnet pe capul subiecţilor au perturbat sever simţul direcţiei lor.
Este un progres uriaş al cunoaşterii umane, ce ridică tot felul de întrebări.
Ridică problema dacă fiinţele umane au navigat, cumva, în câmpul magnetic terestru.
Chiar dacă nu o mai fac în prezent, oare au făcut-o cu mii de ani în urmă ?
Şi, de asemenea, ridică problema dacă nu cumva există un proces, prin care câmpurile magnetice sunt detectate, de fapt, în trupul uman, care conduce la această perturbare a ritmurilor circadiene, care ar explica toate aceste efecte nocive asupra sănătăţii, pe care le constatăm, atât de des, în studiile epidemiologice, făcute asupra efectului benefic al câmpurilor magnetice.
Dacă omenirea posedă aptitudinea de a simţi câmpurile magnetice... aceeaşi aptitudine o au albinele, păsările şi fluturii.
Oare asta înseamnă că suntem la fel de vulnerabili, ca şi ei, la frecvenţele artificiale ?
Oare schimbările din mediu ne afectează şi pe noi, aşa cum este clar că afectează aceste fiinţe ?
Electrosensibilitatea
Sensibilitatea electrică apare când oamenii încep să reacţioneze, trupurile lor încep să reacţioneze la câmpuri electromagnetice.
În general vorbind, câmpurile electromagnetice la care ar reacţiona sunt wireless, deci ar fi vorba de comunicarea wireless, de Wi-Fi, ar fi vorba de telefoanele fără fir, cele cu unitate de bază, telefoanele mobile, turnurile telefoniei celulare.
Toate acestea emit semnale... pe care trupurile noastre nu le-au mai experimentat anterior.
Şi, atunci când oamenii încep să fie afectaţi, când eu devin afectat, modul în care începi să fii afectat este cerebral, în primul rând şi vor începe prin a-ţi produce dureri de cap.
Urăsc să folosesc expresia dureri de cap, fiindcă vorbim despre anumite dureri, care nu seamănă cu nici o altă durere de cap pe care ai avut-o vreodată.
Mulţi oameni se plâng de lucruri ca aritmia cardiacă, insomnie, durere de cap, perturbare vizuală, ameţeli... diferite genuri de parestezii sau neurastenii, atunci când apar senzaţii neobişnuite în trup.
Dar pot afecta, de fapt, funcţiile endocrine, funcţia tiroidiană.
Repet, lista este nesfârşită, de fapt.
În cazul meu particular, şi nu este cazul oricărei alte persoane, dacă nu ies rapid din acel mediu, încep să manifest dureri abdominale severe şi asta ar putea însemna că este prea târziu, deja, şi că voi ajunge să am sângerări interne.
Cred că simptomele sunt atât de diverse şi asocierile pe care oamenii le fac sunt foarte dificil de acceptat, dacă nu cunoşti deloc subiectul, ceea ce e valabil pentru majoritatea medicilor.
Şi nu este vina lor, fiindcă nu suntem instruiţi să recunoaştem această boală, este ceva de foarte ultimă oră şi înţelegerea ei este embrionică, în acest stagiu, de fapt, fiindcă sunt exact primii paşi în revelarea şi înţelegerea acestei boli.
Brian a suferit mult, din cauza electrosensibilităţii, şi a fost forţat să facă schimbări radicale ale casei sale.
Zona acestor două încăperi a fost complet ecranată... cu folie metalică.
Deci, această cameră... şi dormitorul... sunt cuşti Faraday.
Şi dacă... verifici, de fapt, câmpurile electromagnetice sau de microunde...
Acest aparat pur şi simplu converteşte microundele în sunete.
Descoperi turnul care se află tocmai acolo, la circa 800 de metri... care îmi provoacă o problemă.
Ecranând încăperea, folosind sticlă metalizată, înseamnă că pot elimina majoritatea câmpurilor electromagnetice.
Proprietăţile unui organism, ce permit detectarea şi răspunsul la câmpurile electromagnetice... ai putea spune... - aceste cuvinte pot fi folosite în mai multe contexte diferite, dacă diseci şi separi sensibilitatea electromagnetică - ai putea spune că este, de fapt, o reacţie la viaţa însăşi.
În acel sens, de exemplu, dacă analizăm un organism,
pentru a determina prezenţa vieţii, noi chiar căutăm prezenţa electricităţii.
Deci cu electrocardiograma de exemplu, EKG, sau electroencefalograma, EEG, ceea ce analizăm este prezenţa electricităţii în aceste organe vizate, creierul şi inima.
Şi... când sesizăm prezenţa ei, asta înseamnă că există viaţă.
Deci, într-un anumit sens, la nivelul celular, câmpurile electromagnetice fac parte din viaţa însăşi şi am putea spune că tot regnul viu posedă electrosensibilitate.
Disperat să convingă oamenii că electrosensibilitatea era reală, Brian şi o serie de alţi suferinzi s-au înscris într-un experiment de referinţă, la Universitatea Essex.
Experimentul, derulat de Elaine Fox, va deveni, dintr-o dată, lucrarea de referinţă pe acest subiect.
Trebuie să intri într-o încăpere ecranată şi să stai acolo pentru o perioadă relativ scurtă, iar turnul este pornit zece minute şi oprit zece minute şi iarăşi pornit, şi trebuie să vezi dacă poţi detecta când anume este pornit sau oprit.
Şi am intrat în încăpere, spunându-le că nu voi putea discerne dacă turnul era pornit sau oprit sau pornit, deoarece concepţia lor, privind reacţia ta în acest caz, era eronată.
Nu este cazul majorităţii oamenilor, când activezi turnul şi: "Oh, sunt afectat !" opreşti turnul şi: "Oh, sunt bine din nou !" - nu aşa funcţionează.
Eu sufăr de alergie la fân şi, când merg pe un câmp unde există polen, durează ceva timp până voi fi afectat.
Dar durează mai mult înainte de a nu mai fi afectat.
Pot fi îndepărtat de pe câmpul cu fân, pentru 24 de ore, dar tot s-ar face simţită alergia mea la fân, iar electrosensibilitatea se manifestă, la majoritatea oamenilor, cam în acelaşi mod.
Modul cum echipa a imaginat experimentul a făcut să fie aproape imposibil, pentru Brian şi ceilalţi voluntari, să dovedească faptul că erau afectaţi.
Nu că ar fi contat, fiindcă echipa a decis, inexplicabil, să desfăşoare experimentul fără nici o formă de verificare obiectivă.
Printre altele, oamenii par să fie sensibili la diferite lucruri.
Eu sunt sensibil la telefoanele mobile non GSM şi sunt sensibil la telefoane cu GSM.
De exemplu, nu există diferenţe în modul cum funcţionează modularea.
Nu am habar dacă au dreptate şi chiar sunt sensibili, dar, dacă este aşa, e logic ca oamenii atraşi în studiul tău să pretindă că sunt sensibili exact la semnalul la care ai de gând să-i expui.
Dacă ai pe cineva care, de exemplu, este sensibil permanent la Wi-Fi, dar niciodată sensibil la telefoane mobile - dacă ar exista aşa ceva - atunci te asiguri că e expus la Wi-Fi şi nu la telefonie mobilă, fiindcă încerci, de fapt, să dovedeşti ca sunt sensibili la ceea ce susţin.
Nu s-a făcut o astfel de diferenţiere, de fapt.
Dacă pretinzi că eşti sensibil la orice câmp electromagnetic posibil, atunci eşti admis.
Ei bine, unul dintre motivele pentru care am crezut că e destul de important, a fost că am ajutat oamenii care sunt electrosensibili.
Şi, cu două luni înainte, am fost, de fapt, acasă la o doamnă, care credea că era electrosensibilă, numai pentru a încerca s-o ajut şi să-i explic ce era electrosensibilitatea sau ce i-ar putea provoca probleme.
Şi, ca să scurtez povestea, era clar că această doamnă anume avea o problemă, dar nu era electrosensibilă, cu siguranţă că nu era electrosensibilă.
Dar, în decursul conversaţiei noastre, mi-a spus că se înscrisese la testele din Essex, ca să încerce să afle dacă era electrosensibilă.
Ei bine, inima mi-a ratat o bătaie.
Exista cineva care nu era electrosensibil, iar ei i-au permis să meargă în Essex, şi asta mi-a arătat că nu aveau o procedură de control obiectiv.
Ce au descoperit, de fapt - şi asta se bazează pe textul articolului în sine, pe care-l parafrazez - este că aveau nevoie - potrivit nivelului de răspuns la care se aşteptau să ajungă, cu oameni sensibili - aveau nevoie de circa 132 de oameni, participanţi la studiile lor, pentru a avea un efect statistic semnificativ.
De atâta populaţie, dacă vreţi, ar fi avut nevoie, asta ar fi fost densitatea necesară de studiu, înainte de a putea spune: "Acest grup este clar mai sensibil decât celălalt."
Ce au obţinut au fost 44.
Deci, chiar de la început, au obţinut numai o treime din datele aşteptate, de care aveau nevoie ca să descopere ceva anume.
Ce au ajuns să descopere a fost, oricum, un risc statistic aproape semnificativ, adică oamenii care pretindeau că sunt sensibili au arătat că erau, într-un procentaj de circa 90%.
Deci limita la care articolul ştiinţific ar fi concluzionat "da, este statistic semnificativ", era de 95 %.
Dacă nu ai acel nivel de certitudine, nu e deloc semnificativ statistic, pot fi şanse aleatoare şi "zgomot".
Au obţinut ceva sigur în proporţie de 90%, că era un risc crescut şi, desigur, n-au atins limita magică a rezultatului statistic semnificativ şi au concluzionat că asta demonstra că oamenii nu sunt sensibili, când, de fapt, nu ştiau nimic despre asta.
Expunerea constantă la turnuri şi-a luat tributul la unii dintre voluntari, făcându-i pe unii atât de bolnavi, încât au fost forţaţi să se retragă din experiment.
Pentru Brian, efectele experimentului s-au simţit mult timp după ce a părăsit Essex.
Am făcut o primă colonoscopie, cu şapte ani în urmă, a doua a fost acum patru ani, a treia a fost cam acum un an.
Nu era nimic în neregulă cu mine: "Pur şi simplu îţi imaginezi asta."
M-am trezit cu cancer de colon.
Deci, între primul moment în care am sângerat şi momentul în care am înlăturat tumoarea, au fost şapte ani.
Când am întrebat doctorul cât timp îi trebuie cancerului ca să se dezvolte, a spus şapte ani.
Deci, practic, poţi urmări perioada de când am fost în Essex şi a fost cu puţin timp înainte de a începe să sângerez, până când acea sângerare mi-a produs cancer de colon.
Cum poate fi un asemenea experiment neglijent să fie considerat drept o cercetare definitivă în domeniu ?
De ce o asemenea echipă experimentată ar putea face erori atât de grave şi evidente în activitatea sa ?
Oare ar putea avea ceva de-a face cu cei care au asigurat finanţarea ?
Experimentul Essex este unul dintre multe alte experimente finanţate de către MTHR... o companie înfiinţată şi finanţată de însăşi industria telefoniei mobile.
Ne puteţi spune ce face MTHR şi cum este finanţată ?
Da, programul MTHR este finanţat, în comun, de către guvernul britanic şi industria telecomunicaţiilor mobile şi finanţează cercetări asupra posibilelor efecte adverse asupra sănătăţii umane, legate de tehnologia telefoniei mobile.
Întreaga problemă a finanţării cercetării ştiinţifice este o problemă spinoasă.
Cunosc mulţi oameni de ştiinţă, ca şi mine, care, atunci când primesc spre lecturare un nou studiu, primul lucru pe care-l fac este să dea paginile, până acolo unde scrie cine anume l-a finanţat.
Credeţi că ar putea exista vreun conflict de interese, în finanţarea cercetării, de către industria telefoniei mobile, a efectelor nocive potenţiale ?
Ei bine, desigur că există un potenţial conflict de interese, şi, din acest motiv... un astfel de program de finanţare trebuie să fie administrat cu atenţie.
Ştiu multe despre industria telecomunicaţiilor, fiindcă reprezint muncitorii din telecomunicaţii la Consiliului Europei.
De aceea am vorbit mult timp cu aceşti oameni.
Cred că le-ar plăcea să fie obiectivi, dar sunt impulsionaţi, în special, în economia de piaţă, de lupta lor pentru cota de piaţă, pentru profit.
Şi, ca atare, poate că finanţează cercetări, dar o fac exact la fel ca industria farmaceutică.
Afli, adesea, că angajează oameni care s-au exprimat, deja, în public, în favoarea lor.
Savanţii nu sunt staruri pop, nu au prea mulţi bani, au case pe care trebuie să le întreţină, au familii de care trebuie să aibă grijă.
Cine i-ar putea blama ?
Fiindcă, dacă descoperă "rezultatele nepotrivite", nu vor mai fi angajaţi, în nici un caz de acea firmă.
Există presiuni psihologice.
Chiar şi în absenţa presiunilor efective, care ar putea sau nu să existe, în împrejurări specifice, există, cu certitudine, presiunea psihologică de a te conforma şi de a face pe placul organizaţiei care-ţi asigură finanţarea.
- Te simţi obligat ?
- Te simţi obligat, te simţi obligat !
Există unele statistici, cu adevărat solide, ce arată că acolo unde este o problemă privind efectele câmpurilor electromagnetice, studiile finanţate de companiile în sine sau de către industria energetică sau de industria radio sau de industria telefoniei mobile, fiind finanţate de către ei, studiile tind să fie pregnant negative, pe când studiile finanţate independent, în cadrul universităţilor ş.a.m.d., tind să nu fie astfel.
Este un domeniu provocator, care trebuie să fie cercetat, nu este uşor să faci studii de acea natură şi... din cauza constrângerilor impuse de cercetarea pe subiecţi umani, nu vei obţine studii de cercetare perfecte.
Întotdeauna vor exista limitări.
Oare e o boală reală ?
Da, cu certitudine că este.
În prezent, declaraţiile OMS în această privinţă susţin că este reală, iar simptomele pot fi severe şi provoacă infirmităţi.
Studiile legate de hipersensibilitate indică procentaje de 2 sau 3%.
Există oameni ale căror vieţi sunt afectate la maxim de această boală, dar, aşa cum am menţionat anterior, la nivel celular oamenii reacţionează în procent de 100%.
Asta înseamnă că implicaţiile asupra stării de sănătate, dacă nu este luată în serios sau recunoscută, sunt potenţial uriaşe.
Şi numărul oamenilor care au o electrosensibilitate slabă sau moderată este probabil cu mult mai mare decât a fost estimat.
"Deşi OMS recunoaşte existenţa electrosensibilităţii, sigura ţară care îşi ajută suferinzii este Suedia, în care 2,5% dintre cetăţeni se află în prezent sub tratament." - Organizaţia Mondială a Sănătăţii
Ei bine, ce ne mai rămâne de făcut ?
Nu ne rămâne decât o înregistrare, a unei conexiuni experimentale, dintre un telefon standard şi un anumit telefon fără fir.
Un ton de apel şi este chiar o realizare, fiindcă una este să transmiţi o conversaţie şi este altceva să transmiţi informaţie digitală corectă.
Acum, apelăm o linie secundară a Institutului de Cercetări din Chelmsford, care a perfectat această tehnică.
La celălalt capăt ar trebui să fie Liz Charnick.
Odată cu apariţia telefoniei mobile, în anii '80, a apărut necesitatea construirii unei reţele de antene, care s-o susţină.
De atunci încoace, companiile de telefonie au ridicat peste cinci milioane de turnuri de telefonie mobilă, în întreaga lume.
Dar, incredibil, înainte de a satura atmosfera cu frecvenţe de microunde, nu au făcut nici măcar o singură cercetare, pentru a se asigura că nu vor exista nici un fel de efecte pe termen lung ale acestora.
Reţeaua a fost construită, fără a se asigura, mai întâi, că este sigură.
Mulţumesc pentru ajutorul acordat !
La revedere !
Deci, e destul de urât, nu-i aşa ?
Da, şi e ceva constant, fiindcă, odată pornit, nu se mai opreşte.
24 de ore pe zi aşa ceva este emis de turnuri şi, dacă poţi vedea turnul, atunci eşti afectat.
Sincer vorbind, chiar dacă nu-l vezi tot eşti afectat, fiindcă radiaţia trece, constant, prin ziduri ş.a.m.d.
Va fi puţin atenuată, dar nu prea mult.
Dacă eşti la 200-300 de metri de turnul de acolo, la aşa ceva vei fi expus timp de 24 de ore pe zi.
- Când le poţi auzi, schimbă totul.
- Aşa e.
Imaginează-ţi ce-ar fi dacă le-ai putea vedea.
Asta ar fi ceva echivalent cu un smog zilnic.
Cu un smog constant de frecvenţe artificiale, ce ne înconjoară zilnic şi, fără o testare a siguranţei sale, oare este de mirare că trupurile oamenilor au început să reacţioneze ?
Ei bine, a fost cu aproape zece ani în urmă şi aveam circa 30 de ani pe atunci.
Fără nici un istoric de cancer mamar în familia mea şi ducând un stil de viaţă relativ sănătos, am locuit în apropierea unui turn telefonic, timp de mulţi ani, peste 7 ani.
- Cât de departe era ?
- Era la 100 de metri de casă.
- Corect, destul de aproape.
- Da, şi... ani de zile am avut simptome pe care nu le-am corelat cu prezenţa turnului, fiindcă nu ştiam nimic, pe atunci, despre boala electrosensibilităţii.
Şi am avut ameţeli, probleme cu somnul, dureri de cap, junghiuri cerebrale.
Şi am fost adesea la doctor, care mi-a spus că de vină era fie stresul, fie vreun virus şi, apoi, pur şi simplu din senin, am fost diagnosticată cu cancer mamar... şi a fost cel mai mare şoc al vieţii mele.
Şi, iniţial, am crezut că era pur şi simplu ghinion, că doar eu am avut ghinion şi am început să fac tratamentul.
Şi atunci am început să mă ciocnesc de vecini, la spital şi nu trăiam decât într-un sătuc.
Şi am început să dau şi de alte tinere, care îmi erau vecine.
- Ce vârstă aveau acele femei ?
- Eu eram cea mai tânără, la 30 de ani ... dar celelalte aveau 40 sau 50 de ani.
- Da, deci tinere.
Şi cinci dintre noi am fost diagnosticate aproape imediat, la şase luni diferenţă, cu cancer mamar.
Nu existau decât 18 case în sat, în jurul turnului telefonic, deci Eileen s-a decis să facă un studiu, ca să vadă dacă şi altcineva a început, subit, să aibă probleme de sănătate.
Ce am aflat ne-a speriat, cu adevărat.
Mulţi oameni relatau aceleaşi simptome de care eu sufeream de ani de zile.
Da, durerile de cap, ameţeala.
Dar existau tinere în sat care aveau probleme de fertilitate, cu celule cervicale precanceroase sau existau tinere cu cancer mamar, deşi li se spusese că este ceva benign.
Şi existau toate condiţiile de dezvoltare a cancerului, în zonă.
Unul dintre vecini, care nu avea decât 51 de ani, a dezvoltat o boală neuro motorie şi, din nefericire, a murit.
Şi, ca atare, am descoperit că ne aflam într-o situaţie cumplită.
Existau un total de 77 de oameni în acele case.
Şi, din acei 77 de oameni, câţi anume au suferit efecte biologice ?
Estimarea noastră a fost în jur de 70% dintre oameni.
- 70% ?
- Care au fost afectaţi, în timp, având probleme de sănătate: insomnii, dermatite, noduli benigni sau noduli canceroşi.
Da, a avut un mare efect asupra oamenilor din sat.
Cred că asta este o problemă globală, masivă.
Am descoperit, de atunci încoace, că nu eram singurii afectaţi de turnuri telefonice.
Mulţi oameni erau afectaţi de turnurile telefonice.
Şi am lucrat cu savanţi locali, ce au analizat turnuri telefonice, care se aflau în zonă de mult timp şi au făcut alte studii şi au descoperit şi alte consecinţe.
Cu atât de multe telefoane şi turnuri şi cu o industrie a telefoniei mobile de trilioane de dolari, ai fi sperat, până acum, să fi fost înfiinţat un organism statal, strict, de reglementare, un legiuitor cu pumn de fier,
care să se asigure că industria telecomunicaţiilor acţionează prudent... cineva care să fixeze nivele stricte, care să protejeze publicul, cineva care să se asigure că lucrurile la care suntem expuşi sunt absolut sigure.
Din nefericire, nu avem nimic de acest gen.
Ceea ce avem este ICNIRP.
ICNIRP a fost înfiinţat în Europa, cam cu 20 de ani în urmă, pentru a analiza radiaţiile neionizante, însemnând comisia internaţională de protecţie în acest sens, şi sarcina lor este să analizeze toate studiile care apar şi practic să le rezume, spunând "asta afirmă ştiinţa, cu certitudine".
Nu poţi fi ales, ci eşti invitat să li te alături, dacă eşti unul dintre oamenii preferaţi de ei.
Deci întotdeauna sunt de partea industriei, fiindcă acolo îşi au rădăcinile.
Deci ce am obţinut a fost un standard îndrumător, fixat de ei, care a fost adoptat de majoritatea ţărilor din Europa şi este ceva ce însăşi Comisia Europeană recomandă, inclusiv propriul lor consiliu de experţi.
Dar acele linii directoare se bazează pe dovezi pe care le cunoaştem, ca având cauze şi efecte, în cazul radiofrecvenţelor.
Deci nu reglementau decât ceea ce exista deja.
Energia care ne înconjoară, aceleaşi frecvenţe emise de telefoanele şi turnurile celulare şi telefoanele fără fir, adică de dispozitive de comunicaţii pe care le folosim curent... ştim că funcţionează la fel ca şi cuptoarele cu microunde.
Adică, dacă generezi suficientă energie şi o concentrezi într-o zonă redusă, încălzeşti lucruri, încălzeşti ţesuturi, încălzeşti orice lucru care are ceva apă în el.
Nici una dintre reglementările actuale nu are nimic de-a face cu provocarea de boli cronice sau cancer,
nici măcar una.
Toate se referă la efectul de încălzire şi la alte efecte acute, cum ar fi dermatite sau căderea sprâncenelor.
Nici una nu e pentru efecte pe termen lung.
- Deci spui că dacă e sub 40...
- Sunt nesemnificative.
Sunt nesemnificative, fără intenţia de a te proteja de efecte nocive pe termen lung.
ICNIRP, ei bine, este pur şi simplu lipsit de importanţă, este nesemnificativ.
Ei bine, de exemplu... dacă vrei să te asiguri că nimeni nu depăşeşte viteza legală, în apropierea unei şcoli, fixezi limita de viteză la 1.600 km/h.
Atunci toată lumea va respecta limita de viteză,
nimeni nu o va depăşi.
Oricine poate trece pe lângă şcoală cu, să zicem, 1598 km/h, iar limita va fi respectată întocmai.
Comisiile consultative nu sunt înfiinţate ca să analizeze dovezile, ce privesc protejarea marelui public.
Deci ICNIRP este înfiinţat, în esenţă, ca să stabilească ce este real 100%, şi tot ceea ce nu este real 100% poate fi ignorat ?
Corect, vor vorbi despre asta, vor sintetiza ceea ce există, ce nu există şi ce mai trebuie aflat şi asta-i tot, le lasă baltă.
Nu fac nici un fel de recomandări, fiindcă nu cred că este sarcina lor.
Aproape orice ţară îşi fixează limitele de expunere, la tehnologia fără fir, în baza liniilor directoare ale ICNIRP, care nu au nimic de-a face cu efectele nocive pe termen lung, datorate expunerii la tehnologia fără fir.
Încearcă să faci un apel !
Dacă încerci, va rămâne aproape constant.
E o proprietate a benzilor de transmisie bilaterală.
Hai s-o facem !
Imediat ce prinde apelul [inaudibil] exact asta face telefonul.
Şi acelea sunt unde care pleacă de la telefonul meu către bază şi care sunt transmise mai departe ?
- Aparatul le detectează.
- E oribil.
Şi practic telefonul tău transmite permanent, cât se află în mâna ta, acesta fiind modul de operare al unui telefon celular.
Telefoane mobile
iPhone te face să-ţi stăpâneşti televizorul
Lansarea oficială a noului iPhone 4S
Este greu să-ţi imaginezi un alt dispozitiv tehnologic, care să se fi implicat accelerat în viaţa noastră, aşa cum a făcut-o celularul.
Cu 25 de ani în urmă, nu era considerat decât o simplă invenţie.
În prezent, 4 miliarde dintre noi posedăm unul... iar vârsta medie a copilului care primeşte primul său telefon este de numai 8 ani.
Dar cum funcţionează un celular ?
Prin transmiterea şi recepţionarea de microunde, modulate de turn.
Deci să ai un telefon lipit de cap, înseamnă, inevitabil, că creierul tău este expus la acele unde.
Oare creierul reacţionează la această expunere ?
Un studiu american recent demonstrează că o face, cu certitudine.
Ştirea a fost răspândită de dr. Nora Volkow.
Dr. Volkow şi echipa ei au studiat 47 de oameni sănătoşi, timp de un an întreg.
Participanţii aveau câte un telefon plasat la urechea stângă şi cea dreaptă.
Unul era activat, dar fără sonerie, iar celălalt era oprit.
Dr. Volkow a folosit echipament de imagistică cerebrală, pentru a studia cât de multă glucoză ar folosi creierul în timpul expunerii.
Este un indicator foarte sensibil, ce arată dacă există schimbări ale activităţii cerebrale, care ar putea fi provocate de un anumit stimul, care, în acest caz, a fost telefonul celular.
Atunci când creierul este stimulat consumă glucoză, în acelaşi mod în care o maşină consumă carburant.
O expunere de 50 de minute la telefonul nostru celular a fost asociată creşterii consumului de glucoză al creierului, ceea ce indică faptul că creierul fusese activat de radiofrecvenţele emise de celular.
Emisfera cerebrală dreaptă, care se afla foarte aproape de antenă, a arătat cea mai intensă amplificare a metabolismului, prin comparaţie cu situaţia în care telefonul era oprit.
Deşi radiofrecvenţele care sunt emise de actuala telefonie celulară sunt foarte slabe, ele sunt capabile să activeze creierul uman, pot avea un efect.
Folosind un celular cu soneria oprită, experimentul dr. Volkow a arătat că creierul uman are o reacţie metabolică, în prezenţa microundelor emise de telefonul mobil, o reacţie metabolică la nivele aflate cu mult sub limita legală... ceva ce mulţi oameni pretindeau că ar fi fost imposibil.
Şi reacţia înregistrată de doctor este surclasată de o grijă şi mai mare, modul în care acele microunde sunt absorbite, de fapt, de către creier.
Acest lucru a devenit cunoscut ca indicatorul S.A.R.
S.A.R.
S.A.R. înseamnă, de fapt, rata de absorbţie specifică şi aceasta este măsura care arată cât de multe unde radio sau câtă energie R.F. în acest caz unde radio, sunt absorbite de trupul uman, într-o anumită perioadă de timp şi într-un anumit volum.
Deci este măsura ratei de încălzire pe care l-ar avea radioemiţătorul, asupra trupului tău, asupra trupului uman.
S.A.R.-ul fiecărui telefon mobil este măsurat în acest fel, folosind un cap artificial, numit "cap fantomă SAM".
Acesta este umplut cu un amestec de glucoză, care reprezintă creierul.
Sonda măsoară cantitatea de microunde care penetrează craniul fantomă... şi calculează rata de absorbţie, funcţie de cantitatea de energie absorbită.
În Uniunea Europeană limita este de 2 watt/kg, la un ţesut cu masa medie de 10 grame.
Limita americană este de 1,6 watt/kg, la un ţesut mediu de un gram, deci limita americană e mult mai strictă decât cea a Uniunii Europene, dar alte ţări din lume, ca Australia, Noua Zeelandă, folosesc limita europeană.
Unele dintre cele mai populare telefoane de pe piaţă emit atât de multe microunde încât S.A.R. se află chiar la limită.
Fiecare milimetru de craniu ajută la protejarea creierului, împotriva radiaţiei emise de telefoane şi, ca atare, micşorează rata de absorbţie a telefoanelor.
Copiii îşi primesc primul telefon la vârsta medie de 8 ani.
Un craniu de opt ani este cu mult mai subţire decât cel al unui adult, deci ai spera ca telefoanele să fie testate pe craniile cele mai subţiri şi anume cele ale unor copii.
"Capul fantomă SAM" are forma şi mărimea medie a craniului uman.
A fost făcută o medie pe 10.000 de oameni, ca măsuri cerebrale şi acest "cap fantomă SAM" a fost creat, care este un craniu uman mediu.
Este evident că creierul unei fiinţe umane medii este mult mai mare decât cel al unui copil de opt ani.
Dar, atunci când am investigat compania care produce "capul fantomă SAM"... am descoperit că situaţia este şi mai gravă.
"Capul fantomă SAM" nu este numai media a 10.000 de oameni... ci este media obţinută pe 10.000 de militari americani.
Iar personalul armatei SUA... are, mai mult ca sigur, un cap mai mare şi mai gros decât copilul mediu de opt ani.
Este destul de rezonabil să presupui că, dacă majoritatea celularelor ar fi testate pe craniul unui copil de opt ani, testul ar eşua !
Cine a decis standardele ?
Un grup de oameni dintr-un comitet numit ICNIRP.
Oamenii care îşi desfăşoară activitatea în domeniul telefoniei mobile sunt, în marea lor majoritate, ingineri.
Ei nu au nici cea mai mică idee privind ceea ce se întâmplă într-o celulă vie, dar emit opinii dogmatice în această privinţă.
Ei fac presupunerea că singurul lucru care poate afecta bunăstarea unui organism viu este cel care e suficient de puternic încât să încălzească ţesutul.
Dar asta e ca şi cum ai zice: "Ştim că, dacă fierbi un ou, acesta se întăreşte."
Ceea ce nu ştiu ei este că, dacă nu fierbi oul, se transformă într-un pui de găină.
Nu au nici cea mai mică idee cum se întâmplă asta, dar emit opinii dogmatice, de parcă ar şti.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii
În anul 2011, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a schimbat evaluarea pericolului telefoanelor mobile...
reclasificându-le ca fiind posibil carcinogene pentru oameni... pe baza riscului crescut de a dezvolta un gliom, tipul de tumoare cerebrală asociată telefoniei mobile.
Care a fost catalizatorul acestei schimbări abrupte a statului lor legal ?
Au existat nenumărate studii efectuate asupra posibilelor efecte nocive ale telefoanelor mobile, unele demonstrând existenţa unui efect, altele demonstrând absenţa vreunui efect. Dar cel mai concludent a fost efectuat de dr. Leonard Hardell.
El a supervizat cea mai mare şi cea mai cuprinzătoare cercetare făcută vreodată, combinându-şi propria cercetare cu a altora, din întreaga lume.
De la începutul anilor '90, au cercetat obiceiuri telefonice pe un lot de peste 2.000 de oameni, din întreaga lume, oameni cu tumori de genul astrocitomului şi a neurinomului acustic, tumori cerebrale asociate, majoritar, uzului telefonului mobil,
datorită apropierii acestora de ureche.
Descoperirile lor sunt şocante.
Au concluzionat că uzul telefonului mobil chiar măreşte riscul apariţiei unei tumori cerebrale... şi au descoperit, de asemenea, motivul pentru care cercetările timpurii nu au relevat nici un efect.
"... o perioadă de peste 10 ani pare să fie perioada minimă, rezonabilă, pentru a indica efecte nocive pe termen lung, datorate expunerii la câmpuri de radiofrecvenţă, folosind telefoane mobile sau telefoane fără fir."
Cred că există mai multe dovezi că sunt carcinogene, decât numai "posibil carcinogene", dar îi pot înţelege, în oarecare măsură, fiindcă majoritatea cancerelor, care vor apărea, nu s-au dezvoltat încă.
Oamenii nu au folosit telefoane celulare suficient de mult timp, pentru ca efectul lor real să devină evident.
Aşa cum este cazul altor agenţi carcinogeni, durează cel puţin 10 ani până când începi să sesizezi un efect datorat expunerii.
Fiindcă explozia reală a telefoniei mobile nu a avut loc, de fapt, decât la finalul anilor '90, nu este surprinzător că începem să vedem efectele ei abia acum.
Deci ce face industria telecomunicaţiilor, pentru a-şi proteja utilizatorii de contractarea unei tumori cerebrale ?
Dezolant este că ultimele pagini ale manualelor lor de siguranţă... sugerează că sunt mult mai preocupaţi să se protejeze pe ei înşişi.Acest model fără fir îndeplineşte cerinţele guvernamentale privind expunerea la unde radio, când este folosit potrivit acestui capitol.
Ţineţi BlackBerry la cel puţin 25 mm distanţă de trup (inclusiv de abdomenul femeilor gravide sau de zona sub abdominală a adolescenţilor)
Reduceţi durata convorbirilor.
...ţineţi iPhone la cel puţin 15 mm de corp
La finalul ghidului de utilizare al majorităţii celularelor eşti instruit cât de departe să-ţi ţii telefonul de trup... instrucţiuni care, în majoritatea lor, sunt, în întregime, inaplicabile.
Şi ce se întâmplă atunci când industria finanţează cercetări, privind efectele nocive provocate ?
Atunci când acea cercetare concluzionează că există un efect... că folosirea telefonului mobil chiar joacă un rol în apariţia cancerului... tind să nu publice acea cercetare.
Cunoaştem numai ceea ce s-a acumulat până acum, în probleme telefoniei mobile, fiindcă efectele sunt, în mare măsură, pe termen lung şi avem, aşa cum ai spus, această expunere omniprezentă şi o dependenţă generalizată de aceste expuneri.
Pur şi simplu nu înţelegem, pe deplin, ce anume facem.
Deşi epidemiologia arată, cu claritate, că folosirea unui telefon mobil amplifică riscul contractării unei tumori cerebrale, ce ar trebui să afirme cei de la ICNIRP este că există, cu certitudine, o relaţie tip cauză-efect.
Cum se întâmplă ? Care este mecanismul ?
Cum este provocat cancerul, cu exactitate ?
Ar putea părea evident că o fiinţă atât de profund acordată la frecvenţele Terrei şi atât de sensibilă la câmpurile ei magnetice, ar putea avea o reacţie firească la microundele artificiale.
Dar, de ani de zile, industria telecomunicaţiilor îşi justifică acţiunile punând aceeaşi întrebare.
Cum produce cancerul un telefon mobil ?
După cum s-a dovedit, au tot pus o întrebare greşită.
Cum împiedică un telefon mobil organismul uman să se vindece de cancer ?
Răspunsul este melatonina.
Aşa cum ştiţi melatonina este un hormon şi, credeţi sau nu, dar este produs de creier.
Este produs de glanda pineală a creierului şi are un efect antioxidant foarte puternic, prin comparaţie cu vitaminele.
De exemplu, melatonina este de cinci ori mai puternică decât vitamina C... şi de două ori mai puternică decât vitamina E.
Şi este secretată numai în timpul nopţii şi exact noaptea avem nevoie de ea, fiindcă atunci mergem la culcare, iar creierul nostru repară celulele din trupul nostru.
Şi atunci apare melatonina, pentru a-şi îndeplini rolul.
În fiecare zi trupul nostru pierde cam jumătate de miliard de celule... şi exact în timpul nopţii trupul nostru înlocuieşte acele celule... printr-un proces numit mitoză celulară - diviziunea celulară.
Şi ceea ce face este să elimine ceea ce numim radicali liberi.
Aceşti radicali liberi sunt, de fapt, electronii disponibili, rămăşiţe ale procesului producerii de energie, de care avem nevoie, în primul rând, pentru a ne putea reface.
În fiecare noapte, în timp ce trupul nostru se repară singur, sunt create milioane de celule tip radical liber, ca produs secundar al mitozei celulare.
Aceste celule, tip radical liber, atacă celulele sănătoase.
Este universal acceptat că celulele de tip radical liber reprezintă cauza principală a apariţiei majorităţii cancerelor.
Principala apărare a trupului nostru contra radicalilor liberi este cel mai puternic antioxidant al său,
melatonina.
Aceasta trece în fluxul sanguin şi sarcina sa este de a acţiona ca un antioxidant natural, un agent natural anticancer.
Melatonina este un agent anticancer extrem de puternic.
Ceea ce face este să acţioneze ca agent oncostatic, adică să te protejeze de cancer.
Controlează ciclul somn-veghe, pentru a avea un bun somn nocturn şi suficient de multă melatonină.
Este un agent molecular geriatric, cu alte cuvinte, prin exterminarea acelor radicali liberi, îţi întreţine tenul, menţinând aspectul tineresc.
Melatonina este leacul minune al corpului, eliminând radicalii liberi, ce produc cancer.
Avem în laboratorul nostru 12.000 de studii... pe care le-am colectat, în decursul anilor.
Şi sunt mai multe studii decât au fost publicate vreodată despre paracetamol, care este cel mai comun medicament, folosit contra migrenelor.
Există mai mult interes ştiinţific în ce priveşte melatonina, decât există în ceea ce priveşte paracetamolul.
Care sunt consecinţele nivelului redus de melatonină ?
Ei bine, ce se întâmplă atunci când ai un nivel redus de melatonină, este că sistemul tău imunitar începe să fie mai puţin eficient, iniţial, începi să ai tulburări ale somnului, nu te poţi trezi cum trebuie sau, dacă o faci, te trezeşti şi nu mai poţi adormi din nou.
Poţi face complicaţii cardiace, fiindcă melatonina îţi protejează şi inima.
Şi eşti mult mai predispus la îmbolnăvire, fiindcă sistemul tău imunitar nu funcţionează la capacitate maximă.
Deci astea sunt câteva lucruri care se întâmplă când ai nivel redus de melatonină şi, de exemplu, femeia medie, care are cancer mamar, posedă numai o zecime din melatonina unei femei normale, de vârsta ei.
Şi pentru oamenii cu cancer de prostată, aceştia au mai puţin de jumătate din melatonina pe care ar trebui s-o aibă.
Copiii autişti au mai puţin de jumătate din melatonina care ar fi normal s-o aibă.
Nivelul redus de melatonină la muncitorii din schimbul de noapte - fiindcă lucrează noaptea şi nu se odihnesc, nu secretă melatonină nocturnă - se ştie că creşte cu 50% riscul apariţiei cancerului mamar şi Agenţia Internaţională de Cercetare a Cancerului, IARC, a clasificat, de fapt, munca în schimbul de noapte ca pe un carcinogen probabil de clasa a II-a, din cauza acestei reduceri a nivelului de melatonină.
Există multe studii, acum, arătând că muncitorii din schimburile de noapte sau cei care sunt orbi, au rate diferite ale cancerului, faţă de media populaţiei.
Şi majoritatea acelor studii susţin punctul de vedere că absenţa sau nivelul redus al melatoninei are un efect nociv asupra sănătăţii.
Fiindcă organismul se repară singur numai noaptea, melatonina este produsă numai atunci când glanda pineală simte absenţa luminii.
Şi ceea ce se întâmplă este că glanda pineală este fotosensibilă, fiind poziţionată exact în zona cerebrală care prelucrează semnalele vizuale, chiar la mijlocul ei.
Se numeşte nucleul suprachiasmatic şi conexiunile aflate acolo ajung direct la glanda pineală, pentru a-i spune dacă mai există sau nu lumină.
Dacă mai există lumină, există şi interferenţe cu semnalele pe care creierul vrea să le transmită către celulele noastre, pentru a le repara.
Deci nu are rost să le transmită semnale pentru a se putea repara, fiindcă există atât de multe interferenţe, încât nu le vor "auzi".
Deci creierul aşteaptă până când se face întuneric.
Ce fel de cercetări susţin că există un efect asupra secreţiei de melatonină, produs de câmpurile electromagnetice şi câmpurile de radiofrecvenţă ?
Corect, ei bine, Institutul Battelle din America a făcut multe cercetări în acest sens, încă de la finalul anilor '70, de fapt.
Şi oamenii lor de ştiinţă, Barry Wilson şi Dick Stevens şi alţii ca ei, au început să gândească... fiindcă noi ştim că, dacă aprindem lumina, atunci creierul nu mai secretă melatonină, au crezut că poate creierul nu poate face distincţie între câmpurile electrice, pe care le producem noi înşine, artificial şi lumina naturală, pe care o cunoaştem cu toţii, că există în timpul zilei, fiindcă noi nu secretăm melatonină în timpul zilei, din motive biologice foarte juste.
Deci ei au crezut că poate aceste câmpuri electrice inhibă secreţia de melatonină şi că asta, la rândul ei,
conduce la apariţia, în special, a cancerului mamar la femei, fiindcă nu mai posedă protecţia imunologică pe care ar avea-o în mod normal.
Deci creierul confundă undele radio cu undele luminoase ?
Da, noi nu facem diferenţa între ele.
Şi lumina vizibilă are o anumită frecvenţă.
Ipoteza că glanda pineală nu poate face distincţie între frecvenţele luminoase şi cele artificiale este, cu certitudine, susţinută de multe cercetări.
Efecte de reprimare directă, produse de câmpurile magnetice slabe (de 50 Hz şi 16²/³ Hz) asupra sintezei melatoninei în glanda pineală a hamsterilor siberieni.
Efectele câmpurilor electromagnetice asupra nivelelor melatoninei fotofazice la şoimii americani.
În rezumat, câmpurile electromagnetice afectează secreţia de melatonină la şoimii pitici masculi americani... câmpurile electromagnetice pot afecta succesul migraţiei.
Absenţa efectelor de expunere cronică la emisia de unde radio scurte asupra concentraţiei salivare a melatoninei la vacile de lapte.
Astfel, un efect acut întârziat al câmpurilor electromagnetice asupra concentraţiei de melatonină nu a putut fi confirmat...
Un câmp de 0,5 G, 60 Hz, suprimă secreţia de melatonină în pinealocite... o reducere medie de 46% a secreţiei de melatonină indusă de noradrenalină în pinealocite.
Rezultatele susţin ipoteza că expunerea la câmpuri EM poate induce suprimarea secreţiei de melatonină a glandei pineale, prin afectarea celulelor.
Câmpurile electromagnetice reduc nivelul de melatonină la animale şi oameni.
Câmpurile radio reduc melatonina la oameni.
Credeţi că e destul de concludent că undele radio, câmpurile electromagnetice, afectează secreţia de melatonină ?
Aceste cercetări ce arată că nivelul melatoninei la şoimi scade prin expunere, că berzele albe, care cuibăresc pe clădiri apropiate de turnurile radio, au mai puţini pui comparativ cu cele ce cuibăresc la mare depărtare de turnuri.
Studii făcute pe furnici, studii făcute pe albine, şi studii făcute pe păsări, de diverse genuri, studii pe mamifere marine, toate indică în aceeaşi direcţie.
Dar mai există şi studiile, efectuate în laborator, asupra celulelor glandei pineale, care secretă, de fapt, melatonina, şi s-au analizat efectele câmpurilor magnetice asupra acelor celule, şi, practic, în fiecare etapă a sintezei de melatonină, s-a demonstrat că EMF perturbă producţia efectivă de melatonină.
Deci, vedeţi, dovezile acoperă toate aspectele, posibile, ale căilor de producere a melatoninei, inhibarea secreţiei de melatonină de către câmpurile magnetice.
Cercetările acoperă, realmente, fiecare aspect al acelui mecanism.
Deci afirmaţi că acestea sunt aproape concludente ?
Da, aş spune că sunt aproape concludente.
Geniul corpului nostru este că poate contracara producerea radicalilor liberi, prin intermediul secreţiei de melatonină.
Am creat, în noi înşine, un echilibru delicat, un sistem de apărare perfect.
Le-au trebuit trupurilor noastre milioane de ani pentru a perfecţiona această tehnică... o tehnică creată pe baza mediilor în care am evoluat.
Dar, în ultimele câteva decenii, mediul nostru s-a schimbat... şi s-a schimbat exponenţial.
Privit cu ochiul liber, acesta pare să fie la fel... dar, la nivel celular, este cea mai mare schimbare ambientală
cu care regnul viu s-a confruntat vreodată.
Pare să fie logic, că o asemenea schimbare uriaşă va deranja, inevitabil, un echilibru atât de delicat.
Şi consecinţele faptului că trupurile nu secretă nivelul corect de melatonină pot fi dezastruoase.
Savanţi din toată lumea cred, acum, că radicalii liberi
pot constitui factorul esenţial al producerii fiecărei boli cunoscute, nu numai a cancerului !
La începutul secolului XX, leucemia infantilă era o raritate medicală.
Nu observăm decât o creştere continuă a leucemiei infantile, începând de atunci încoace, crescând anual cu circa 2%.
Şi asta se aplică, de asemenea, multor altor boli: autism, tumori cerebrale, cancer.
Rata de apariţie a cancerului, pe la 1910, era poate la jumătate din cea actuală.
Şi multe alte boli au fost corelate, prin studii ştiinţifice, cu expunerea la câmpuri electromagnetice şi radiaţii, nu numai la linii de înaltă tensiune, ci şi la câmpuri radio şi de microunde, fiindcă în ultimii 50 de ani, de fapt, ne-am scufundat, noi înşine, într-un ocean de radiaţie electromagnetică, care este peste tot, în jurul nostru, acum, invizibil, nu-l putem vedea, dar ştim că este acolo, ori de câte ori îţi foloseşti telefonul mobil ştii că este acolo.
Este extrem de greu să dai timpul înapoi, dacă nu cumva e imposibil să dai timpul înapoi, dar trebuie să fim conştienţi de aceste riscuri de sănătate, astfel încât să putem alege să ne luăm măsuri de siguranţă împotriva expunerilor.
Dacă asta dorim să facem, atunci asta trebuie să facem.
Ceea ce mă îngrijorează pe mine sunt lucruri care se întâmplă acum, de fapt.
Corect.
Şi poate că nu le-am acordat suficientă atenţie, iar unul dintre lucrurile care se întâmplă este autismul sau, ca să-i dăm numele potrivit, dereglare din spectrul autistic.
Ajungem la un moment în ştiinţă în care aproape că nu mai avem un grup de control, care să poată proba asemenea lucruri, fiindcă oricine are un telefon mobil sau aproape oricine este expus la Wi-Fi sau la câmpuri electromagnetice.
Da, ajungem cu toţii într-o situaţie, în care atât de mulţi oameni sunt expuşi la câmpuri electromagnetice, produse de telefoane mobile sau Wi-Fi, încât nu mai avem un grup populaţional de control, ca să putem analiza diferenţa dintre jumătatea care este expusă şi jumătatea care nu este expusă.
Dacă pot face o analogie... noi chiar am aflat că fumatul produce cancer pulmonar, asta fiindcă unii oameni nu au fumat şi ei au fost grupul de control.
Dacă oricine ar fi fumat, poate că n-am fi aflat niciodată că fumatul produce cancer şi toată lumea ar fi murit de cancer pulmonar şi ar fi fost considerat un fel de boală naturală, fără a exista vreo conexiune cu fumatul.
Ceea ce se întâmplă cu expunerea la telefonia mobilă este că pierdem acest grup populaţional care nu este expus.
Chiar şi puţinii oameni care nu au un telefon mobil sunt înconjuraţi de radiaţia telefoniei mobile, când merg la cumpărături, când merg cu trenul, oriunde ar merge.
Nu este vorba numai de canarul folosit în mină, cum a fost cazul meu.
Într-un final, dacă tot amplifici câmpurile electromagnetice din atmosferă - ceea ce şi facem - şi acum avem câmpuri EM şi de microunde de un milion de ori mai puternice, în mediu, faţă de acum 30 de ani, într-un final vor începe să te afecteze şi pe tine.
Este extrem de greu de spus unde ne vom afla peste 15 ani, de acum încolo, dar aş putea spune că, numai peste câţiva ani, vom recunoaşte cât de mult costă societatea aceste câmpuri electromagnetice nocive şi, apoi, poate că ne vom trezi şi vom analiza cauzele şi va trebui să facem ceva în privinţa acelor cauze.
Organismul uman este unul minunat şi totuşi complex.
Modul cum funcţionează trupul nostru nu este unul întâmplător şi nici nu este ceva ce s-a întâmplat peste noapte.
La fel ca orice altă creatură de pe această planetă, ne-am adaptat la mediul în care ne-am dus existenţa... un mediu care, încă din vremuri imemoriale, a avut un echilibru delicat al câmpurilor şi rezonanţelor proprii.
Aceste fenomene nu numai că ne înconjoară, ci ne fac să fim ceea ce suntem.
Celulele trupului nostru comunică între ele, folosind frecvenţe din spectrul luminos.
ADN-ul nostru foloseşte frecvenţe electromagnetice, pentru a se reproduce.
În miezul tuturor lucrurilor se află protoni şi electroni, pozitivi respectiv negativi, făcând ca tot regnul viu să aibă proprietăţi magnetice.
Noi suntem, ca tot restul regnului viu, echipaţi cu celule criptocrome, ca ne permit să simţim acele câmpuri, în moduri pe care abia le înţelegem.
Suntem fiinţe făcute din frecvenţe, din electricitate... lumină... şi magnetism... şi, pentru a deveni astfel, au fost necesare milioane de ani, un proces care a început încă de la prima celulă.
Deşi am adoptat tehnologia fără fir şi am acceptat-o în traiul nostru cotidian, la nivel celular, trupurile noastre n-au acceptat-o.
Frecvenţele care ne înconjoară, acum, sunt la fel de străine pentru noi cât ar fi pentru ochii noştri, dacă le-am putea vedea, cumva.
Copiii noştri se nasc în lumea asta, dar trupurile lor, pur şi simplu, nu o pot înţelege.
Oare unde vor conduce toate acestea ?
În timpul creării acestui film, tehnologia 4G începe să se răspândească în lume.
Pentru a ne acomoda cu ea, nivelele maxime au fost mărite.
Wi-Fi este prezent aproape în fiecare casă, şcoală şi instituţie, înconjurându-ne constant.
Tehnologia telefoniei fără fir este ceva normal aproape în fiecare gospodărie.
Într-o vreme în care responsabilii din industrie ar trebui să manifeste preocupare, ei manifestă un dispreţ nechibzuit faţă de sănătatea noastră pe termen lung.
Banii vorbesc !
Şi oare sunt pe cale să dezvolte o conştiinţă, aşa cum a făcut-o industria tutunului ?
Dacă va fi să existe vreo schimbare, aceasta nu va veni din partea lor, ci va trebui să vină din partea noastră.
Nu trebuie decât să ne deschidem ochii şi să observăm care este problema.
Credeţi că MTHR va finanţa vreodată o cercetare, privind efectul undelor radio asupra melatoninei, dat fiind faptul că acesta este mecanismul pe care oamenii par să-l indice, faptul că telefoanele mobile afectează secreţia de melatonină, melatonina fiind un antioxidant, un aspirator al radicalilor liberi, dacă doriţi ?
Când problema va da naştere la solicitări de cercetare, aşa cum se face acum, ei bine, în domeniile evidenţiate ca fiind de interes maxim, noi îi vom invita să vină cu aplicaţii, cu propuneri, din acest întreg spectru.
Dar vor trebuie să fie prioritare, faţă de celelalte aplicaţii, fiindcă avem un fond limitat la dispoziţie.
Dar nu excludem finanţarea de cercetări asupra melatoninei.
Nu este unul dintre domeniile pe care noi să-l fi identificat ca prioritar, pe moment.
MTHR nu a investit, încă, într-o cercetare care să examineze modul cum telefonia mobilă afectează secreţia de melatonină.
Traducere şi sincronizare: Marian Matei http://antiiluzii.blogspot.com/
Linkuri utile:
http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.com/2016/12/afla-ce-este-rezonanta-rezonanta.html
http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.ro/2017/01/cum-poti-vana-fantome-spirite-si.html
http://camp-electromagnetic.infarom.ro/index.html
http://jurnalparanormal.ro/content/ce-ne-ascund-guvernele-despre-telefonie-mobil%C4%83-3-din-4
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sistemul_de_unit%C4%83%C8%9Bi_CGS_%C3%AEn_electromagnetism
http://sanatateaconteaza.ro/index.php/medicale/31-magnetoterapia
https://ro.wikipedia.org/wiki/Observatorul_Geomagnetic_Na%C8%9Bional_Surlari_%E2%80%9ELiviu_Constantinescu%E2%80%9D
- Albert Leprince - Undele gândului. Manual de telepatie provocată
APARATE DE TERAPIE ALTERNATIVĂ BAZATE PE REZONANŢĂ !
APARATE pentru Relaxare, Protecție Energetică, Energizare, pentru starea ta de bine: LINK
Vital Protect, este un generator de rezonanţă Schumann pe 7,83 Hz, singurul produs în România, cu efecte benefice asupra organismului omenesc.
Există două modele, pe care le poţi cumpăra online dând click pe linkul de mai sus
BIO SYNERGY - TERAPIA ALTERNATIVĂ PRIN REZONANŢĂ CU AUR COLOIDAL !
Un cadou minunat pt cineva drag ţie ! Link
Terapie alternativă pentru REÎNTINERIRE și REGENERARE celulară
-Reface țesutul nervos
-Reîntinerește
-Amplifică forța vitală !
Bio Synergy nu are nevoie de o sursă externă pentru a se activa (curent electric sau baterii).
Vibrațiile energetice ale aurului coloidal sunt transmise prin fenomenul de REZONANŢĂ în interiorul organismului și acționează în profunzime asupra ADN-ului, refăcându-i structura și stimulându-l să funcționeze la parametri optimi.
Aceasta este probabil calea cea mai scurtă și naturală către sănătate și frumusețe în toate sensurile posibile.
Urmăreşte şi prezentarea video !
Bio Synergy se află în topul celor mai performante soluții pentru reîntinerire și regenerare celulară.
Este vorba despre terapia cu aur coloidal cunoscută și utilizată încă din cele mai vechi timpuri de către cele mai frumoase și renumite femei din lume.
Aurul este considerat cel mai nobil metal, însăși sursa vieții, și a fost întrebuințat sub diferite forme în terapiile pentru vindecare, reîntinerire, înfrumusețare și chiar evoluție spirituală.
Dintre toate metalele, aurul posedă cel mai puternic potențial de a retrezi forțele vitale și de a reîntineri organismul.
Aceasta este probabil calea cea mai scurtă și naturală către sanatate și frumusețe în toate sensurile posibile.
Efectele pe care le produce în corp sunt:
-stimularea proceselor de regenerare la nivel celular,
-regenerarea forței vitale și reîntinerire,
-efect vasodilatator la nivelul sângelui,
-activează circulației sângelui și crește eficiența metabolismului,
-favorizează procesele de regenerare la nivelul creierului după accidente vasculare cerebrale sau traume,
-stimularea proceselor de vindecare în organism,
-efecte benefice semnificative în tratarea depresiei,
-susținerea și dinamizarea fenomenelor de reîntinerire la nivelul întregului corp,
-odihnă generală a organismului și senzația interioară de “totul funcționează natural”,
-o mai bună sănătate a oaselor (protejarea împotriva osteoporozei, artritei, guta, etc.)
Află ce este Rezonanţa, Rezonanţa Schumann, Terapia prin Rezonanţă - http://katoparapsihologieextrasenzorial.blogspot.com/2016/12/afla-ce-este-rezonanta-rezonanta.html
NEUROLOGII AU DESCOPERIT O MELODIE CARE REDUCE ANXIETATEA CU 65 PROCENTE! ASCULT-O: http://stfi.re/naxoddv
CĂRŢI SPIRITUALITATE, EZOTERISM, PARANORMAL, PARAPSIHOLOGIE (şi nu numai) recomandate de Kato :
http://loveblog4all.blogspot.com/2014/08/carti-spiritualitate.html
De AICI sau AICI POŢI ASCULTA ŞI DOWNLOADA ÎN FORMAT mp3 CREAŢIILE PERSONALE KATO, pentru a le putea asculta oriunde.
Dacă ţi-a plăcut:
- dă un Like şi o Distribuire ( pe PC latura din stânga a monitorului şi sub fiecare articol, pe dispozitivele mobile în partea de jos a ecranului - 2 săgeţi de apăsat pt Urmărire (Follow) şi Partajare / Distribuire, şi sub fiecare articol )
- pe PC apasă simultan pe tastele Ctrl şi D, pentru a adăuga acest site la Favorite (Bookmarks).
- abonează-te prin email, prin serviciul FeedBurner la acest blog aici : http://feeds.feedburner.com/Kato-ParapsihologieExtrasenzorial
Abonează-te la postările noi ale blogurilor mele prin email, serviciul Feedburner, dând click aici :
Subscribe to Love Blog 4 All by Email
Subscribe to Spirit by Email
-DONEAZĂ, cât vrei, când poţi, pentru a sprijini blogul şi activitatea educativă a lui Kato :
Pentru a găsi ceva specific pe blog, poţi căuta după termen în căsuţa de "Căutare", sau pe coloana din stânga jos la Etichetele asociate postărilor (cuvintele albastre, în ordine alfabetică).
Abonează-te la marea videotecă de pe canalul meu youtube (dă click pe categoriile de playlisturi să se deschidă toate) : http://youtube.com/user/katonanico
Fă economie de timp şi bani, efectuând cumpărături online prin accesarea promoţiilor din reclame, susţinând totodată astfel şi acest blog. Mulţumesc!
Aici ai linkul către Cuprinsul tuturor postărilor, pe Categorii, plus toate articolele de pe siteurile mele "Spirit" şi "Loveblog4all" la un click distanţă - peste 500 articole ! : http://loveblog4all.blogspot.com/2015/11/toate-postarile-blogului-linkurile.html
SOFTWARE Prezentări Multimedia, Editare Foto, Video 2D, 3D, Webdesign, Webinarii, Email Marketing, etc. Promoţii şi Bonusuri...
Powered by JVZoo.com
Evenimente generale Cluj Allevents.in:
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu